1,130 matches
-
unei ordini primordiale și universale, în sânul căreia omul își apare lui însuși ca un punct de intersecție a cerului și pământului, a vieții și morții."4 Dihotomia operațională sacru / profan asigură procesualitatea complexului categorial care învestește poetic mitul. Astfel, tălmăcind sensurile ascunse ale vieții tradiționale, mitul, în calitate de categorie poetică, reprezintă o structură operațională de imagini. Ca structură relațională, mitul redimensionează percepția asupra spațiului și a timpului, transformându-le în categorii poetice predicaționale. Sub pecetea prezentului etern, recuperat prin rit, ritual
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cale o răzbunare cumplită: În Revista literară din 30 noiembrie 1901, Caion a publicat articolul „Domnul Caragiale”, În care arăta, printre altele, că drama Năpasta este „o plagiatură după o dramă ungurească intitulată Nenorocul și datorită unui Kemeny István, dramă tălmăcită pe românește de către Alexandru Bogdan În anul 1848, la Brașov” (Cioculescu, 1977, p. 195). Descoperitorul „plagiatului” mai spunea că drama scriitorului maghiar este o piesă rară, dar pe care el o posedă și o dă În vileag, publicând pe două
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
care le flutură ca pe niște stindarduri zdrențuite. În realitate nu are nimic în comun cu ele și nu le pricepe. Sub pana lui Rică Venturiano, ele se transformă în lozinci caricaturale: Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm. Tălmăcite de Ipingescu pentru uzul lui Jupân Dumitrache, aceste idei suferă o a două transformare. Revendicarea sufragiului universal devine: bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran... știi: masă... sufragiu. Cele două personaje, Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu, cititori ai „Vocii
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
tristă de Crăciun de F. M. Dostoievski și Răzbunătorul de A. P. Cehov, Caterina Radian transpune din Gabriele D’Annunzio și Luigi Pirandello, Vintilă Horia dă versiunea Fiul tatălui, după Giovanni Papini, George Vaida se oprește la poezia lui Paul Verlaine și tălmăcește Cântec de toamnă, iar George Fonea transpune Prefață de Paul Claudel. Semnificativ e că aici, în 1938, C. Postelnicu traduce Mein Kampf de Adolf Hitler. În ultimii ani de apariție S.-P. se situează în afara preocupărilor literare, dobândind un caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
L. era interesat deopotrivă de valorile morale, de unde prezența în revistă a mai multor fabule ori pilde ( Ochii, O scrisoare a unui părinte către fiul său ce umbla în străinătate spre desăvârșirea meșteșugului, Oglinzile). El traducea din nemțește fără intermediar. Tălmăcind o dramă a lui Aug. von Kotzebue, Die Kreutzfahrer, a izbutit o versiune corectă. Traduceri: Aug. von Kotzebue, Cruciații, Craiova, 1839. Repere bibliografice: O.G.L. [Octav George Lecca], Familia Lecca, București, 1897; Barbu Theodorescu, Constantin Lecca, București, 1938; Jack Brutaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
la Varșovia, în redacția Literatura țărilor de democrație populară, ca specialist în literatura română, până în 1989 oficial, dar în fapt până în 1987, când pleacă în Canada. Ca traducătoare din literatura română, H. debutează în 1969, într-un volum de proză tălmăcit în colaborare, Noce bez snu. Powieșć. Opowiadania [Nopți fără somn. Roman. Povestiri], urmat, la intervale nu prea mari, de Șmierć Ipu. Opowiadania rumunskie [Moartea lui Ipu. Povestiri românești] (1971, în colaborare), de Matei Călinescu, Życie i opinie Zachariarza Lichtera [Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
țintă teoretică mai înaltă decât o banală descriere a faptelor. Disecam zilele trecute împreună cu soția mea, care traduce un fel de monografie despre marele coregraf și dansator american Robert Wilson, ce ar putea să însemne și cum ar putea fi tălmăcit în românește conceptul de interior screen al marelui artist newyorkez, pentru că "ecranul său interior" ar fi o transcriere simplistă, mecanică, opacă și insuficient de expresivă. Fiind vorba, de fapt, de o lume interioară vie și bogată prezentată cu mijloace artistice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și- au clădit căsuțele, ale căror plațuri au fost date În prima Împroprietărire sub Cuza-Vodă.țăranii neavînd nimic, erau săraci, clăcași ai moșiei și robi ai cuvîntului boieresc, care se făcea cunoscut prin gura logofeților și al ispravnicilor ce-l tălmăceau după bunul lor plac, făcîndu-și și ei parte din sudoarea clăcașilor. Vor fi Împroprietăriți după primul război mondial, starea lor Îmbunătățindu-se. Ca vîrstă, satul este destul de vechi, dar viața locuitorilor săi s-a scurs fără bucurie și dragoste de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cât și de detractori, Kant a proorocit decât peste 100 de ani. În adevăr, filosofia germană a secolului al XIX-lea se dezvoltă în vremea noastră în umbra titanului din Königsberg și mulți filosofi ai lumii se străduiesc a-l tălmăci, fiecare în felul său pe adevăratul Kant. Poate că filosofia sa n-a doborât aproape nimic pentru totdeauna, nici n-a întemeiat nimic definitiv dar a creat ceva peste care nu se poate trece fără o serioasă motivare. În toate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Părintelui abate Bruno Marin, cu mulțumirea ce izvorăște nu atât din faptul că suntem perfecți, ci din dorința de a fi fericiți, pe care el a tălmăcit-o și a păzit-o cu discreție și statornicie. PREFAȚĂ Dintr-o mănăstire minusculă, am primit o carte despre viața consacrată, viață ce sute de mii de bărbați și femei, răspândiți în lume, în forme destul de diferite, o trăiesc zi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ori, ca să fim mai preciși, cu numărul de recruți - de tineri - pe care o comunitate sau un institut reușește să-i aibă în propriile rânduri. Criteriul de calitate nu este succesul, fecunditatea vizibilă, ci acela - uneori atât de greu de tălmăcit - al dăruirii propriei vieți ce, adesea, se concretizează printr-o irosire a vieții. Un cuvânt ce ar trebui să ne însoțească, mai ales atunci când suntem nevoiți să acceptăm declinul și moartea, este răspunsul pe care Domnul, în ajunul pătimirii sale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a primit o educație aleasă în familie (cunoștea limbile greacă, franceză, rusă, germană). În 1831 se căsătorește cu vornicul Teodor Burada. Mamă a folcloristului Teodor T. Burada, ea este prima femeie din Moldova care traduce piese de teatru. În 1847 tălmăcește melodrama în patru acte Clopotarul de la Sf. Pavel de J. Bouchardy (o traducere anterioară a acestei piese, datorată lui Petre Teulescu, apăruse la București, în 1846). Piesa, care s-a jucat la Iași la 15 martie 1848, a stârnit un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285953_a_287282]
-
s-a îndreptat spre Antichitate ca un om al secolului al XX-lea, mișcându-se astfel într-un spațiu a cărui extensie atingea epoca modernă. Interesat și de evoluția ideilor critice, estetice, este un specialist în artele poetice ale Antichității. Tălmăcește Tratatul despre sublim (1935), Tratatul despre stil al lui Demetrios (1943), Poetica lui Aristotel (1957). Transpunerile în românește, făcute cu ediții critice de prestigiu în față, cu versiuni în franceză, italiană ori germană, antrenează interpretări moderne, nu o dată surprinzătoare. Performante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
pe D.-L. ca autor al unor lucrări în manuscris ce ieșeau din sfera didactică, fără a trăda interesul instructiv-educativ: Istoria romanilor de la zidirea Romei, Istoria Bibliei, o traducere din Plutarh (Plutarh pentru educația sau creșterea pruncilor) și romanul Belisarie, tălmăcit din Marmontel. Soarta acestor lucrări nu este cunoscută. SCRIERI: Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române, Buda, 1818; Chemare la tipărirea cărților românești și versuri pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1821; Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1822; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
a volumului Laureații Premiului Nobel pentru literatură (1983), a tradus pentru Teatrul Național din Timișoara o piesă de Ivan Cankar (1980) și a transpus o serie de scrieri din limba sârbă în română și din română în sârbă. I-a tălmăcit, între alții, pe Ivo Andrić (Povestea cu elefantul vizirului, 1966, în colaborare cu Gellu Naum) și pe Mesa Selimović (Dervișul și moartea, 1971), după cum i-a făcut cunoscuți cititorilor din Iugoslavia pe Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, 1987) și pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
După versiunea franceză, bazată pe textul lui Croce și pe poemul Academiei, s-a făcut o traducere germană (1751), prescurtată într-o ediție populară. În literatura română există două redacții ale romanului: după intermediare neogrecești aduse de fanarioți s-au tălmăcit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Istoriile lui Bertold, rămase în manuscris (cel mai vechi, anterior anului 1775), iar după ediția germană prescurtată, adusă de sașii din Transilvania, s-a tradus Viața lui Bertoldo și a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
de Pușkin, realizată de Al. Donici cu o sută de ani în urmă. O altă literatură frecventată este aceea italiană. Sub titlul Apusul lunii, este reprodusă traducerea poemului lui Leopardi Il tramonto della luna, realizată de N. N. Crețu. Pimen Constantinescu tălmăcește Infinitul de Leopardi (7-8/1942) și Profundă noapte de Giosuè Carducci (15-16/1942). I. Constantinescu-Delabaia traduce Grenadierii de H. Heine, Aurel G. Stino face unele considerații despre Cosmogonia lui Verhaeren, Ion M. Gane oferă o versiune românească a Albatrosului lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
științifice și artistice, în orbita civilizației europene”. De studii speciale se bucură Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Octavian Goga, Aron Cotruș, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, dar mai ales Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu, pe care L˜. i-a tălmăcit cel dintâi în limba polonă. Interpretările insistă asupra aspectelor tematice, a conflictelor psihologice, tipologiilor, pitorescului (cu precădere etnografic) - pentru proză și dramaturgie, iar la poezie - asupra motivelor, a viziunii lirice, structurilor prozodice. Imaginea literaturii române oferită cititorului polonez se dovedește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție modernă asupra teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
Culturale” (1907). Altă dramă, Voichița, este publicată, tot fragmentar, de „Almanahul Ligii Culturale” pe 1909. „Cu învoirea autorului”, a tradus împreună cu D. Nanu o piesă a lui François Coppée, Pour la Couronne (Pentru sceptru, 1898). Tot împreună cu D. Nanu a tălmăcit tragedia lui Corneille, Cidul. Din 1909 este membru al Societății Scriitorilor Români. Înainte de Mateiu I. Caragiale, imaginația lui O., romantic cernit, se închide într-o zonă a tainei și a visului, în care se perindă avatarurile unui trecut aristocratic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
o Introducere, de fapt un studiu critic incluzând și o bibliografie din literaturile de specialitate engleză și germană. În afara unor poeme de Lenau, Th. Körner, E. Mörike, Goethe, Uhland, Eichendorff, Th. Fontane, K. Spitteler, Martin Greif, H. Klein, Schiller, a tălmăcit câteva scrieri în proză de Edmondo de Amicis și Jules Lemaître. SCRIERI: Înviere și alte poezii, pref. Horia Petra-Petrescu, Sibiu, 1924; Ileana, Sibiu, 1925. Repere bibliografice: N. Iorga, Oameni cari au fost, I, București, 1967, 313-314; Perpessicius, Opere, XII, 515-516
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
Iași, probabil între anii 1645 și 1649, împreună cu două fragmente biblice, Cuvinte și jele la robie Ierusalimului, când din Ierusalim la Vavilon i-au mutat Navuhodonosor împărat, și pomenire și de năpaste ce-au năpăstuit acei doi giudecători pre Susana, tălmăcite din slavonă, și o introducere de 48 de versuri originale; din această perspectivă este reconsiderată și data debutului său literar. De sub tiparul reînființat la Iași, la „Trei Ierarhi”, cu ajutorul meșterului Vasile Stadnicki din școala tipografilor de la Uniev, apare apoi, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
sunt cu adevărat patetice. Soli ai mitropolitului pribeag, ieromonahul Iona și chelarul Andrei călătoresc în Rusia, aducându-i câte vreun dar în bani sau în blăni de samur din partea țarilor și încurajările patriarhului Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă, lucrări de interes teologic, ca Istoria bisericească și Vedenia tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
care „seacă” păduceii. Într-o altă tonalitate, profund elegiacă, precum într-o recunoaștere a mitului, presimțind întoarcerea celui „risipitor”, se rememorează blestemul abătut asupra fiilor „streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe / Și să șchiopeteze cu călcâie sparte”. Tălmăcind, D. regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
A.G. Plehanov și Maxim Gorki, un interes fără precedent manifestat de cititori, care determină apariția a șaptesprezece ediții, toate epuizate, traducerea întâi în limbile germană și polonă, apoi și în alte limbi, îl situează pe D. printre scriitorii de renume. Tălmăcit în limba română de G.M. Ivanov și prefațat de Adrian Maniu, romanul va fi tipărit la București în 1929. Urmează tot un roman, Apele mici (1914), interzis de autoritățile rusești, iar în 1915 culegerea de nuvele Floare amară (transpunerea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]