2,093 matches
-
sub raportul compatibilității cu trăsăturile definitorii ale fenomenului a constituit, de bună seamă, o provocare pentru autoare, care își justifică opțiunea subliniind importanța curentului, a mutațiilor produse în foarte multe domenii ale culturii, ca și în viața cotidiană, mutații ce suscită interogațiile cele mai firești privind cauzele, necesitatea și efectele lor. Prin urmare, departe de a fi o aventură care nu duce la nimic, de la care nu se așteaptă nimic, studierea postmodernismului atrage atenția asupra unui fenomen vrednic de interes pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sociale în general. După cum am apreciat și argumentele în favoarea acestui subiect ales ca temă de îndelungă reflecție, argumente care nu au căpătat decât rareori și într-o foarte discretă măsură o notă, să-i spunem, apologetică. Un text dens, care suscită numeroase comentarii, un text opulent chiar, greu de redat fără omisiuni frustrante în paginile parcimonios numărate ale unui "cuvânt înainte": încât, asemenea autoarei cărții, când am redactat aceste pagini, am procedat căutând să respect principiul selecției, sacrificând, cu regret, aspecte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care îl are drept prefix pe "post-", ci este utilizat, chiar încorporat ca strategie în unele dintre operele sale. Baudrillard observă această revitalizare a trecutului în postmodernism (în mod ironic, el afirmă că suntem martorii "eliberării fosilelor") "dacă modernitatea a suscitat explorarea antropologică, postmodernitatea a suscitat o veritabilă pasiune neoși paleolitică"28. Așa cum subliniază Eco în Apostille au Nom de la rose, postmodernismul revizitează trecutul, îl reinteroghează, dar nu într-o manieră "inocentă", ci "cu ironie" și cu o mare înclinație către
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe "post-", ci este utilizat, chiar încorporat ca strategie în unele dintre operele sale. Baudrillard observă această revitalizare a trecutului în postmodernism (în mod ironic, el afirmă că suntem martorii "eliberării fosilelor") "dacă modernitatea a suscitat explorarea antropologică, postmodernitatea a suscitat o veritabilă pasiune neoși paleolitică"28. Așa cum subliniază Eco în Apostille au Nom de la rose, postmodernismul revizitează trecutul, îl reinteroghează, dar nu într-o manieră "inocentă", ci "cu ironie" și cu o mare înclinație către paradox și alte jocuri metalingvistice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
face afirmații potrivit cărora se pot "identifica contururile unei ordini post-moderne și există tendințe instituționale majore care sugerează faptul că o astfel de ordine ar putea fi realizată"96. Tocmai deoarece controversele legate de postmodernism continuă să existe și să suscite vii dezbateri, indicarea unor trăsături simptomatologice fenomenului reprezintă un mijloc important de a ne apropia de conținutul său ideatic. Demarcațiile care ne vor ajuta să creionăm fenomenul postmodern constituie deja locuri comune ale dezbaterii; astfel, poate cea mai cunoscută problematică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
translația de la elegia metafizică la "simpla" retorică"148. Aparatul retoric care este utilizat în această clarificare relațională este deosebit de sugestiv pentru înțelegerea legăturii dintre cei doi termeni. Fiind considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni în relație
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acest stadiu cu nostalgia, melancolia sau cu o anumită formă de nihilism, dar acestea sunt departe de a fi considerate "mistice", în pofida valorizării, în anumite etape ale operei sale, a schemelor premoderne de existență. Teoria hiperrealității și a simulacrului a suscitat multe reacții și critici fervente, care, în mare măsură, se bazau pe neacceptarea ideii unei mass-media acaparatoare, ca element fundamental care contribuie la constituirea ultimului tip de simulare, care să impună standardele înțelegerii realității, sau, mai grav, să devină ea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deșertului și vitezei, care asigură un tip de alteritate radicală omului european, prins într-o mentalitate și o metafizică ce par a-l ordona într-un mod extrem de diferit față de prototipul omului american. Lucrarea în sine este una care a suscitat vii dezbateri, fiind o incitantă descriere a majorității stereotipurilor prin intermediul căruia un european gândește despre acest spațiu diferit. Din perspectiva urmărită de demersul de față, acest text este important atât pentru valoarea sa de exemplu practic al teoriei simulacrului, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întrebări și a pus sub semnul îndoielii și criticii radicale multe dintre presupozițiile unor moduri de gândire și de teoretizare. Mai mult decât atât, deși au trecut câteva decenii bune de când a cunoscut momentul de explozie ideatică, postmodernismul continuă să suscite interesul și astfel, la fel ca vechile tipuri de filosofii, începe să se solidifice într-un corpus din ce în ce mai închegat de idei și concepte. La fel ca Andreas Huyssen, cred că indiferent de ce parte a discuției ne situăm, cunoașterea premiselor postmodernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și dacă se poate corespunzătoare din punct de vedere estetic. Având În vedere diversitatea probelor și exigențele deosebite privind calitățile motrice precum și dinamica evoluției acestui sport Într-o perioadă de timp relativ scurtă, problema conținutului și metodicii pregătirii fizice a suscitat și comportă Încă discuții aprinse Între specialiști. Nici În prezent nu se poate vorbi de o metodă unitară pe plan mondial. Istoria pregătirii fizice a Înregistrat o bogată varietate de mijloace și concepții, fapt care a fost continuu și sistematic
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
O CONSTITUȚIE EUROPEANĂ Are Uniunea Europeană nevoie de o Constituție? Această chestiune, încă tabu acum cîțiva ani, este astăzi în centrul tuturor dezbaterilor despre Europa. Discursul lui Joschka Fischer la Universitatea Humboldt, în mai 2000, și răspunsurile pe care le-a suscitat au meritul de a fi scos această veche dezbatere din cadrul restrîns al specialiștilor sau al mișcărilor federaliste. Aceste interacțiuni politice, dezvoltate de lungi disertații academice 28, pun în evidență trei idei despre Europa actuală. În primul rînd, ele pun în
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
37. LA CE SERVEȘTE LIMBAJUL CONSTITUȚIONAL? ELOGIUL FORMELOR Să ne ferim însă să exagerăm meritele exercițiului constituțional. Dacă ar fi de ajuns enunțarea unor principii într-un text scris pentru a rezolva probleme politice de maximă importanță, atunci constituționalismul ar suscita o mult mai mare atracție. Niciodată o lege fundamentală nu a reglat, de una singură, conflictele de competență: chiar dacă, încă din 1787, constituția americană ar fi conținut o regulă clară de rezolvare a diferendelor între state, aceasta nu ar fi
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
este următoarea: în momentul în care trebuie să facă parte dintr-un juriu, cetățeni obișnuiți, care înainte reclamau pedepsirea asasinului, se văd dintr-o dată în postura de a înțelege motivele acestuia. Apoi, este exemplul referendumului și al campaniilor electorale. Ele suscită discuții mult timp evitate, determină schimbări de opinie și produc rezultate care contrazic predicțiile. Niciodată specialiștii sondajelor de opinie nu au reușit să integreze în calculele lor savante această variabilă imperceptibilă, și anume "efectul discuțiilor" între persoane. Doar în cele
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
tradiția, ci viitorul îl prețuiesc (12, p. 290), au făcut din eros o obsesie care a cam golit atât viețile indivizilor, cât și cele ale comunităților, prin dezagregarea familiilor. În astfel de realități se manifestă nihilismul postbelic. Heidegger l-a suscitat și mai mult prin reflecțiile sale din Ființă și timp. Problematica nihilistă a fost extinsă atât prin concursul altor filosofi, cât și prin furibunda cursă a înarmărilor atomice în cadrul Războiului Rece dintre cele două lagăre, care semănau mari îngrijorări în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de experiment, pe când esteții decadenți folosesc arta "corespondențelor" în scop hedonist, ca formă superioară de juisanță, uneori calificată psihotrop sau ca deschidere inițiatică. Mateiu Caragiale ilustrează excelent capacitatea unui tablou de a distorsiona realitatea prin contaminare mimetică, așa cum madelainele proustiene suscită nu numai nevoia evocării, dar reprezintă și resortul intim al scriiturii proustiene. Teoria corespondențelor reia pe un alt plan o mai veche epistemă de secol XVI regăsită acum sub forma doctrinelor spiritiste, a ezoterismelor care subîntind aria preocupării estetice, investind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Baltazar era cale lungă"189. Interesul pe care casa regală îl arăta artei și culturii bizantine venea pe două filiere. Această cultură exotică era revendicată ca dimensiune a unui orientalism care devenea o modă la finele secolului XIX după ce romantismul suscitase atenția pentru Orient. Pe de altă parte, familia regală descoperea dimensiunea culturii și civilizației bizantine ca tradiție în România, unde aceasta oferea mărci definitorii, de la arhitectura și pictura murală a mânăstirilor, la arta populară. Membrii familiei regale, cu precădere regina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de un precedent, de un model, ceea ce reclamă pionieratul unui stil. Realizate între 1902, anul debutului expozițional al Tinerimii artistice și 1907, cele două lucrări evidențiază o estetică neobizantină. Statuile celor patru Evangheliști, turnate la Școala de Arte și Meserii, suscită atenție în baza transpunerii a unei estetici bizantine în domeniul sculpturii, iar criticul realizează o avenită comparație cu basoreliefurile sarcofagului. "Evangheliștii sunt drapați în costumul hieratic și schematic al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai bine precizat teoretic și cultural de către criticul francez, care oferă o avantajoasă și avizată privire din afară asupra culturii române. Pentru L. Bachelin, personajele literaturii populare, ale folclorului, au în plus și o notă de exotism, de noutate, care suscită interesul unui public străin. Jules Michelet în Légendes démocratiques du Nord207 se arăta interesat de poezia lui Vasile Alecsandri, ciclul Doine și lăcrămioare publicat în 1853, și mai ales de balada Miorița, pe care poetul o publicase în volumul Poezii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în epocă. În 1909, criticul anonim îi dedică un articol consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul îl suscita la un critic precum Henry Houssaye. Mai mult, precizează criticii, desenul ar fi servit ilustrării unui volum de legende publicat în franceză cu titlul sugestiv, Le pic aux désirs, traducere adecvată a titlului tabloului. Confuzia, dacă despre confuzie este vorba
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
căutare a originilor, a surselor unei vitalități misterioase, a unei frumuseți arhaice care rezidă în mudrele sau hieroglifele propriei lor gesticulații 521. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck sunt purtătoarele unui limbaj magic, al semnelor surprinse în atitudini rituale de idoli păgâni, care suscită întrebări fundamentele, precum cele care dau titlul enigmatic capodoperei lui Gauguin,: De unde venim? Cine suntem? Unde mergem?, tablou expus la Paris, în 1898. De asemenea, pictura Ceciliei Cuțescu-Storck este lipsită de dulcegăria sau pitorescul convențional cu care este tratată de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
centrală și estică s-a combinat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea cu credința vest-europeană (anglo-sa-xonă) în fantome și creaturi malefice supranaturale ca "forme" ale celor care n-au murit. Genul gotic în pe-rioada romantică reprezintă fascinația suscitată de misterele dragostei, vieții și morții și de trecerea de la o formă pământeană la una nepământeană. Potrivit lui Leatherdale, "vampirul din folclorul Europei centrale și estice se va transforma în cele din urmă în vampirul construit de romantismul englez 70". Exemple
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
majoritatea acestor feluri au de-venit mărci naționale din motive sociale, economice, politice și culturale 173. Studii recente s-au ocupat și de relația dintre identitate și obiceiul de lua masa în oraș. Astfel, cele-brul dicton "suntem ceea ce mâncăm" poate suscita întrebarea "dacă suntem ceea ce mâncăm, atunci cine suntem" sau se poate extinde la versiunea "suntem unde mâncăm 174", ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, frecvența cu care luăm masa în oraș și unde exact o servim. Peter Scholliers, de exemplu, se
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
supunere pasivă, cât și orientările care acordau libertate totală elevilor, Adolphe Ferriere susținea un învățământ centrat pe autonomia școlarilor, care formează personalități independente și responsabile. Astfel, profesorul devine prin experiență și cunoștințe, primus inter pares care prin observații pe viu suscită interesul elevilor, îi determină să experimenteze, să realizeze și să analizeze. Înlocuindu-se verbalismul cu activitatea practică se dorea cultivarea spontaneității creatoare, a spiritului critic și a flexibilității. Teoria educațională a antropologului austriac Rudolf Steiner, aplicată începând cu 1919 sub
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
și al moștenirii iudeo-creștine. Începînd cu Renașterea, dialogica culturală se va diversifica și se va intensifica în multiple dialogici diferite, dar interferente, între credință, rațiune, îndoială, empirism. Astfel, în și prin Renaștere, cultura europeană se ivește ca fierbere dialogică permanentă, suscitînd o țîșnire neîntreruptă de idei, de teorii, de năzuințe, de vise, de forme care se vor întrepătrunde ca într-un vîrtej. Acest "vîrtej" cultural apare în chiar condițiile în care se formează concomitent vîrtejul politic / social / economic care duce cu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
asupra științelor; acestea au fost în schimb dominate de un dialog adesea antagonic între raționalism și empirism. Raționalismul n-a fost niciodată capabil să dea o "rațiune de a fi" ființei și o "rațiune de a exista" existenței. Dimpotrivă, a suscitat ca reacție, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, filozofiile existențiale, de la cea a lui Kierkegaard la cele ale lui Max Scheler și Heidegger. În sfîrșit, după ce a vrut să-l "zdrobească pe mișel", Rațiunea s-a văzut
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]