2,234 matches
-
va învinge mereu. Reprimarea dragostei duce la dispariția ei. Dacă impulsurile de amabilitate și generozitate sunt reprimate, ele dispar, iar inima devine rece și însingurată. Simt că eu am lăsat ca inima celei care a fost legată de mine să tânjească după dovada că dragostea mea a fost sinceră. Eu eram convins că i-am acordat-o. Nu știu în ce măsură ea a fost mulțumită de acest lucru. Înseamnă că planta prețioasă a iubirii nu a fost suficient de bine îngrijită cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Istorisire > EUGEN DORCESCU, DORUL Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Dorul Olimpiei-Octavia Dorul e fereastra cenușie, în zori, spectralizând maligna, saturata-mi de dor insomnie; dorul sunt orele zilei, tânjind, ofilite, lunecând, așternându-se, ca niște thanatice flori, lângă urna ta cu cenușă, în inima mea, în inima ce-a devenit, și ea, între timp, cenușie; dorul sunt nenumărații mei pași fără drum, dorul e tăcerea moartă din cuvintele mele
EUGEN DORCESCU, DORUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377057_a_378386]
-
-mi bătea, Dar eu, atunci credeam că viața-i nemurire Și căutam, lumeasca fericire Din lume, necrezând, nicicând că voi pleca! Aș vrea să plâng, cu cei ce sunt în suferință Străini sau goi, bolnavi sau rătăciți Cu sufletul rănit,tânjind spre pocăință Ce mai trăiesc, având ca ultimă dorință, Nu fericirea, ci să fie mântuiți! Aș vrea să iert, pe toți aceia care Nu m-au lovit, jignit sau judecat Ce prin iubirea lor, "vătămătoare" , Mi-au depărtat lucrarea cea
AŞ VREA... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378067_a_379396]
-
un mod particular de a-și exprima sentimentele de prietenie! ). Se anunță o dimineață albastră cu Soare, judecând după strălucirea intrării în peșteră, fiindcă suntem într-o peșteră ( înconjurați de roci vulcanice cu nuanțe de negru și cenușiu ) și fiindcă tânjim după o oră de Soare, cu acces la cer. Pe la opt îl observ pe Voquin trecând puntea improvizată între cele două ambarcațiuni. Nu mult după aceea se aude zgomotul caracteristic al unei bărci cu motor, apoi văd și barca. În afara
DRUMUL APELOR, 33 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643]
-
îmi umple, Doar golul ce-a rămas -n ochii tăi. Oriunde ești,-ntoarcere-te cu gândul Să te cuprind cu ultima alinare Și -atuncea când va șuiera și vântul, Șoptindu- ți la ureche-a mea suflare. Gândește -te că gura mea tânjește - Să -ți prindă mângâierea din sărut; Izvorului îi spun: cin' te iubește? Pe brațele acestui cald ținut. pictură: Samuel Moise Referință Bibliografică: Soarele la tâmple / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI, 05 martie 2016. Drepturi
SOARELE LA TÂMPLE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376442_a_377771]
-
veniră, ca Pasărea de Foc să reapară din văzduh, ducându-i la capătul Porții Stelare. Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbrățișă strâns, îi mângâie chipul și-l sărută, redându-i gustul tuturor primăverilor, acel dor nedeslușit după care tânjea. - Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista! Hai, zâmbește, Chanchala Sarvaga! Știi doar că ți-am văzut frica, te-am înțeles și te-am iertat. Trebuie să reușești să te ierți, să fii liber. Va trebui să descoperi pașii
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
una din tainele pe care cititorii încearcă să le dezlege, ancorându-și sufletul de la o poezie la alta. În versul lui, idealul se împletește cu o durere nemărginită. Chiar și o singură silabă trădează uneori frământarea din sufletul poetului, care tânjește după liniște și pace: Cuprinde-mă și mă sărută,/Mă-ngheaț-aici străinătatea,/ Pe gura-ți vreau vecinătatea, / Să fim o pace absolută. ( Pace absolută). Obosit: Aș vrea acum să stau în pace, / Să-mi las cuvântul să se-nchine, găsește mereu
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
modestia, caracterul, talentul, dăruirea sau... întreg universul său poetic. Modestia este calitatea măreață a autorului hrănindu-se mereu și mereu prin cuvinte care prind contur pe afișul inimii transpuse apoi în versuri: Născut din mare: Rămân etern apus, făr-o lumină, / Tânjind după odihnă-n marea sa. Cărarea pașilor săi se află undeva între albastru și Prut, cer și pământ, între veșnic și efemer: Doar atuncea tu lacrimă caldă de Prut, / Vei iubi versul scris în argilă. Protecția lui este o binecuvântare
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
râvnim după Umplerea Divină. Am fost creați cu sufletul flămând, ca să ne săturăm din Pâinea Vieții. Am fost creați tot mai însetați, ca să sorbim din Izvorul Cunoașterii. În goana noastră pe acest pământ și tumultul care ne-nconjoară, Sufletul nostru tânjește după Pacea, Bucuria și Dragostea Divină. Fără de aceste lucruri, în măduva noastră, n-ar ființa decât teluricul. EU ȘI EL Te-am judecat, Te-am răstignit, Și spini pe frunte Ți-am înfipt. Te-am bătut, scuipat, înfrânt, O cruce
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
Dorul de casă o copleșea însă cel mai mult la sărbători. Astfel, își făurise un fel de trai numai de ea știut. Cu sufletul era acasă, iar fizic, era prezentă aici, printre oameni dragi. Adora acele frumuseți virgine după care tânjea atât de mult, dar din păcate, erau prea departe. Acolo era „acasă”, dar aici avea familia pe care o iubea și la care nici în ruptul capului nu ar fi putut să renunțe. Astfel a ajuns să trăiască în două
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
vorbe, au observat printre gene, pe furiș, fereastra de la care obișnuia mama să privească în curte ca să vadă ce mai fac și apoi, dintr-o dată, s-au îndreptat aproape în fugă spre uriașa scară de lemn, ale cărei trepte largi tânjiseră pustii o iarnă întreagă, iar acum răsunau atât de vesel sub graba micilor pași. Incredibil, dar niciun strigăt nu s-a făcut auzit pe urma fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de roua și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbră mea tânjește culcuș să își găsească Pe umbră ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... Citește mai mult Te-așteptTe-aștept cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
se frământăSă împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruriCu picături de roua și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți noriiCe bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbră mea tânjește culcuș să iși găseascăPe umbră ta confuză, ce-alunecă spre mine,Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească,Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... XV. ASCULTA!, de Corina Negrea , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
zbaterea îi este zadarnica, pe piscuri și pe creste? Asculta! Mai știi cum cântă marea pe malul sfârtecat, când valul se agață de fire de nisip, cu degete de ceață? Asculta! Când mugurii plesnesc după atâtea geruri, dau viață primăverii, tânjind înfiorați de dorul mângâierii. Asculta! Șoptește rază lunii și cerul se dizolvă, când noaptea se îngâna pe colțul de lumină, cu ziua cea senina. Citește mai mult Asculta!Asculta!Auzi cum cântă vântulalături de cocori,cănd zbaterea îi estezadarnică, pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
vântulalături de cocori,cănd zbaterea îi estezadarnică, pe piscuri și pe creste? Asculta!Mai știi cum cântă mareape malul sfârtecat,cănd valul se agațăde fire de nisip, cu degete de ceață?Asculta!Când mugurii plesnescdupă atâtea geruri,dau viață primăverii,tânjind înfiorați de dorul mângâierii.Ascultă! Șoptește rază luniiși cerul se dizolvă,cănd noaptea se îngânăpe colțul de lumină, cu ziua cea senina.... XVI. TU, DRAGUL MEU..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. Tu, dragul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
stare,Dar deșteptăciunea,-n fine,... XVII. VISUL VULPII, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Într-o pădure-ntunecată, Vulpea trăia, cam leșinată. Atât de foame îi era, Că doar din visuri se-nfrupta. Dormea, tânjind la iepurași, La rațe mari de pe imaș, La gâște multe, îngrășate, Și la găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, ... Citește mai mult Într-o pădure-ntunecată,Vulpea trăia, cam
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, ... Citește mai mult Într-o pădure-ntunecată,Vulpea trăia, cam leșinată.Atât de foame îi era,Că doar din visuri se-nfrupta.Dormea, tânjind la iepurași,La rațe mari de pe imaș,La gâște multe, îngrășate,Și la găini împestrițate.Când foamea tare-o înghionti,Pe loc din visuri se trezi,Porni agale pe cărare,... XVIII. PRIETENUL HAPSÂN, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr.
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște ... Citește mai mult TAINĂ ȘI TĂCERE... am intrat în lumea aceastape calea robilor înotând prin apa tulburea îndoielii și a suspinelorîn spate ducând o raniță plină cu temericu
MIHAI MERTICARU [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
furibunda dorință de a te spăla de jegul/noroiul micimii și neputinței prin crearea unei virtuale planete a iubirii. Este planeta ce se naște din visul-sete neostoită a sufletului ce nu și-a atins împlinirea prin trăirea sacrului către care tânjește. La modul utopic chiar Terra ar fi putut deveni un spațiu al iubirii, dacă... Acest "dacă" este cea mai groaznică dintre toate condiționările în care viețuim. Și atunci...nu ne-a rămas decât să durăm o planetă a iubirii din
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
în odă sau poezie de notație, evocatoare a aceleia pe care o promovau avangardiștii la începutul secolului al XX - lea. Ștefan Dumitrescu conferă iubirii dimensiunile universului, căci din iubire s-a născut chiar lumea, către a cărei puritate de început tânjește, deoarece lumea în care trăim a maculat și lumina divinului sentiment, singurul ce ne conferă măreție. Iubirea sa are chip și nume - Ana, devenită simbol al sacrificiului la noi, la români. Elisabeta Iosif își elogiază iubirea pe care o compară
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
îmi umple, Doar golul ce-a rămas -n ochii tăi. Oriunde ești,-ntoarcere-te cu gândul Să te cuprind cu ultima alinare Și -atuncea când va șuiera și vântul, Șoptindu- ți la ureche-a mea suflare. Gândește -te că gura mea tânjește - Să -ți prindă mângâierea din sărut; Izvorului îi spun: cin' te iubește? Pe brațele acestui cald ținut. pictură: Samuel Moise ... Citește mai mult De când se joacă soarele la tâmple,Să știi, mi-au -nflorit doi ghiocei, Mirosul și parfumul lor-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
parfumul lor- îmi umple,Doar golul ce-a rămas -n ochii tăi.Oriunde ești,-ntoarcere-te cu gândulSă te cuprind cu ultima alinareși -atuncea când va șuiera și vântul,Șoptindu- ți la ureche-a mea suflare.Gândește -te că gura mea tânjește -Să -ți prindă mângâierea din sărut;Izvorului îi spun: cin' te iubește? Pe brațele acestui cald ținut.pictură: Samuel Moise... XXIII. MUGURI, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. Cu zbuciumul de azi spre mâine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
și se nenorocește . Multe am învățat de la el ... La 9 ani, părinții lui, deși era singurul lor băiat (mai avea două surori), l-au dat să fie argat în casa unui inginer neamț. Copil de casă, lipsit de dragostea părinților, tânjind după o îmbrățișare a mamei sau după o povață a tatălui, a primit educație în stil nemțesc, a învățat rigoarea și răceala regulilor, corectitudinea și ordinea în treburi, frica de stăpânire, dar sufleul lui bun și ascultător nu i l-
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
crucificările zilnice și am zâmbit trecutul aparține trecutului ne-am minunat excavând înțelesul a ceea ce s-a întamplat ți-ai trecut mâna prin par neîngrădit și liber că un copil de cinci ani copilă care nu a fost să fie tânjeam să fi avut detașarea pe care, sper, o avem acum când ne uităm în urmă la îngerul perfect care ne-a omorât aproape prematur pe când nu puteam sa înviem și moartea era la fel de definitivă ca și moartea am descifrat în
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ALEXANDRA BALM în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375104_a_376433]
-
vântul ce mângâie că o insectă ce merge pe apă, ușor, cătinel acum cu egoul șlefuit, ajustat, devenit maleabil în valul cel nou, unde relațiile curg cu alt sens m-am pierdut visând la soarele meu stins albastru spre care tânjesc în respirație și pe buze mereu dar tu, tu, desi ești de-a casei cea nouă, atât de departe de soarele ce-mi adastă în gând ai putut să-mi auzi între zgomote aspre vocea tăcută ce șoptea susurând vocea
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ALEXANDRA BALM în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375104_a_376433]