2,825 matches
-
aici pe Pământ / De ce viața dureaz-un minut! Ești trist sau vesel? Ești copil sau bătrân? / Aceeași soartă o ai / De creștin! Ploua. Un ceas neprietenos ticăia plictisitor, fără rost. Cerul furios vărsa potop peste câmp. Frunzele plângeau pe dealuri. Pomii suspinau în bătaia vântului. Câinele chinuit de stropi scâncea încâlcit în lanț. Își chema stăpânul căutând mângâierea mâinii cel hrănea. Într-un pat îngust un bătrân învins de vreme-și aștepta sfârșitul. La coardă un bec mânjit de muște lumina spasmatic
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe când eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atât de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-
Răspunsul unui “ROMÂN DE PRETUTINDENI” adresat SENATORULUI ROMÂN DE ACASĂ cu prilejul zilei de 1 DECEMBRIE () [Corola-blog/BlogPost/339960_a_341289]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > AMĂRĂCIUNEA FERICIRII Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului De multe ori fericirea e-amărâtă și suspină în centrul sufletului se simte ca o pasăre împușcată de armele răutății și-a invidiei agitată și însângerată de orbirea omului ce-o privește ca pe-o iluzie în preajma altor gânduri ce se-mbulzesc ca roiul de albine în voia
AMĂRĂCIUNEA FERICIRII de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340078_a_341407]
-
îți pierd zâmbetul în nisip Prin deșertul obrajilor și ochii mei Izvoare să se facă sub caldele, Fierbinți, mângâierile tale Toți drăcii să mă ia dacă nu mai pot Când pleci, să te aduc la loc Și timpul meu să suspine, că mă hrănesc că vrăbiile Cu firmituri din tine. Un sărut ar fi prea puțin O strângere de mână, prea eternă Și timpul zboară că un zmeu Nu-l alunga cu pietre, e un joc Nici nu-l chema la
TIMPUL MEU, UN MUNTE ÎN NOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340087_a_341416]
-
văi adânci, Luna-n cerul lumii fierte de o vară verde-n totul, Spirite-n a lor fioruri mai răsună-n vechi porunci, Dar se pierd treptat ecouri, păsări libere ca focul. Eternă-mi ești, Lună dragă, muză-mi ești, suspini și speri, Caldă, blândă adiere, să-ți măngâi chipul aș vrea Și să-ți cânt acordul clipei și să-ți dărui primăveri, Să-ți sărut dorul, iubito, să-ți sărut privirea ta!... Referință Bibliografică: Luna în toamnă / Aurel Auraș : Confluențe
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
o pădure înzăpezită un... Moș Crăciun, adormit. Considerat suspect și nicidecum ceea ce pretinde a fi, Moșul este pus sub acuzare și obligat să-și apere identitatea. Apărătorul său din oficiu este atrăgătoarea avocată Sarah, după care șeriful - văduv și tată - suspină în tăcere. Vineri, 25 decembrie, de la ora 16.00 (partea I) și ora 17.00 (partea a II-a) - Unde este Moș Crăciun? - se întreabă Iuliana Marciuc si Mihai Constantin asa cum nu i-ați mai văzut, într-o poveste
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
aveau în apropiere de Nicolaef, în Stepele Nogaice, dincolo de Bug, și, acuzați că se opun Politburo, trecuți la categoria culacilor și dușmanilor poporului, iar când au simțit că urmau să fie ridicați - Irina a făcut o pauză în care a suspinat discret - au pus caii la căruță, în care au aruncat în grabă ce au crezut că e mai necesar, și am plecat cu toții spre Bugeac. Pe drum am fost ajunși de activiști călare, eu și Ludmila am fugit, iar pe
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și Dumnezeu, o carte a meditației, căci reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
căuta la inimile noastre. Cel mai umil țăran, cel mai necăjit om, cel care stă la vreo stână și se roagă cu lacrimi lui Dumnezeu, sau este la închisoare și se roagă, sau este undeva străin, sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu, sau o văduvă săracă căreia nu-i deschide nimeni ușa și zace cu copiii ei în necaz și în scârbe, dar se roagă lui Dumnezeu, toți aceștia vor fi în ziua judecății mai mari decât
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
cei dragi sufletului...E o risipă deosebită... Versurile scrise nu sunt niște fraze ce se pretind la rimă , așezându-se în cuvinte pentru a se potrivi de dragul versului... Cuvântul pus este trăit, gândit, compătimit, susținut, încurajat...Cele scrise trăiesc, plâng, suspină, duc dorul, se frământă, caută răspuns la întrebări din ale vieții, ale soartei... Nu scrieți pentru cei care nu vor să citească, nu risipiți vorbe pentru ei, nu merită. Risipitor să fiți pentru cel care citește și înțelege... Cu risipa
UN SCRIS PRINTRE RÂNDURI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340758_a_342087]
-
fiului se înfăptuiește gradual. Despărțirea este firească, dar dureroasă. „La căpătâi măicuță, lacrimi te plâng tăcute,/” cum este în „Sărut de mângâiere”, sau, „La cimitir un hău stă trupul să-ți înghită,/” Poetul mărturisește inspirat: „Mama este raiul ce adesea suspină/” cum se confesează în poezia „Mama este” sau, „Lacrimă”, „Liniștea”, „Fântâna” etc. Partea a II-a „Tăcere de azur”, aduce un crez și o iubire fierbinte față de mamă, când maturitatea poetului poate găsi nebănuite valențe în adorația sa. Dacă împlinirea
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
Se-nchină-adânc și luna, stârnind reverberații Când sunetele ploii în suflete ne-aduni... Ce roșu mă-ntomnezi, tu, toamna mea nurlie Cu zbuciumul din gene, melancolii născând; Ecouri strigi în mine și ploi și simfonie Mai ning din ceruri astăzi, în galben suspinând... Referință Bibliografică: Ce roșu mă-ntomnezi! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CE ROŞU MĂ-NTOMNEZI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341271_a_342600]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului În frunze de aur te-așterni în ninsoare Pe genele mele atinse de dor, Ascunde-te bine la mine-n răcoare Și prinde-mi o toamnă în galben decor! Te-aștept să-mi traduci cum suspină cocori Când aripa lor îmi atinge-nserarea, Îngână o ploaie de glas de viori În ultima notă ce-ngână uitarea... Tu uită-te-n mine să vezi cum te strig Și cum se adună dorințe de ieri! Hai, vino în
TU, ATINGERE VIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341274_a_342603]
-
de neamul acesta îndură-te Doamne de semenul meu mi-e palidă fruntea de-atâta durere mi-e tristă privirea și sufletul greu de-o vreme ne ninge și plouă cu lacrimi le simt șiroind pe obrajii bătrâni ce mamă suspină acolo în ceruri ce tată se roagă la îngeri păgâni cu ură de moarte se uită la mine un prieten și frate de-o viață vecin degeaba-i dau pâine și sare când vine la poartă să-mi scuipe obrazul
RUGĂ PENTRU MÂINE, POEM DE MIHAI GANEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341338_a_342667]
-
Publicat în: Ediția nr. 763 din 01 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Glonțul iubiri nu întotdeauna ucide Ruginise arma atârnată în cuiul apusului de ziuă, Undeva la marginea orașului creșteu munții de gunoaie Pe când râul suspina bătând dimia-n piuă Și iubirea aștepta să-i crească tensiunea în ploaie. Era o liniște în sufletul meu de se auzea tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe mine mă bătea gândul să ascult mierea Din
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTODEAUNA UCIDE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341406_a_342735]
-
un mojic nemernic! - Nu mai spuneți!... Doamne, cum v-a înșelat!... și nemaiputând rezista emoției care-l cuprinsese, Năică, un copil al nimănui și neajutorat... și-a rezimat din nou capul, de data asta, la pieptul coniței Corina și a suspinat aproape tot drumul. Mintea începea să i se lumineze, iar un gând care nu-i dădea liniște, îl mustra usturător: Ce om poți să fii!?... Te iei după Bâzdoacă care n-are nici pic de milă?" A tresărit, fiind con
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
dându-i cuminecătură Însuși Trupul Său cel blând. De ești însetat, flămând Domnul intră-n trupul tău Și te apără de rău. CRAINIC 2 : Darul lacrimilor tale răsărite în pocale lujeri mici de lăcrămioare rouă în mărgăritare. Chiar și stelele suspină în lumina cea mai lină din seninul de oglindă căci un înger îți colindă Lerui Ler și flori de dor pentru cel Mântuitor. CRAINIC 1 : După cântece de-Ajun am ajuns la Sfânt Crăciun. S-a dus vremea de postit
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
și cățărați pe-ale valurilor creste suntem semințe-n ale vieții rodii. Și-mbrățișați sub soarele iubirii mai ardem pe nisipul încă ud, tu Polul Nord, eu Polul Sud, magnetice contrarii ale firii. Deși în taină sufletul nerod plătește bir iubirilor - suspine rămânem semisferele străine: Eu - Polul Sud, tu - Polul Nord. Ne-atragem uneori dar ne respingem purtați de valuri printr-un vechi fiord și prin cuvinte dorurile plângem Din Polul Sud, la Polul Nord. Leonid Iacob Referință Bibliografică: totuși / Leonid Iacob : Confluențe Literare
TOTUŞI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342052_a_343381]
-
cartea sa,/ Poetul dezghioacă primăvara, / căderea Babilonului e ca/ securea ce-și croiește-n somn cărarea ... Dați slavă sevei limbii ce vă naște,/ oracolele mint de bună seamă,/ fără de lacrimi cronicarii zac,/ sub tirania bozilor dau vamă ... / Paftaua cade, tropicul suspină,/ orientalul prinț e-n desfrânare,/ în pântecul pământului e frig:/ Evanghelia Poeziei nu moare!” În Calea sa, Poetul trăiește toate stările Cuvântului pentru că el reprezintă esența creației. CARTEA a II-a ‒ Prezentul trecut: am fost! stă sub semnul interogației: „Am
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Anotimp > SOLISTA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1216 din 30 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Frunzele foșnesc noua crinolină, Și-au vopsit veșmăntul cu un verde crud Toate sunt sfioase, văntul le înclină Dorul de pamănt, înca nu suspină. Păsările căntă iar în legea lor Dirijorul lasă să-și facă încălzirea Printre vocalize, re si do major, Prim solista vine, toți întorc privirea. Iureșul din lume, s-a oprit o clipă, Pragul de culori, pare alarmat, Primăvara vine, firul
SOLISTA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341811_a_343140]
-
a dat așteptarea ca interes de viață tumultuoasă: Așteptarea era echivalentul psihic al unui proces de eroziune a substanței nervoase. Moara sufletului lucra fără grăunțe, își măcina doar pietrele.[4] Gânditorul vieții rostuite a profanului îndestulat în grațiile nevolniciei huzurului, suspină pentru ideea neprețuită în cuvintele sărăcite de valoare, rostite în pauza râgâită și schimonosită a celui care toacă elementul luciferic de al schimbului și a valorii lui neînsemnate, banul. Schimb al nimicniciei și al nonvalorii tronează peste cei bântuiți de
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
Acasa > Stihuri > Momente > FURTUNILE Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului F U R T U N I L E Furtunile veșnic cutreieră lumea, Tot vin și se duc, tu rămâi suspinând, O iei de la capăt, cum face pădurea, Dar ele se-ntorc, parcă-ți spun mârâind: ,,Degeaba te crezi prea puternic, deștept Și uiți că ai fost și vei fi muritor!. Noi, tot ne întoarcem, când nu te aștepți, Lovim fără
FURTUNILE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341962_a_343291]
-
DE CÂNTEC, FRUMOASĂ PRECUM CÂNTECUL DE DRAGOSTE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului Așa începe dragostea...! A început prin anii ’50. Pe atunci era atât de frumos să iubești...! Fetele suspinau, plângeau, visau, se jertfeau în așteptarea sărbătorii dragostei. Nu era trup de fată, fără tresăriri, nici gând de fată neispitit de călătoriile dorului. Dragostea venea în zorii vieții, iar cu vârsta nu îmbătrânea! O stăpânea o putere ce nu lăsa
LUCKY MARINESCU. DRAGĂ CA DRAGOSTEA DE CÂNTEC, FRUMOASĂ PRECUM CÂNTECUL DE DRAGOSTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342288_a_343617]
-
în: Ediția nr. 289 din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mor și cai și cavalerii Înghițiți de nopți și toamne Domnilor, tinere doamne Trec prin noi ca rinocerii Rochii moi de crinolină Și saloane cu clavir Doru-n inimi când suspină Decât noi, mai abitir Frezii tandre se usucă Plânsul nu ne mai ascunde În privighetori de ducă Din lăcașul vieții scunde Trece timpul. Vine schimbul Nu mai e de mult o glumă Domnilor, pălește nimbul Diferența e o sumă Și
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342516_a_343845]
-
sfânt în privirile lor o boare de gând sau poate o rugă neterminată un stol de dorințe inundând orizontul sau poate un duh de melancolie adevărată... Ei sunt cei care noaptea se gudură-n somn și dezvăluie taine nemărturisite vreodată suspinând, cu labele adunate suav... sau poate visând o bucurie uitată. .............................................................,, 18. Tudorița Tarniță ,, O toamnă se ascunde-n cuvinte, Un strop de lumină dă greș: Salvez de la moarte un dinte Și sângele blond de cireș. Dar vai, ce nebun grădinarul
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]