1,200 matches
-
să se bucure sau să-și păstreze calmul, face exact 21, spune, încă n am cîștigat, mai are și el dreptul să tragă o carte. — Popă de inimă neagră, se aude imediat vocea lui Patru Ace, ca să nu mai prelungim suspansul, era cît pe ce, dar n-a fost să fie, ce-ar fi să vă ridicați cîștigul, adaugă grăbit, lăsați pe masă miza și umflați cîștigul. — Nimic mai simplu, constată Roja atent din nou la mîinile dealerului care-și adună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mării nu ascunde mare lucru. Singurul ecran În spațiul cosmic este spațiul Însuși. Ambele sunt mult mai Îndepărtate de scara umană, iar desfășurarea lor prea rar Întreruptă. Lăsând deoparte faptul că pădurea reală este deseori monotonă, pădurea metaforică este un suspans continuu, o scenă În așteptarea actorilor: eroi, fecioare, balauri, castele misterioase la fiecare pas. Este posibil ca ea să fi devenit inutilă ca decor literal Într-o epocă În care s-a pierdut credința În fecioare, balauri și castele fermecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
în a lui. Mi-am întins mâna dreaptă și el mi-a luat-o cu mâna lui stângă. Am stat așa, mână în mână și zâmbind ca niște proști fără să vorbim, până când Meryt n-a mai putut să suporte suspansul: - O, Den-ne, m-a strigat ea cu îngrijoarare prefăcută. Mai ești acolo sau era un pirat la ușă? L-am condus în casă, unde Meryt țopăia de pe un picior pe altul ca o turturea, cu rânjetul sălbatic al zeiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit, dar am aplicat și eu, ca să ies din impas, rețeta unor autori de succes: puțină aventură, puțin suspans, puțină culoare locală; în plus, să le dai celor care te ascultă ceea ce le lipsește, ceea ce n-au trăit. Asta îmi amintește că după ziua cu insolația am avut un vis. Eram tratat de medici pe care nu-i vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la timp ca să vadă din culise actorii răspunzând aplauzelor și, dacă primirea o cerea, să iasă el Însuși pentru o reverență. Aceasta avea să fie pe la unsprezece. Dumnezeule mare! Mai avea aproape o zi Întreagă până a putea scăpa de suspans, Într-un fel sau altul. În depărtare, cesul bătu trei sferturi. „Încă un an.“ Unde oare se dusese? Ce realizase pe parcursul lui, din punctul de vedere al creației? Absolut nimic În domeniul dramatic, cu excepția obișnuitelor, dureroaselor tăieturi și ajustări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își dăduseră seama cititorii mai receptivi, făcuse În așa fel Încât fiecare incident mai neobișnuit să aibă două explicații posibile, una naturală și una supranaturală, și tocmai faptul că narațiunea rămânea nedecisă până la final Întreținea mai mult decât orice altceva suspansul. Câțiva Îi scriseseră implorând să fie iertați de chin printr-o explicație auctorială asupra naturii „reale“ a cazului, cereri pe care le eludase În mod politicos. Anticipa alte asemenea pledoarii odată cu publicarea În volum, luna viitoare, Împreună cu altă povestire amplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ei, el e convins c-o să fie fetiță, așa că s-a decis că-i place fie Sophie, fie Ellie. Susan a făcut o scurtă pauză, în care a studiat fețele prietenelor ei. — Dar eu n-am mai putut să îndur suspansul, așa că ieri am fost să fac o ecografie la o clinică particulară... și e băiat! Fiona a icnit din cauza surprizei. —Vai, Doamne, e perfect! Exact așa cum ți-ai dorit. În felul ăsta, Milly poate să rămână fetița tatii. — Exact, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o continuare a cărții de debut, Labirint, publicată în urmă cu doi ani. Cartea a fost scrisă la cererea cititorilor, care au considerat că povestea Karinei nu este completă, că s-a sfârșit prea brusc, iar finalul a rămas în suspans. Viața Karinei rămăsese la granița dintre lumină și întuneric și acolo ar fi rămas dacă cititorii nu ar fi insistat să scriu o continuare. Și iată continuarea. Le mulțumesc tuturor pentru încrederea pe care mi-au arăta-o încă de la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o continuare a cărții de debut, Labirint, publicată în urmă cu doi ani. Cartea a fost scrisă la cererea cititorilor, care au considerat că povestea Karinei nu este completă, că s-a sfârșit prea brusc, iar finalul a rămas în suspans. Viața Karinei rămăsese la granița dintre lumină și întuneric și acolo ar fi rămas dacă cititorii nu ar fi insistat să scriu o continuare. Și iată continuarea. Le mulțumesc tuturor pentru încrederea pe care mi-au arătat-o încă de la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nici lui Omar nu i se mai păru că e Farah în acea unică fotografie rămasă, ci un înger timid și asexuat, cu bărbia înclinată spre umăr. Ca în ziua când poposise pe ogoarele lui Godun, câmpia îi părea un suspans continuu. Nici copacii și nici labirintul de iederă nu slăbiseră foarte mult din încordarea acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine. Un drum asfaltat le-ar fi arătat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
educă singur delicatul fiu, Îndrumându-l spre lumea umanioarelor. Debutul tânărului Disraëli cu Vivian Grey - volum taxat mai apoi de critici drept „minor”, „frivol” - e răsunător. Autorul știe prea bine să folosească toate ingredientele pentru un roman de succes: melodramă, suspans, viață fashionable. În fond, despre ce este vorba? Despre ascensiunea unui tânăr dandy, strălucitor și trufaș, În lumea politicii. Un roman despre arivism? Până la un punct, da. Autobiografie camuflată? Simplă proiecție compensatorie a autorului sau o incredibilă premoniție? Probabil, câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aparține „polului feminin”, directă, lineară, implicând la maximum corpul, chiar cu o anumită ostentație datorită insistenței prin care acesta e somat să semnifice, iar cealaltă, stând sub semnul masculinului, ar fi seducția „oblică”, rafinată, sofisticată, cucerind prin absență, eschivă, distanță, suspans, printr-un Întreg repertoriu al detașării ironice. Deși recunoaște că nu de puține ori seducătorul uzitează de „strategiile podoabei”, intervenind asupra propriului corp asemenea unei femei, spre a-l transforma În „marele suport al acestei gigantești Întreprinderi - seducția”, Jean Baudrillard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy-ul face apel la un Întreg repertoriu, de la cel corporal (fie direct: vestimentație, miros, voce, privire, gest, proxemie, fie indirect: absența corpului - retragerea bruscă din scenă), la cel verbal: conversația, de pildă (Învăluirea, distanța, ironia, disimularea, pacturile, negocierile, tăcerea, suspansul), și până la cel scriptural (biletul, scrisoarea, dedicația). Le-am putea analiza metodic, detectând În fiecare dintre cazuri „figurile” (respectiv tacticile) de maximă eficiență. Din rațiuni de spațiu, am ales doar câteva. Iată, de pildă, chipul (mai exact, expresia feței). Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Oare vâlva stârnită acum Îi va fi la fel de favorabilă? Rumoarea, În ușurătatea ei, e ca femeile: vine tocmai când pare să fugă. Poate că, În lumea asta blestemată, cel mai sigur mijloc de a dobândi succesul este de a organiza suspansuri. Dar autorul nu avea atâta profunzime pe vremea când Își publica opusculul cu pricina. Pe atunci Îl interesau prea puțin poveștile și zarvele literare. Ah, desigur! Avea cu totul alte probleme decât buna rânduire a gândurilor și grija de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
potolindu-i durerea. Apoi a spus, elah b’chaim shteim. Asta înseamnă „și aia tot viață se numește.1“ —Adică și aia e viață. Nu, nu, m-ai înțeles greșit. Nu „de asemenea“, ci „doi“2. Shteimi e numărul doi. Suspansul creștea. — Deci ceea ce spunea el de fapt e „ne vom întâlni în viața cealaltă; adică viața numărul doi“. —Exact. —Și asta e traducerea literală, Uri? Maggie știa că părea nebună, însă nu era un comportament fără precedent din partea ei. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atmosfera inițială; BRUNO și GRUBI stau pe marginea gropii și lucrează ceva în groapă; sunt încordați și atenți; au însă pe chip, spre deosebire de primul act, o lumină triumfătoare; în general în jurul lor e mai multă lumină și se pregătește un suspans; în jurul gropii au apărut câteva scaune. GRUBI: Uah! BRUNO: Așa da! GRUBI: Încă puțin ș-o să aflăm. O s-aflăm tot. BRUNO: Dacă mă gândesc bine, nici nu știu dacă mă mai interesează. GRUBI: Tocmai acum? Trebuie s-aflăm. BRUNO: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
UN RECRUT: Ce zici, doamnă! Dumneata știi de la ce înălțime cade ăsta? UN MAȘINIST: N-o să rămână nimic din el... (Toți așteaptă încordați căderea lui GRUBI; mișcarea funiei tot mai rapidă, ecoul însoțitor tot mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În fond? Să mă impresioneze, să mă sperie, să mă facă să renunț? Nu Înțelegeam: dacă se răzgândise, n-avea decât să mi-o trântească de la obraz, nu să-mi livreze nebuloase infantile În chip de misterele Parisului și alte suspansuri ridicole. Am fost tentat să rostesc toate astea cu voce tare, dar m-am abținut și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm și provocator, cu o liniște Încropită la vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că au fost calculate până la a zecea milionime, În speranța că doar-doar... Caracterul său magic este accentuat de bizareria că, făcând raportul dintre termenii succesivi ai șirului lui Fibonacci - și el amestecat În suita de enigme care face farmecul și suspansul Codului lui Da Vinci - ,rezultatul tinde spre misteriosul 1,618034... Știi ce este cu acest șir al lui Fibonacci? Nu? Leonardo Fibonacci, un matematician eminent pentru secolele XII-XIII când a trăit, a formulat o problemă cu aparențe de joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am rezemat confortabil pe bancheta din spate și am Închis ochii. Ce-o fi vrut să spună logoreica Elvira cu văzutul nostru În zilele următoare? Nu că nu m-ar fi Încântat perspectiva - dimpotrivă. Mai ales că mă lăsase În suspans cu acel misterios domn Corbu. Ce mai știa oare despre el? Dar mai știa și altceva? După felul cum retezase discuția, s-ar fi zis că da. Cam interesantă această doamnă, oricine ar fi fost ea. Hm, aiurea, prostii... Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pleci la un congres și să te trezești Într-un așa-zis Centru... Ce fel de Centru? Al cui Centru? Și de ce tocmai eu? Cu ce-am greșit și cui? Nu se poate să fiu ținut la nesfârșit În acest suspans, fără motiv și fără Dumnezeu... - Domnule profesor, Îi deplâng pe studenții dumneavoastră. Dacă la examene și pe capul lor se abat asemenea avalanșe de Întrebări, probabil că pică pe capete. Firește, dacă nu cumva sunt toți niște genii... - Va cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și el, evident, pregătit dinainte -, pornind să se joace cu el, trecându-l cu mișcări lente dintr-o mână Într-alta. Am avut impresia că interpretează o partitură prestabilită, că vrea, prelungindu-mi așteptarea, să Încarce momentul cu tensiune și suspans. În cele din urmă, și-a desfăcut larg mâinile, Într-un gest de acceptare fatalistă a hotărârii pe care sugera astfel că o lua la capătul unei dilematice ezitări, și a așezat plicul alături de celelalte hârtii despre care Îmi precizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Rareș Tiron viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este foarte tânăr, Rareș Tiron probează limpede, cu maximă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din calendar..." Se trece la partea academică a întâlnirii. Proces-verbal... Vai, vai, vai!... Proces... Tata are obiecțiuni: "Nu eu am aruncat caietul..." Băieții șterg, taie. N-au radieră, ca mine. Tata citește iar, întoarce hârtia pe toate fețele. Rămâne în suspans data la care am aruncat caietul în pubelă. Îi lămuresc: "Într-o dimineață..." Tata, împăciuitor, către ei: "V-am spus: la Salubritate, la Spații Verzi..." Șeful, nimic nou: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Tata nu-și face de râs arborele genealogic: așterne o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-l citesc azi, înainte de a veni dumneavoastră, spuse ea făcându-mi semn să mă așez, dar nu mi-au permis circumstanțele. Ca să fiu sinceră, e mare învălmășeală pe aici. S-a petrecut un mic incident. Deci, ca să nu mai prelungesc suspansul, am fost călcați de hoți azi-noapte. Niciodată nu găsesc ceva inteligent de spus în fața unor asemenea afirmații. Am răspuns ceva de genul, „groaznic“, urmat de „Sper că nu vă lipsește nimic de valoare“. — Nu s-a furat nimic, spuse doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]