1,669 matches
-
sate negre/ îmblânzite cu biciul." Emil Brumaru "Versuri", Albatros, 1970; "Detectivul Arthur", poezii, Editura Cartea Românească, 1970; "Julien Ospitalierul", Editura Cartea Românească, 1974. Prin Emil Brumaru, renaște lumea de imagini a lui Ilarie Voronca, pe drumul deschis de Dimov. Tehnica suprarealistă, exotismul, amestecul de candoare, frumusețe, puritate și frivolitate intens carnală sunt decantate în imagini somptuoase, germinate de câteva motive care apar obsesiv lenea, covorul, mătasea, piperul, pisica, șarpele, cuprinse într-o anume interferare de regnuri: furnici, melci, pisici, ciuperci, căpșuni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
orașul îmbâcsit de fum. Metaforele continuă să fie susținute de sugestii simbolice; astfel, în orașul cu fabrici de conserve și de spirit: "Fântânile în timpul nopții exaltate se resemnau/ într-o răcoare mai mult făgăduită, așteptând"2. Fără să fie poet suprarealist, Dan Mutașcu a asimilat tehnica imaginilor și universul suprarealiștilor cu topo-sintaxa care te invită să citești poezia, nu s-o asculți: "Coniacul e un prieten foarte trist Așa mi-a spus cândva un marinar." Dan Mutașcu scrie și o poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ion Creangă, 1974. Nina Cassian a scris enorm: versuri, dintre care unele pentru copii, dar și proză. În cele aproape 30 de volume, utilizează o gamă largă de tipuri prozodice și procedee care pleacă de la formule abstracte, poezii de notație, suprarealiste, expresioniste, dadaiste până la delir verbal, cu efecte comice realizate prin rimă și ritm. Nina Cassian este un poet autentic. Poetă informată, cu inspirație livrescă ce selectează doar chemările care-i corespund, distilându-le până la esență și până la saturare: "Heraclit și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Un cort de duh torid alienat/ Îmi place miezul dulce al pământului de strugur putrezit./ Un cal și țipetele de păsări care trec îmi plac". Imaginile, în cuprinsul volumelor, continuă să fie stranii, asociațiile de obiecte ne trimit la tehnica suprarealistă; un ciclop de nisip intră livid în ochi, primăverile spectrale sunt nefirești, de carne, în aurul orfic plutesc comorile pe spate. Portretul din "Prostul satului" ne amintește de grotescul poveștilor fantastice germane: "are capul de ied, limba de câine,/ are
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
martor și reporter implicat în evenimentele istoriei într-un lung monolog. El liricizează epicul și epicizează liricul. Scrie poeme epice, balade lirice și reportaj liric. Critica s-a manifestat cu destulă reținere în fața acestei poezii ostentativ folclorice, de expresie ciudată, suprarealistă, ezoterică, într-o muzică nepământeană, sau de joc absurd, dar și într-o incantație severă și gravă specifică bocetului sau blestemului popular. În pofida reținerilor, toți criticii recunosc în Ion Gheorghe un poet autentic. "O caracteristică a poeziei lui este spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
implică un proces de laicizare a cântecului ritualic al ploii; apare dubletul feminin al mediatorului magic: Caloița; "Ion Caloian, Manda Caloian, Constandin Caloian". Poezia lui Ion Gheorghe descinde din tradiție, pentru a trece prin modernii perioadei interbelice, prin expresioniști și suprarealiști. Poemul "Amiază" este rodul întâlnirii poetului cu poezia lui L. Blaga. Oamenii se lasă răsturnați " cu oasele de plumb/ loviți în suflet dulce". Lumea își suspendă clipa în somnul de amiază, căpătând alte contururi, îndreptându-se spre alt infinit: "La
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scăzută, rumegată de timp și de nisip/ Și arată de sub văluri misteriosul chip". În noua ediție din "Blănurile oceanelor" revine la suprarealism (1969). 5 În "Cartea cu oglinzi" (1962), "Să ne iubim visele"(1967), C. Nisipeanu dedică poeme unor confrați suprarealiști ca Ștefan Roll, Geo Bogza, V. Teodorescu etc. Motivul obsesiv este visul. Astfel surâsul iubitei poartă lumini de vis, înserarea coboară ca un vis, singurătatea este alungată, fiindcă, odaia se umple cu vis: "E o vioară pe care am plăsmuit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a citit una dintre cărțile mele, Introduction à une politique de l'homme (Introducere la o politică a omului) (1965), Jacques Robin m-a contactat prin intermediul lui Gérard Rosenthal, avocat, pe care îl cunoșteam deoarece făcuse parte dintr-un cerc suprarealist. În acel moment, Jacques Robin începuse formarea Grupului celor Zece. B.C. Ce amintiri păstrați despre întîl-nirile grupului? E.M. Aceste întîlniri erau întotdeauna foarte însuflețite. Am învățat multe de la Jacques Sauvan și Henri Laborit, care m-au facut să descopăr cibernetica
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin compromiterea codului, prin invalidarea semnificației, realizată în enunțuri corecte din punct de vedere formal, bazate însă pe o mecanică goală, pe conexiuni delirante, pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de André Breton și trăit până la cel din urmă vers de Gherasim Luca sau Gellu Naum. Redescoperit și ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. Țepeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Emil Brumaru
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
însuși, "că să scrii ceva important, trebuie să te urci pe culmile disperării și să observi de acolo, ca un dumnezeu teribil, imposibilitatea unei cuceriri definitive"45. Mării disperați, Sábato printre ei, așa au văzut această mișcare. Există un ecou suprarealist în Raportul despre orbi46, pe care unii critici îl compară cu Cantos de Maldoror al lui Lautréamont, ambele de o frumusețe "veninoasa și malignă", creații fantastice și onirice, depozitare ale destinului tragic al ființei umane, dar și ale bunătății sale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nr.1) a fost construită în 1864, Spitalul local în 1880, iar stația CFR în 1899. În localitate se află și trei busturi dedicate lui Mihai Eminescu, George Enescu și Gala Galaction. Aici s-a născut (16 aprilie 1896) poetul suprarealist Tristan Tzara (pseudonim). Et.: n. pers. Moin(e)a, la origine o poreclă de la moină, cu sensul “om moale, molâu, blând”(reamintim că un mare atlet din Cluj se numea Ion Moina )+ suf. -ești. NEGOIEȘTI, sat din comuna Ștefan cel
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
data condamnării la moarte a tuturor, execuția urmînd în 24 de ore. August 1936: lumea urmărește cu atenție Spania. Eforturile lui Victor Serge, eliberat și primit în Belgia și în Franța, ale fiului lui Troțki, a diferitelor grupări troțkiste și suprarealiste, printre care și André Breton, de a stîrni indignarea Occidentului, se lovesc de inerție, de confuzie, de neîncredere și mai ales de refuzul intelighenței progresiste, dar și al organizațiilor socialiste de a distruge fronturile populare în Franța și în Spania
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței 183 CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 194 5.1. Expresiile suferinței 194 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă 194 5.1.2. Max Blecher și pictura suprarealistă 220 CAPITOLUL VI DINCOLO DE GRANIȚA TEXTULUI 235 6.1. Incursiuni în imaginarul blecherian 235 6.2. Nivelurile realității în textul blecherian 250 6.3. Sacrul ca experiență a unei realități trăite 264 BIBLIOGRAFIE 275 CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1. Argument
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
abordarea integrată, sunt interși pluridisciplinaritatea. Demersul întreprins vizează, de asemenea, relaționarea discursului despre boala și moartea personajului blecherian cu textele filosofice ale lui Martin Heidegger, Søren Kierkegaard, Edmund Husserl, Karl Jaspers și cu reprezentările grafice ale unor pictori expresioniști și suprarealiști. Abordarea transdisciplinară a textului lui Blecher pornește de la delimitarea conceptuală a termenilor ,,real" și ,,realitate", realizată de savantul român Basarab Nicolescu în lucrarea sa Transdisciplinaritatea 1. Neomogenitatea realității determină crearea unor ,,niveluri de realitate" care funcționează, fiecare în parte, după
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
contelele fiind cel care ,,mănâncă din aceeași pâine cu naratorul"10. Incursiunile pe care naratorul însuși la face în propriul text pentru a demasca identitatea contelui sunt în spiritul autenticității. De altfel, scriitorul se inserează în text printr-un ,,zbor suprarealist", visul său situându-se, ca și scenariile onirice din romanele de mai târziu, la granița dintre reverie și coșmar. Zburam prin săli haotice cu pereții de nouri bulbucați și bolnavi. Eram agățat de vitrinele roze ale jumătății-de-câine călătoare, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
viezuri, nici smochine uscate 20. Analizând poemele lui Blecher, Gheorghe Glodeanu le asocia, de asemenea, cu tablouri din Dali, neinsistând, la fel ca și Manolescu, pe acest aspect, deloc de neglijat de altfel, comparând textele lirice ale autorului cu poezia suprarealistă și literatura absurdului. Imaginile șocante, ce nu ascultă de logica obișnuită a lucrurilor, revin în creația intitulată Poem. La fel ca în proză, realul comunică cu imaginarul în lirica lui M. Blecher. Numeroasele proiecții insolite amintesc de o veritabilă descătușare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
logica obișnuită a lucrurilor, revin în creația intitulată Poem. La fel ca în proză, realul comunică cu imaginarul în lirica lui M. Blecher. Numeroasele proiecții insolite amintesc de o veritabilă descătușare a visului, ce apropie lirica lui Blecher de poezia suprarealistă: ,,Privirea ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat/ s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire/ și aripile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mi-e frică Încet foșnesc vântul și valsul delirează...22 trimit la un tablou celebru al pictorului francez, Balerine în culise. Edgar Degas, Balerine în culise, 190023 Poemele, Calul și Pastorală, trimit, de asemenea, la două tablouri cunoscute ale pictorului suprarealist Salvador Dali Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco și Sărbătoarea Sf. Lucia la Villamalla. De altfel, pasiunea lui Blecher pentru acest tip de artă va deveni explicită în romanele sale: Calul cu măsura orologiului în fân Pe o cărare fir
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lirice ale autorului trasează clar ideea pe care acesta o va evidenția în romanele sale realitatea este neimportantă, ceea ce contează, într-adevăr, este irealitatea. Aceleași observații pe care Țeposu le făcea operei epice a scriitorului, identificând ,,cunoașterea irațională" de factură suprarealistă în ,,onirismul critic, tehnică a iraționalității reci de organizare a imaginarului epic" a lui Blecher, sunt valabile și în cazul textelor lirice ale autorului. Astfel, putem constata că nu numai proza scurtă anticipează romanele de mai târziu, ci și încercările
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fără îndemnul și prezența acestor rari și neprețuiți prieteni, Geo Bogza și soția lui, n-aș fi putut scrie această carte 36. Tot Nicolae Manolescu, în studiul citat, aprecia că primul roman al lui Blecher are influențe expresioniste, naturaliste și suprarealiste, ,,fără a-i ignora existențialismul hrănit de Kierkegaard și Blake, care i-a indus în eroare pe partizanii autenticității în anii '30"37. La un an distanță, în 1937, Blecher publică romanul Inimi cicatrizate, lucrând în paralel la ultimul său
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Nicolae Manolescu, de Kafka, Breton și Schulz, în proza cărora nimic nu mai este cu certitudine real: ,,Universul nu mai este explorat psihologic, ci poetic și vizionar. Blecher nu jură pe realitate, ci pe irealitate, care poate fi onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică"45. Naturalismul expresionist al Întâmplărilor în irealitatea imediată nu se mai regăsește în romanele care urmează, fizionomiile descrise aici determinându-l pe Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră Vizuina luminată o carte neglijată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
anume conținutul halucinației. Aceste viziuni-forme creează lumea irealității imediate, prin care naratorul se salvează, reușind să o organizeze coerent, mimetic, la fel ca cea în care obișnuia să trăiască odată. Reprezentată grafic, suferința personajului amintește de tablourile pictorilor expresioniști și suprarealiști. Lumea irealității lui Blecher ne trimite cu gândul la picturile lui Dali: Persistența memoriei, Somnul, Enigma profundă, dar și ale lui Munch: Strigătul, Noapte la St. Cloud, Seara pe strada Karl Johan, Despărțirea, Melancolie, Death in the sickroom etc. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și motive sunt sinonime cu cele ale lui Max Blecher Hortensia Papadat-Bengescu, George Bacovia, Thomas Mann, Franz Kafka), apoi trecerea la o abordare interdisciplinară, prin compararea limbajului literar al lui Max Blecher cu cel al filosofilor și pictorilor expresioniști și suprarealiști care l-au influențat. Punctul final al cercetării l-ar constitui transgresarea limitei disciplinei prin reliefarea ,,nivelurilor de realitate" pe care le propune textul lui Max Blecher care se modifică, conform teoriei transdisciplinarității lui Basarab Nicolescu, în funcție de gândurile, sentimentele și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
circulație"160. Alăturarea diferitelor tipuri de discurs, de exemplu cel literar al lui Blecher, cu trimitere la alte discursuri literare Papadat-Bengescu, Bacovia, Mann, Kafka cu cel filosofic Jaspers, Husserl, Kierkegaard, Heidegger și cu cel grafic/ pictural al pictorilor expresioniști și suprarealiști aceasta fiind situația pe care o propunem spre analiză, presupune un ,,decupaj" al acelor aspecte situaționale commune (în cazul de față al ,,metaforelor obsedante"), precum și observarea ,,invariantelor enunțiative". O caracteristică a ,,discursului constituent" este faptul că prin raportarea la anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]