1,316 matches
-
-și pielea de a mea, și-i simt gura pe lobul urechii în clipa în care culege fructele. Trupul meu îi răspunde. Nu mai pot suporta ; trebuie să înceteze. Și să nu înceteze. Însă continuă. Ne plimbăm în josul și-n susul rândurilor, ca într-un dans de epocă. Aparent concentrați la mișcări, însă de fapt conștienți doar unul de celălalt. La capătul fiecărui rând, îmi atinge o parte a corpului cu gura sau cu degetele. La un moment dat, îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e nevoie să-mi țin BlackBerry-ul aproape 24 din 24. Pot să mă duc la pub, pot să-mi fac planuri de vacanță, pot să mă duc și să stau în grădină o jumătate de oră cu picioarele în sus... și nu se întâmplă nimic. Nu mai am presiunea aia permanentă asupra mea. Nu mai sunt stresată la culme. Și îmi convine foarte tare. Iau un pahar, îl umplu cu apă de la robinet și iau o gură mare, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
adâncul lui tresare Altă vatră de izvoare Ți‐ a făcut destinul semnul Untul negru, untdelemnul. OLTENEASCĂ Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de ostrovul cu sălcii lascive, cu ramurile împreunate, cu trunchiurile prăbușite unul peste altul, parcă spre a se susține într-o ultimă deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-l atunci pe Matei cu sentimentul nelèmurit cè pe chipul lui anticipez o mâhnire apropiatè, insesizabilè la acea orè când încè mai speră în mersul la piațè, La unsprezece și jumètate îmi iau haină din cuier și ies, cercetez atent susul și josul strèzii, că nu cumva sè aparè mașină roșie, încui poartă cu gândul sè merg la piațè și s-o caut, Sè nu fi plecat oare astèzi la piațè?! Dar de ce nu m-a sunat sè mè anunțe? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fècut o datè cu mâna, dar nu s-a întors, Urc în tren și îmi caut locul, dar cum trenul e aproape gol decid cè mè pot așeza oriunde și intru în primul compartiment liber, îmi pun cu grijè geantă sus, în spațiul destinat bagajelor, pèstrând rucsacul lângè mine pe banchetè, îmi aleg locul de lângè geam în direcția de mers a trenului, apoi, îmi dau jos haină și o agèț sus, în buzunarul de la hainè am portmoneul cu banii dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
timp pe poante să nu deranjez viața. Mi-e teamă să nu lovesc cu imaginația clopotul universului și odată pornit să trezească toată nimicnicia omenirii, născută dintr-o eroare a tehnicii moderne. Ce dezastru ar fi! Toate vor fi cu susul în jos; Lumea ar călca pe nori, i-ar frământa sub picioare ca pe o pâine. S-ar umple de păcate, călcând peste trupul lui Iisus Hristos. Sub această presiune, cu durere, norii s-ar descărca în cascade, și ar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o moarte prin muncă în slujba comunității. Hai să urcăm până acolo sus, la parter. Vreau un antinevralgic, spuse Mioara Alimentară Autorului. Cum adică? întrebă el. Ți-a căzut filosofia la picioare? Privește, zise Mioara. Într-adevăr, orașul era cu susul în jos. Singurii care mergeau pe pământ erau Mioara și Autorul. Locuitorii pășeau pe cer cu capul în jos. Obișnuiți cu atâtea ciudățenii, nimeni nu-i mai lua în seamă pe cei doi care treceau alături de păsări printre coroanele copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Hamlet... Du-te și-ți pune un tricou negru, că nu pot repeta cu tine îmbrăcat așa, în albastru, eu rămân aici, voi fi mereu aici... E filiformă deodată, se vede aproape numai cămașa roșie, pe palmele ei deschise în sus... Tânărul iese din sală repede, parcă ar pierde ceva, se duce la dulap, deschide ușile care scârțâie prelung, scotocește grăbit, găsește un tricou negru, se schimbă. E îmbrăcat în negru, reintră în palat, ca hipnotizat. Ofelia e tot acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
naivi - și o știu ei prea bine - dar le place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi ale compoziției, ori se distrează dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin retina lui Ochilă, cea cu susul în jos, sfidarea proporțiilor și mai ales rîsul homeric care curge de-a lungul și de-a latul pînzei, sunt în mare punctele cardinale ale „naivilor”. De ce am luat-o pe la periferie ca să ajung la „cestiunea arzătoare” a prezentei cărți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
am gândit atunci că, dacă ăsta e genul de lucruri după care se Înnebunește lumea, atunci Înseamnă că a luat-o complet razna... — ... să stau Într-o parte, fiindcă, În felul ăsta, pari un pic mai dotată În partea de sus... — ... lucrează În cercetarea de piață. Îmi aduc aminte că, prima dată când l-am văzut, m-am gândit uau, ce bine arată. E foarte Înalt și blond, fiindcă e pe jumătate suedez, și are niște ochi albaștri incredibili. Așa că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
perie, are figură de pușcăriaș, din aceea pe care dacă-i visezi noaptea nu-ți mai vine să ieși din casă. O cicatrice oribilă, perfect dreaptă, Îi taie orizontal fruntea În două, ca un hotar Între două ținuturi. Partea de sus ,,a ținutului,, e brăzdată de cute adânci. Partea de jos este Întinsă și pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței care ține loc de cap. Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înalți și de 30 de metri, ca printr-un canion. Când am ajuns sus, am privit înapoi: se zarea până departe, pește câmpiile intens cultivate, până spre deșert. Spre vest, priveliștea era tot atât de generoasă: întreaga câmpie litorala din sus de Seattle, până jos, la Olympia, golful și peninsula Olympia în depărtare. Când am ajuns înapoi în Seattle, pe la șase seară, m-a rugat să o duc la birou. - Să văd și eu unde lucrezi, de vrei să rămâi aici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
45 grade; T5 - T8 - același cu piciorul drept. • P.I. poziția a II-a, umărul stâng spre bară, brațul drept drept lateral: T1 - T2 grand plie, ducerea brațului înainte; T3 - T4 - revenire; T5 - T6 - cambre lateral spre bară cu ridicarea brațului sus; T7 - T8 - revenire. • P.I. poziția a III-a, umărul stâng spre bară, brațul lateral: T1 - battement tendu înainte; T2 revenire, închiderea poziției; T3 - battment jette înainte; T4 revenire, închiderea poziției; T5 - battement soutenu plie (par terre) înainte; T6 revenire, închiderea
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
se împiedice de fantoma căzută cu fața în jos și acoperită de ninsoarea neostoită... A stat întâi să asculte... Țipenie. Și-a rezemat durda de un copac și cu mâna sănătoasă l-a întors pe individul căzut cu fața în sus... „Ptiu! Om lipsit de judecată! Ai vrut să te răzbuni pe mine! Păi, dacă aista ți-o fost gândul, de ce nu ai stat față în față cu mine. Și atunci să vedem care pe care... Șiii poate... cine știe? Mă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gândurile acelea care nu erau bine-venite mi-au modificat poziția tuturor sentimentelor și amintirilor pe care le aveam. A alterat relațiile dintre ele punând la îndoială corectitudinea pozițiilor lor inițiale. Universul meu interior s-a cutremurat, totul a ajuns cu susul în jos, pozițiile au fost schimbate, totul a fost mutat în locuri care, cândva, mi se păruseră nepotrivite, ilogice, imposibile. Dar, împotriva voinței mele, a trebuit să recunosc că acum totul se găsea în locurile unde ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fondul unei evidente mizerii preventive, pusă la cale de haita pedelistă. Cred că nici măcar pedeliștii nu se îndoiesc de fel, că în ce privește arestul de 29 de zile, avem de-a face cu un ordin politic, venit hăt de sus (nu vă spune de unde, că e secret de stat). Cred că ați văzut când a dat la televizor secvența arestării, ce „căsuță” are acest urgisit al PDL-ului. Un ditamai căsoiul cât un bloc de locuințe, dar făcută la „marea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Nu: resortul intim al Veronicăi era venerația pentru bărbatul-leopard, bucuria de a-l găsi, măcar parțial, în îmbrățișările trecătoare ale lui Paul și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din astea. Păi da!, „Pușca este alcătuită din trei părți:/ partea de sus,/ partea de mijloc,/ și partea de jos./ Partea de sus este compusă din:/ partea de sus a părții de sus și/ partea de mijloc a părții de sus/ și partea de jos a părții de sus“. Asta era o poezie a lui Nichita Stănescu care chiar îmi plăcea. Se numea Pușca. Locotenentele vorbeau și despre altceva după ce terminau de dictat teoria chibritului militar: nașteri, căsătorii, familie, bărbați. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
curtea vecinului de dedesubt, simt că ai ajuns în capcana noroaielor, sunt tentate să fure din pătratul cu fire de trifoi cu cinci foi, nu ajung cu botul lor de porc la rădăcinile scurte ale firelor de trifoi, ploaia din susul cerului tău spală mâlul de pe corpul tău și te ridică la suprafață, așteptarea ta te salvează. șase în al patrulea loc: pici în groapa cu sânge străveziu de cârtițe-care-dansează oribil, aluneci de pe scara grădinii suspendate a dragostei tale în scorbura
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din maternitate. ai înțeles cum am privit-o eu pe phryne cum m-am înțeles cu cerberii și că am nevoie de armate care se transformă în statui de mari ziduri de tine. libelule de sânge, atlas de privire în sus și greutate de împreunare prin viață, primăvară și cascade reciprocitate, respect de bucurii ca roiuri de viespi vespula vulgaris care să te muște, să te înconjure să nu te lase să nu înțelegi că a fi împreună înseamnă să fii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
hrănește dinspre miazănoapte lacul kanas pe timp de seară, este rănită la coapsă, o mică secure de con de brad, rătăcită, a oștirilor dușmanilor tăi, taie coapsa luminii verzi dinspre miazănoapte. tu trebuie acum să alergi, să dechizi țarcul din susul grădinii tale suspendate, să poată țâșni liberă herghelia celor o sută de cai vorbitori, herghelia arionilor năvalnici, care pot salva lu mina verde care strălucește seară de seară în lacul tău cu apă rece și dulce, cu apă sfințită, în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
am căutat o femeie străină, am întunecat odaia și mi-am ațintit gândul la Irina, ca să-mi substitui vizitatoarea! Eu, care o prețuiam așa de puțin odinioară! 14 octombrie. Cu capul greu. Simt o picătură de apă care curge din susul capului înăuntru, mereu, monoton, cu același debit și zgomot. Dragoste sau orgoliu? Ce-mi pasă?! Mă doare... Orice reflecție asupra vreunei persoane o îndrept spre Irina și mă întreb de era așa. Încerc mereu s-o cunosc. Ieri am auzit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
știu. Dumnezeu cu mila... În fiecare zi, la masă, tata își revărsa mânia și disprețul. Și nu numai la masă. Umbla prin casă târșindu-și papucii și gesticula. Acuza cu degetul, apăsat, și își vărsa năduful. Totul s-a întors cu susul în jos! Instalatorii se ocupă de ghirlande, iar Pancu îl pune pe șeful de birou să-i treacă pe listă pe toți cei care fac mai mult de o reclamație! Și asta până ce pleacă în concediu! Iar Condurache ce face
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
știe de mulțimea de reviste porno care gemeau de fotografii ale zonei pelviene. Pline de fofoloance decupate cu o precizie de medicină legală, aranjate estetic pe pagină, cu despicătura catifelată și pădurea din jur aplatizate, ca o vale fotografiată de sus... Numai că era și suficient de inteligent încât să-și dea seama că astfel de imagini nu au ca scop înfrumusețarea femeilor care pozează... ci umilirea, expunerea lor. Alan era răscolit fără milă de aceste reverii. Și chiar și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]