1,716 matches
-
pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se 194 văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai sunt. Ele se vădesc în cele două cântece cântate, cu acompaniament instrumental, pentru Ferdinand, ale căror refrene se aud
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia fără soroc a lumii care le cuprinde și le tăgăduiește. Unul dintre cele mai războinice și crude poeme, Iliada este, într-un fel esențial și latent, un imn adus bucuriei. Bucuria însăși a manifestării puterii și agerimii în luptă. Chiar în miezul măcelului și al cruzimii, viața pulsează cu patimă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
are în sine, latentă, putința libertății. Se știe bine ce subtilă și nețărmurită libertate se află înscrisă în acele geometrii pe care Lobacevski le-a numit întâi imaginare. Sau, în alți termeni, Ariel este ca poezia care, fără să-l tăgăduiască, primenește universul de statutul său, jucându-se ușor cu cele mai grele poveri ale lui. Și apoi, sistemul de referință în care poate fi definită libertatea marelui spirit al Furtunii nu ține de sfera arbitrarului. Libertatea lui Ariel are totuși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai sunt. Ele se vădesc în cele două cântece cântate, cu acompaniament instrumental, pentru Ferdinand, ale căror refrene se aud de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
venit prin mijlocire slavă” (p. 309). Este greu de imaginat cum o cincime din fondul de cuvinte vechi ale limbii române (a alcătui, a bănui, belșug, a cheltui, a făgădui, a locui, neam, labă, a mistui, oraș, pildă, șirag, a tăgădui, talpă, uliu, uriaș, vamă, viclean etc.) poate fi adusă din maghiară în secolele XI-XIV și chiar mai târziu. A fost făcută și propunerea, de esență filologică, de a se considera existența unui cuvânt, bănuit ca magiar, în limba română începând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
probleme la irațional în Andromeda. El are sentimentul că muzica i-o permite. Acțiunea în care evenimentele se înlănțuie după regula verosimilului și necesarului pare singura susceptibilă să câștige adeziunea publicului. Pe lângă asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
armată, pentru a-i putea face să se conformeze la acestea pe cei pe care îi va face iubiți de spectatori, și să-i îndepărteze de ei pe aceia care vor trebui să-i urască, căci este o maximă de netăgăduit faptul că, pentru a reuși, trebuie să trezești interesul auditoriului față de actorii principali." Cât despre La Mesnardière, el își consacră integral cel de-al optulea capitol al Poeticii sale comportamentului, dezvoltând, mai pe larg decât Corneille, preceptele lui Horațiu. Celor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Desigur, Doamnă; și dacă, în privința dificultății, ați adăuga un mai pentru comedie, poate că nu ați exagera". Dacă, în Critica Școlii femeilor, Molière, furios că este coborât de unii detractori la rangul de vulgar farsor, urmărește un scop polemic de netăgăduit, el se manifestă și în calitate de teoretician, dându-i comediei, care-și obține pentru prima dată recunoașterea, o poetică. Arătând, prin cuvintele pe care le spune aici Dorante, superioritatea comediei față de tragedie, Molière anunță triumful comediei în secolul al XVIII-lea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
revoluție se realizează datorită a doi teoreticieni majori, Diderot și Louis-Sébastien Mercier. Creatori ai dramei burgheze, ei îl vor influența profund pe Lessing care, fondând teatrul german, se plasează sub egida lor. Goldoni, a cărui operă îmbracă o originalitate de netăgăduit, participă și el, datorită reformei pe care o întreprinde, la această mișcare. În ciuda specificității formelor pe care le îmbracă teatrul în Franța, în Germania și în Italia, o înrudire veritabilă le unește. Pretutindeni doctrina referitoare la imitarea Anticilor este respinsă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai pregnantă prin recontextualizarea tipurilor umane devenite subit victime ale închipuirii, ale "fandacsiei"54, atunci când obsesia, contopită cu halucinația, dobândește o realitate catastrofală. În acest sens, nuvele precum În vreme de război și O făclie de Paști, sunt repere de netăgăduit. Dintre cei care "intră la o idee", Sava Manaru, personajul din La "Grandiflora" interesează aici în primul rând pentru că este o combinație inedită de încornorat și de Don Juan, pentru care am identificat ipostaze caragialiene precum Titircă Inimă Rea și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
orientat nu înspre cel care l-a dezonorat, ci înspre cei care savurează spectacolul confruntării. Aceasta pentru că, exact ca în lumea lui Caragiale, "mai teribil e pentru unele naturi vileagul, sincerul, necruțătorul vileag, decât însuși păcatul, oricât de vizibil, însă tăgăduit cu dârză încăpățânare"55. Astfel că, dintr-un încornorat penibil, Manaru se transformă într-un "vânător" al soțiilor "amicilor", pentru a le demonstra acestora că "toate sunt cârnățărese"56, până când sinuciderea singurei femei virtuoase pe care o sacrificase experimentului îl
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subțire ca ața, măi!... Rând pe rând, fiecare urcă Golgota de veacuri... Fiecare străbate aceleași chinuri... fiecare află deznădăjduita speranță a veacurilor. Fiecare își alătură pașii de pașii celor ce au fost și au luptat înaintea lui, împotriva morții, au tăgăduit moartea... și au murit... Măi, Fanachi!... continuă moșierul pe un ton resemnat. Ce trebuie să crească, moare... ce trebuie să moară crește, copiii vor fi bătrâni fără să fi fost tineri... Iar noi, bătrânii, nu vom afla alinarea morții. Așa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Salvării Naționale, Îți dă un fel de speranță, tot Înșiră la nume, nume cunoscute și la urmă de tot când termină... „cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu”). Ți se duce speranța. Ceea ce vezi cu ochii tăi e de netăgăduit. Între oamenii din studiou este și prietenul tău, cel mai bun prieten al tău, singurul tău prieten, cel care nu te-a trădat niciodată și care te-a lăsat să-l trădezi de atâtea și atâtea ori. Nimicuri de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spaniol total, dar de foarte multe ori atipic din punctul de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul literar și l-a început cu un roman de-a dreptul autobiografic, dar meticulos elaborat timp de vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mamoș, se vede bine înrudirea intimă dintre ambele profesii și cum filozofia e în mare și bună măsură proxenetism, iar proxenetismul e, la rându-i, filozofie. Și dacă toate astea nu sunt cum spun eu, nu mi se va putea tăgădui cel puțin că sunt ingenioase, și cu asta, basta. Nu-mi e necunoscut însă nici faptul că preaiubitul meu maestru, don Fulgencio Entrambosmares del Aquilón, despre care don Miguel a oferit informații atât de amănunțite în romanul sau rimanul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
puțin onorabile, și cea la care te refereai e cum nu se poate mai onorabilă, ei, din fiecare o sută de legături între un bărbat și o femeie, în peste nouăzeci seducătoarea este ea și cel sedus el. — Cum adică, tăgăduiești că tu ai cucerit-o pe pianistă, pe Eugenia? — Da, tăgăduiesc: nu eu am cucerit-o pe ea, ci ea m-a cucerit pe mine. — Seducătorule! — Cum vrei... Ea, ea a fost. N-am putut rezista. — Aici e de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se poate mai onorabilă, ei, din fiecare o sută de legături între un bărbat și o femeie, în peste nouăzeci seducătoarea este ea și cel sedus el. — Cum adică, tăgăduiești că tu ai cucerit-o pe pianistă, pe Eugenia? — Da, tăgăduiesc: nu eu am cucerit-o pe ea, ci ea m-a cucerit pe mine. — Seducătorule! — Cum vrei... Ea, ea a fost. N-am putut rezista. — Aici e de fapt totuna. Mi se pare însă că o să se termine și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-l facă gelos pe celălalt și să-l vadă iar făcându-i sluj... Dar eu am caracter, cum să nu, eu sunt eu! Da, eu sunt eu! Eu sunt eu! Eugeniei, da, îi sunt îndatorat, cum aș putea s-o tăgăduiesc, pentru faptul că mi-a trezit facultatea amoroasă; odată însă ce mi-a trezit-o și stârnit-o, nu mai am nevoie de ea; femei, câte vrei.“ Ajuns aici, nu-și putu reține un zâmbet, căci își aminti de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a romanului meu Ceață, care acolo, în Italia, nu a părut nici atât de straniu, nici atât de enigmatic cum a părut aici. Neliniștile lui Augusto Pérez al meu - nu oare ale mele despre el? -, văzând că eu, presupusul său autor, îi tăgăduiam existența reală și independentă, și eforturile sale de supraviețuire, le-am văzut comentate în legătură cu unele idei ale lui Pirandello, care constituie o întreagă filozofie estetică. Nu lipsea, desigur, inevitabilul calificativ de paradox. Pentru că afirmația noastră, foarte serioasă și cu seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu este Între cușer și spurcat, nici Între rai și iad. E vorba doar de simplul element uman - al lor și al nostru. Baruch fu imediat de acord: Firește, spuse lungind cuvintele ca Într-o psalmodiere talmudică, nimeni nu va tăgădui că și arabul a fost creat după chipul și asemănarea Domnului. Nimeni nu va nega asta. În afară doar de arabi, Fimucika. Spre marea noastră părere de rău, aceștia nu se comportă ca niște ființe umane, create după imaginea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o: prezentul ne mână din urmă; nici eu nu-s Meng Tzi, dar nici numărul ascultătorilor săi, mulți și cumpătați, nu-l depășește aievea pe cel al harnicelor furnici care subminează lumea. Nu-s orator: poliloghia Îmi va fi scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai puțin utile doar pentru că nu-s cunoscute, care aparțin domeniului public. În schimb, radioul lansează În goana mare bomba că doctrina breslistă se dovedește nepractică, din cauza instabilității breslelor. Unuia ideea Îi pare ciudată; altul o știa deja. Este de netăgăduit faptul că doctrina breslistă e prima Încercare planificată de a aglutina În apărarea persoanei toate afinitățile latente care au brăzdat până acum istoria precum râurile subterane. Structurată perfect și condusă de un timonier expert, ea va fi stânca ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au ieșit nu din mine ci dintr-o instanță superioară. Poate că e însuși Judecătorul cel care mi le-a șoptit. Tresar reamintindu-mi gîndurile. Viața e-n timp. Există prin carne în clipa asta și nu-i nimic de tăgăduit. Și vocea acum distinctă, oarecum mai blîndă, mă face să mă întreb: Ce anume speră în mine? Gîndul, inima? Trupul? Îmi privesc prietenul care s-a apucat să strîngă, pe ici, pe colo, lucrurile înșirate prin odaie. „-Amice,”-îi spun-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
l-a mituit pe doctor să o facă uitată: Marele V cu o cîrcă de marijuana, benzedrină și pileală la bord. Declarația pe care, sub influența drogurilor, o dăduse În ambulanță: mărturisiri despre cam o duzină de șantaje. Dovada de netăgăduit că Jack V. a mătrășit doi cetățeni nevinovați lîngă Malibu Rendezvous. — L-am pus pe Lamar În mașina mea. Am să-l duc la spital. Jack se Întoarse. — E prea frumos ca să fie adevărat. Patchett are copii, corect? Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de legiști, s-a bazat pe fișele dentare de Închisoare - și totuși aceeași fișă de Închisoare arată pentru Cathcart o Înălțime de 172 centimetri, În timp ce cadavrul descoperit la Nite Owl sare bine de 175. Una peste alta, e dovada de netăgăduit că la cafeneaua Nite Owl a fost ucis un impostor, nu Duke Cathcart. X-citante x-trapolări, care, credem noi, vor duce la niște descoperiri x-trem de interesante, care Îi vor x-aspera pe degrabă trăgătorii cu pușca de la Departamentul de Poliție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]