11,672 matches
-
se Întorceau de la un congres, n-au putut fi niciodată găsite - există bănuiala că, În realitate, ei nici n-ar fi murit... Uimitor este Însă faptul că, În afara celor cincisprezece, doar două persoane și-au pierdut viața, restul de treizeci supraviețuind impactului cu apele oceanului și fiind recuperați de vasele pazei de coastă. Mai mult decît atît, agenții FBI care au anchetat circumstanțele accidentului au ajuns la concluzia că acesta a fost provocat În mod deliberat de către stewardesa aparatului (și ea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
niște debili mintali. O glumă care vine după o alta, pentu că e timpul s-o recunoaștem, nici Monarhia n-a însemnat altceva pentru țară decît un rahat frumos ambalat. Jos pălăria că ești printre puținii care au reușit să supraviețuiască printre gunoaiele și scursorile din țara asta, care nu sînt deloc puține. Și chiar dacă în cele din urmă te-ai dat bătut, poți spune că i-ai ținut o bună bucată de vreme în șah. Trebuie să recunosc că le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe mine, iar întîmplarea cu decizia de demolare parcă cerul ne-a trimis-o, în tot răul trebuie să fie și un bine, le-am spus să nu se descurajeze, să privească viața înainte, o să găsim noi o chichiță să supraviețuim, dar ei nici nu mai voiau să asculte, din momentul în care a trecut Tovarășul pe acolo și nu i-a plăcut ce a văzut. S-a tot uitat în sus și în jos de-a lungul străzii, apoi a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sînt În el. Se aude un țipăt sfîșÎietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt cînd Gazda se descotorosea de el... l-am iubit pe Celălalt... acum Gazda s-a dus și nu mai pot face față. Nu mai pot supraviețui În afara corpului Gazdei... ca și Celălalt mă prăpădesc, mă prăpădesc laolaltă cu Gazda, lăsîndu-i pe ceilalți să țipe, Întotdeauna ceilalți, să-și revină singuri 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 Fizician care a studiat la Aberdeen În 1872. Fost fotbalist scoțian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
dacă Uniunea Europeană n-o să-i mai lase să cerșească? Nu l-a interesat niciodată politica și, cu atât mai puțin acum, când, este o biată epavă rătăcită printre luminile și umbrele unei oraș care Încearcă și el, cu disperare să supraviețuiască. Nu l-a speriat niciodată moartea, dimpotrivă, se crede pregătit pentru ea. Uneori, ar vrea totuși să privească din alt loc noaptea, stelele: de pe puntea unui vapor, de pe vârful unui munte sau dintr-o grădină plină de flori. Visează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare . Cine crede că ei sunt profund nemulțumiți de condiția lor se Înșală. Au biologicul ca armă și ca blestem Împotriva societății. De jur Împrejurul acestui bloc care a rezistat timpului și arată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dă târcoale. Prin ele șoarecii, șobolanii, gândacii, circulă nestingheriți și se simt și ei marginalizați, pentru că rareori găsesc ceva de mâncare. O lege nescrisă a acestui cartier al groazei este legată de păcat: cu cât ești mai păcătos, cu atât supraviețuiești mai mult frigului, foamei, cerșitului , bolilor. Copiii și cei foarte tineri sunt mai puțin rezistenți. Păcatele lor minore Îi fac mai fragili, zgomotele vieții Îi Înfricoșează. Dispar mai des, dar sunt plânși rareori pentru că alții se pregătesc să se nască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
impecabil, se sprijină de un baston și privește undeva, departe. Într-o bună zi am să Înrămez fotografia. Doar e străbunicul meu și se cuvine să agăț pe perete o asemenea amintire. Am Încredere În umbrele strămoșești. Mă ajută să supraviețuiesc. Pe ea nu o interesează strămoșii mei. Nu a privit niciodată fotografia la care eu țin atât de mult. Este mai, și fluturii zboară deasupra ierbii. Cât de superbe sunt culorile lor! Aud trântindu-se portiera unei mașini și repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat drumul alaltăieri, după cincisprezece ani, cu o lună Înainte de termen. Știi ce am făcut eu la mititica? Am Învățat să supraviețuiesc, să mă apăr, să nu fiu omorât de alții, și să-mi potolesc nevoia turbată de sex. Eram tânăr când am intrat acolo și onania nu mă satisfăcea. I-am călărit cincisprezece ani, pe toți nenorociții ăia, pe rând. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să înțelegi că nu a fost pentru tine cu nimic mai puțin șocant să vezi ceea ce te-ai așteptat să vezi. Există lucruri pe care imaginația nu ni le poate oferi. După o asemenea experiență o prietenie, dacă e să supraviețuiască, trebuie să se reorganizeze și să se schimbe din temelii. Rămâne de văzut dacă prietenia noastră se poate schimba astfel. Sper din tot sufletul că e posibil, iar eu unul am să mă străduiesc ca acest lucru să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
amintit de pata roșie de pe covorul lui Palmer. Dar vinul n-avea nici o vină, el nu avea amintiri. Așa și trebuia să fie. În definitiv trăiam primele momente ale unei epoci complet noi. Mi-am spus că voi reuși să supraviețuiesc, am să-mi găsesc preocupări noi, am să le reiau pe cele vechi. Am să mă întorc la Wallenstein și la Gustavus Adolphus. Am încercat să pătrund înțelesul acestor idei, dar ele rămâneau incredibil de abstracte, în timp ce durerea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întrebat: — Oare am putea să fim fericiți? Ea răspunse: — Chestia asta n-are nimic de-a face cu fericirea, absolut nimic. Era adevărat. Am asimilat promisiunea ascunsă în cuvintele ei și am spus: — Mă întreb dacă am să reușesc să supraviețuiesc. Ea răspunse, zâmbind fermecător: — Trebuie să riști! I-am răspuns cu același zâmbet strălucitor, îndulcind în cele din urmă tonul prin ironie: — Și tu la fel, draga mea! 1 Legături primejdioase, romanul lui... (n.t.) 2 Netsuke - sculptură miniaturală japoneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-un colț, am descoperit unul dintre cleștișorii pentru bicicliști; În celălalt colț, al doilea; și În al treilea, o bluză galbenă. Calul troian supraviețuise și el neatins. Abandonat pe un pervaz, stând pe un teanc de ziare Îngălbenite, contempla haosul cu o demnitate nefericită. Or fi fost Diels și Pieplack cei care s-au Întors aseară cu niște colegi sau cu trupele de asalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
înțeleg toate implicațiile omniprezenței ei, dar mi se părea indiscutabil faptul că asta are de-a face cu felul cum mă port în momentele când credeam că nu-i și ea prin preajmă. Una dintre urmările acestei fantazări, care a supraviețuit (chiar în această formă) până în clasa întâi, a fost că, văzând că n-am încotro, am devenit cinstit. Ei, ba chiar și strălucit la învățătură. Despre gălbejita și supraponderala de soră-mea mai mare, mama spunea (de față cu Hannah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Breslin! După care, în Atena, mă amenință că, dacă n-o iau de nevastă, se aruncă de pe balcon. Așa că-mi iau valiza și plec. Șikse! Iarna, când virusul poliomielitei hibernează și pot fi sigur că până la sfârșitul anului școlar voi supraviețui fără să ajung dependent de plămânul artificial, ies la patinaj pe suprafața înghețată a lacului din Parcul Irvington. În zilele lucrătoare pe înserat, iar sâmbăta și duminica dimineața până seara, când e soare cu dinți, patinez în cercuri-cercuri, în spatele șikselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse ea și Începu să râdă ușor, ca pentru sine. Râsul ei dăinui ca o oază sonoră aproape imperceptibilă sub huruitul și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod misterios și inocent care-l uimi. Râsul i se opri, nu stingându-se treptat, ci dispărând brusc, așa că el se Întrebă dacă nu cumva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pastilele de Seroquel. E pentru schizofrenie. Da’ eu n-am schizofrenie, am... Deodată, se auzi un fonfăit și foșnet de șervețele. Marci plângea fără să se poată controla. —Marci, am câteva Întâlniri importante la serviciu În după-amiaza asta. Poți să supraviețuiești până la ora 6? Atunci pot să trec pe la tine, am spus, plină de compasiune. —ÎhÎÎÎhÎÎÎhÎÎÎÎ, scânci Marci, ca un pisoi rănit. Lauren a spus că vine Într-o juma’ de oră. Se ascunde de ochii lumii cu nu știu ce tip. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de schi, mă chemă Marci de la balcon. Sigur, am zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să fie numai cinci minute, replică el cu drăgălășenie. M-am dus după Marci la etaj. Când eram În baie, mi-a spus: — Ce planuri aveți de ziua lui Hunter? Aoleu! Ziua lui Hunter! Era În ajunul Crăciunului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am uitat În gol pe fereastră. Toate astea mi se păreau foarte superficiale și lipsite de importanță. Cui Îi păsa de niște toalete stupide pentru o petrecere sau dacă pusese ori nu Salome câteva grame la Încheieturi? Cum aveam să supraviețuiesc acestei nebunii fără soțul meu alături? Mi-am șters o lacrimă de pe obraz. Trebuia să trec de orele următoare, nu aveam Încotro. Uneori, nici măcar exclusivitatea beneficierii de cea mai ilegală perfuzie cu vitamine nu Îți poate reda zâmbetul. —BUNĂ!!! MISCHA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici un părinte sau bunic n-are curajul să-l citească, dar nici să nu-l citească. La drept vorbind, nu avem nici o informație nouă, dar ideea a fost să prezentăm cinci familii care au pierdut un copil. Să arătăm cum supraviețuiesc acestei pierderi. Cum reușesc să-și ducă viața mai departe. Pe ici, pe colo, putem adăuga ceva sare și piper în faptele standard legate de moartea în leagăn. Putem să vorbim despre nebănuitul izvor de putere și compasiune pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au privit în oglinda asta, zice. Au luat-o acasă. Au îmbătrânit în oglinda asta. Toate femeile alea tinere și frumoase au murit, dar uite că șifonierul a rămas, și acum valorează mai mult ca oricând. Un parazit care-i supraviețuiește gazdei. Un prădător mare și gras în căutarea următoarei cine. Prin labirintul ăsta de antichități, zice, bântuie stafiile tuturor celor care au avut cândva mobilele de-aici. Ale tuturor celor îndeajuns de bogați și de împliniți cât să vrea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cine. Prin labirintul ăsta de antichități, zice, bântuie stafiile tuturor celor care au avut cândva mobilele de-aici. Ale tuturor celor îndeajuns de bogați și de împliniți cât să vrea s-o și arate. Porcăriile astea decorative uite că au supraviețuit talentului, inteligenței și frumuseții lor. Nimic nu s-a ales din tot succesul și din toată împlinirea pe care mobilele astea ar fi trebuit să le arate. — Chiar are vreo importanță, în ordinea superioară a lucrurilor, cum au murit soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice Helen Hoover Boyle, în mormanul ăsta de bijuterii trăiesc stafiile tuturor celor care le-au avut cândva. Ale tuturor celor suficient de bogați și de plini de succes încât să vrea s-o și dovedească. Porcăriile astea decorative au supraviețuit și talentului, și inteligenței, și frumuseții lor. De succesul și împlinirea pe care giuvaerurile astea trebuiau să le reprezinte s-a ales praful. Cu aceeași coafură, același machiaj, strâns lipite una de alta, poți să juri că sunt surori. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
moartea în leagăn. Ultimul capitol. E genul de subiect pe care nici un părinte sau bunic n-are curajul să-l citească, dar nici să nu-l citească. La drept vorbind, nu era nici o informație nouă. Ideea era să arate cum supraviețuiesc oamenii. Viața merge mai departe. Am putea să arătăm cât de adânci sunt resursele interioare de putere și compasiune pe care le descoperă fiecare dintre acești oameni. Cam ăsta ar fi unghiul de abordare. Tot ceea ce știm despre moartea subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]