3,688 matches
-
țurțure în inima largă a sentimentului. inutilitate și încă puțin gând, balansându-și picioarele firave între joc și lumina dintâi. restul e cacialma. o bătaie continuă de clopote false și strigăte lejer destrămate de cântecul păsărilor aproape călătoare... tac. surâde tâmpla, în ultima plecăciune în fața unor icoane pictate de mâinile copilului orb. îngerii sunt îngeri. o tușă de culoare și-a aninat pumnii mărunți de irișii goliți de fericirea unui joc rotund. doare. nu se întâmplă nimic. mai este o vară
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
cupă de fiere și râd. râd ca un clown cu lacrimile adunate undeva, între mască și adevăr. nu mai ninge. visurile toate, le redesenez. nu am talent în pete de culoare. literele strigă la mine și le las. curg. pe tâmplă-mi dansează un melc. cochilia și-o lasă în urma răsucirilor. dansează. pădure de mesteceni mă-nconjoară intru în lumea de gânduri alburii. pădure de mesteceni mă-nconjoară. în palmă doar privesc și-mi crește un poem... adorm încet. doar patimi
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
patimi mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure de mesteceni mă-nconjoară. de undeva, de sus, se cern povești. ninsoarea-mi e albastră iar pe tâmple. zvâcnește umbra dintr-un pas umil... o învelesc în jad. amurgul o s-o doară. m-atinge-un cerc vâscos. e doar un joc absurd. pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de foc, descriem gol și vidul ce
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
doar un joc absurd. pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de foc, descriem gol și vidul ce se umple-acum de faimă. suntem copaci sau rădăcini firești... în jad, pădurea de mesteceni înfioară... mai cresc o tâmplă sau o inimă pulsând. sunt fiica sânului ce leagă-n cosmos viul, de răsucirea câmpului pe care grâu a fost, odată verde, auriu, prea copt și macii adormitu-l-au-ntr-o doară... sunt vârf de gând și raza soarelui ne-nvins. furtunii, prag
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
și cam la ce să te aștepți pe viitor. - Desigur domnule doctor. Vă mulțumesc din suflet. Doctorul de gardă de la Urgență, era un bărbat bine legat la vreo treizeci - treizeci și cinci ani, brunet și cu un început de încărunțire timpurie pe la tâmple însă arăta destul de șarmant. Asistentele se învârteau în jurul său că albinele în jurul reginei. El a rămas plăcut impresionat de frumusețea Săndicăi și de aceea i-a propus să mai poarte o discuție în cabinetul său la terminarea orelor de program
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
-n rost Voi oameni, nu uitați, iubirea e mai presus de toate, La fel ca voi, cu mii de ani în urmă și alții au mai fost. Menirea-i să iubiți, să nu uitați această de se poate! Iubiți cu tâmplele cărunte că la douăzezi de ani Fiorii fericirii mereu spre înalturi să vă poarte, Să vă doriți iubire așa cum vă doriți de mii de ani Chiar și numai cu aceasta, să fiți bogați se poate. Toți cei ce încă sunteți
IUBITI-VA PRIN FLORI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362048_a_363377]
-
de aproape; Dimineața mă nasc pentru tine Stea vorbitoare cu toate speranțele mele nacele de păpădie. Sunt aici fruct patetic și crud tot mai mult năpădită de tandrul nisip ca un cuibar de clepsidră... Sunt porumbel rătăcit; Mă sprijin cu tâmpla de umărul casei. Cum să m-așez, o, cum? Stavilă vie infinitului dintre cuvinte? Sunt pruncul nenăscut în sân de fată stând cuibărit în pântec de cuvânt; sunt pofticios să mă mai nasc o dată cuțitul vieții-n moarte să-l
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Să ard, să sper, să cred Departe de dorință, Cănd tot colind cu visul În gând cu- a ta ființă. Când mă așez la sfatul Iubirilor volute, Când eu mă prind cu gândul De serile trecute. Când mă așez cu tâmpla Stingher pe- al tau tablou, Tot așteptând iar clipă Să fim în dormitor. Cand tot te regăsesc Pierdută în iubire, Când eu mă pierd cu gândul, Iar tu... ești doar uimire. Departe, dor, departe, Dar chiar așa sunt Zeu. Eu
VIAGRA DULCE A SUFLETULUI MEU de PETRU JIPA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362094_a_363423]
-
gust cu privirea viața aroma îmbătătoare a lumilor prin care fiecare fărâmă a trecut. fiecare fâșie de istorie își are freamătul ei. gândesc piatra ca pe o celulă a existenței veșnic tăcută veșnic tulburător de frumoasă în armoniile crescute în tâmpla cerului. răsfirat pe dâmbul de verde reconstruiesc natura vie a propriei vieți și las pe fiecare fărâmă de mișcare fragmentul de pas. crește imaginea în inima mea până când bătăile ei redevin armonie într-un echilibru pasager pentru a reveni la
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
mă exprim să mă fac înțeles. Închipuiți-vă ca o adiere de curent care vă străbate capul, mișcându-se agale, dintr-o parte în alta. O simt ba în creștetul capului, ba la ceafă, ba trecându-mi frontal de la o tâmplă la cealaltă. Ca și cum și-ar căuta un loc unde să se așeze. Adiere care s-a transformat cu timpul într-o durere continuă, din ce în ce mai persistentă. Cel puțin până acum eram obișnuit ca de curent să mă doară puțin capul în
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
va odihni iubirea“...„când soarele învață să zâmbească“. Alexandra Mihalache lasă condeiul să „zburde“ în voie pe coala de hârtie, așa cum penelul alunecă pe șevaletul capabil să imortalizeze îmbrățișarea mirifică a culorilor: „...O rază de lumină/ M-a mângâiat pe tâmple cu ardoare,/ Iar toamna deveni atunci senină/ Și cerul meu a căpătat culoare.“ (Te-am cunoscut - pag.99) sau: „Doar alb și negru într-o armonie -/ Să dezvelești a timpului culoare,/ Expresii care curg în simfonie / Căci arta e a
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
Acasă > Poezie > Amprente > INFILTRAȚII DE PRIMĂVARĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Astenia s-a înfiltrat insidios în nervurile de gheață, sub tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor mai trezește reinfrunzirea. Referință Bibliografica: Infiltrații de
INFILTRATII DE PRIMAVARA de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365991_a_367320]
-
respiri... și zbori... și respiri... și zbori... în sufletul pilotului se unesc lumi, se topesc frontiere... - Să zbori este un mare risc. Ți se părea un joc, cu reguli dure, ce sfida gravitația sau decolai mereu cu ideea responsabilității în tâmple, iar în gânduri cu traiectoria stabilită dinainte? Aveai vreodată momente în care improvizai, în care lăsai pasărea să zboare după dorința inimii tale din acel moment? Ți-ai permis un astfel de moft ? - În timpul zborului nu ai voie să trișezi
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
Acasa > Stihuri > Semne > FIIND EMINESCU Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Fiind poet tăceri cutreieram și mă opream ades lângă cuvânt și tâmpla mi-o apropiam la blânda batere de vânt Și mă opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum crește ca și iarba de-și risipea mireasma teiul sfânt părea că totuși nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum crește ca
FIIND EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366027_a_367356]
-
la blânda batere de vânt Și mă opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum crește ca și iarba de-și risipea mireasma teiul sfânt părea că totuși nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum crește ca și iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram Și mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul vechi și sfânt Costel Zăgan, Cezeisme, 2005 Referință Bibliografică: FIIND EMINESCU / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FIIND EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366027_a_367356]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > EXERCIȚII DE ECHILIBRU Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ascultând forfota neântreruptă a tâmplelor mele, liniștea pamântului și-a întins brațele-arbori să mă cuprindă, și-a trimis stolurile de fluturi să mă mângâie, rebele, și a transformat fiecare lac într-o oglindă din care chipul luminii să mă privească și să-mi facă florile
EXERCIŢII DE ECHILIBRU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366040_a_367369]
-
că de povesteNumai copilul poposește,În gândul lui curat, firește,Copilăria nu-i poveste,... ÎI. INFILTRAȚII DE PRIMĂVARĂ, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. Astenia s-a înfiltrat insidios în nervurile de gheață, sub tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor ... Citește mai mult Astenias-a înfiltrat insidiosin nervurile
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
TA, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 834 din 13 aprilie 2013. În palmă ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul, Să mă cufund în mângâieri cuminți Și cu blândețea lor să potolești talazul Ce-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți. Numai în palmă ta cea aspră și muncita Îmi aflu calde mângâieri de catifea, Aduc tribut sărut pe palmă ta sortită Să schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea. Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere, Alunga demoni ce
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
de veșnică tăcere În palmă ta să-mi aflu somn spre nemurire. Citește mai mult În palmă ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul,Să mă cufund în mângâieri cumințiși cu blândețea lor să potolești talazulCe-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți.Numai în palmă ta cea aspră și muncităîmi aflu calde mângâieri de catifea,Aduc tribut sărut pe palmă ta sortităSă schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea.Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere,Alunga demoni ce mă vor
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
2013 Toate Articolele Autorului Sosește primăvară calm Prin galeriile subtile Din care urcă greu, tactile Influorescențe de napalm Ci eu știind ce-o să se-ntâmple Voi fi părtaș la un extaz Și fiecare după caz O simte cum palpită-n tâmple Batalioanele de nori Și galioane, caravele Se-ntorc din țările rebele Și jefuite de splendori Iau liftul și adânc cobor În rădăcinile de lemn Îmi fac la inelar un semn De recunoașere și zbor E primăvară. Și sublima Transcende ultima
SOSESTE PRIMAVARA de ION UNTARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366070_a_367399]
-
Se smulse din locul acela de pe iarbă și zburase ca gândul, la Adrian. Un spectacol terifiant îi dăduse fiori pe șira spinării. Pe patul acela de spital, cu fața în sus, zăcea chiar ea, iar deasupra, cu capul rezemat de tâmplele ei blonde, plângea în hohote Adrian. În acea dimineață de aprilie trupul ei se furișă cu neputință din bătălia cu viața. Catrina murise. aprilie 2013 Referință Bibliografică: Fericirea supremă / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul III
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
au înghețat-o atâtea ierni, Și fă-o iar să bată nebunește, Căldura-ți, peste ea să cerni. Sărută-mi pleoapa obosită, E sclava lacrimilor reci, Și fă-o iar să izbutească, Batista-ți, peste ea să treci. Mângâie-mi tâmpla greoaie, Plină de gânduri amărui, Și fă-o iar să înflorească, Palma-ți, peste ea să pui. Îmbrățișează-mi făptura, Ce-a iubit numai trufași, Și fă-o iar să strălucească, Ființa-ți, peste ea să lași. Referință Bibliografică: Îmbracă
ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365398_a_366727]
-
de bunăvoie. Nu putea decăt să-și dorească și să se roage ca nu cumva să se întâmple ceea ce era mai rău. Fără de voia lui și-a închipuit ceea ce ar fi putut face Comănescu. A simțit o durere ascuțită în tâmple. Ar fi vrut să fi fost împreună cu ceilalți în teatru operațional. În starea în care era, fugarul nu ar fi stat de vorbă decăt cu unul din plutonul lor. * Comănescu fusese instruit să se orienteze și pe timp de noapte
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
cărare dreaptă îi brăzdează capul, despărțindu-I fruntea în două. Un păr de aur, adevărate fire de aur, îi atârnă în bucle pe umăr; un barbișon la fel; o frunte mare, albă, pe alocuri pârlită de soare, puțin bombată la tâmple; un nas drept și frumos, cu vârful puțin acvilin, fruntea și nasul de efigie denotă un bărbat dinamic, autoritar, voluntar, entuziast, cu spirit de inițiativă, îndrăzneț, răbdător, plin de speranță, eroic și curajos... idealul masculin al Frumuseții”. (Dr. Sotirios Crotos
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
toate suferințele, în toate jertfele, în toate dorurile, în toate crucile, în toate pogorârile, în toate biruințele, în toate învierile, în toate înălțările. În inimă bat necontenit, bat mereu gândurile ca niște insule plutitoare pe verdele mării albastre, de sub cerul tâmplei, se slobod spre o altă chemare a acestui frumos pământ, ca într-un joc necontenit ce suie la cer și zboară de pe creanga verde pe ramura albastră a trăirii creștine depline. Semne ale unor jertfe sfinte, de dincolo de cer se
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]