1,069 matches
-
care pentru Conachi aparține secolului al XVIII-lea poate fi atinsă: Adevărata stare a omului și a luminării lui, și pe care până acum a nu o lua însuși europenii, nu au ieșit din haosul ideilor, în care s-au tăvălit filosofia grecilor și a europenilor în șir de multe veacuri. Este însuși punctul de vedere al lui Voltaire, din introducerea la Essai sur les moeurs, al Iluminismului în genere, critic violent al Evului Mediu și puțin admirator al Antichității. și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
înaintat Primăriei Bacău de către medicul veterinar al orașului, Nicolae Gherghițanu (mai 1922): „Actualul abator este în întregime din lemn intrat în putreziciune; este un abator întunecos, cu o capacitate foarte mică, astfel încât, uneori, examenul cărnii se face noaptea; carnea se tăvălește în murdării, curtea este neîngrijită, nu există cotețe pentru porci, motiv pentru care aceștia sunt uciși în curțile măcelarilor; ghereta din scânduri, de lângă abator, amenajată de fosta administrație pentru opărirea porcilor, n-a funcționat nici măcar o singură zi”. Pentru a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se arătă din nou - tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și și contractîndu-și spasmodic răsuflătoarea, cu un soi de horcăit sacadat și șuierător. în cele din urmă, valuri de sînge închegat țîșniră, ca drojdia purpurie a unui vin roșu, în văzduhul înspăimîntat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sale tainice, deschise de aceste chei de aur misterioase, cădea, ofilindu-le, suflarea lui. O, luminișuri ierboase! o, nesfîrșite priveliști primăvăratece ale sufletului! în voi - deși sînteți demult pîrjolite de ucigătoarea secetă a vieții terestre - oamenii se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua răcoroasă a vieții fără de moarte. Bine-ar fi ca aceste clipe binecuvîntate, de liniște, să dureze! Dar firele amestecate și încîlcite ale vieții sînt țesute
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile rele, și-a scuipat, pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Noapte, Grădina Copou, o singură pată de zăpadă. Îmi întrerup rondul și mă ascund (nerușinat) după un copac negru. Doar ei doi. Ea păr imens. El fes. Și cîinele. O fiară suplă care, sub îndepărtatul felinar, e de argint. Se tăvălesc îmbrățișați. Cînd el deasupra, cînd ea. Fără oprire, violent, că mă și întreb dacă nu cumva se petrece altceva acolo. Din cînd în cînd ea țipă: lup! lup! Cîinele și el în vînzoleală. Îi și prinde de păr, de fes
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din cînd în cînd cîte-un citat din Tacit, din Înțelepții Sionului sau din Savonarola. Pentru că zicerile astea sunau, în urechile lor, ca poantele mai seci ale lui Jean Constantin. Dinescu era, într-un fel, de-al lor, din popor. Se tăvăleau cînd poetul se scărpina în cap (să găsească, nu-i așa, cuvîntul ce exprimă adevărul). Recent, mucalitul Costache Olăreanu, rememorînd începutul, îl chiar desemna pe Dinescu "cel mai mare comic parlamentar". Unde-s cei trei? Unde-s călușarii? Istorie. 16
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Altamira pînă-n computerlandul de azi. Cu mici diferențe. Care? Cînd vărul Ciuciuriciu își făcea intrarea în circul meu din Dorohoiul copilăriei imitînd trînta cu nasul de nisip a celuilalt Gioni, de la circul mare din piață toată mahalaua caracudească se tăvălea de rîs pe băncile din tulpini de floarea-soarelui. Doar să ieșim din casă și rîsul spontan, sănătos, ne așteaptă la colț. Numai să-i dăm curs, alternîndu-l, profilactic, nu?, cu încruntarea ce ne e hărăzită în restul zilei. A rîde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dracului"; Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: "Aspis iaste în chipul amaragdului, iaste foarte de treabă la aceia ce i se lovesc năbădăicele, adică la ceia ce-i lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele". Termenul a circulat și în secolul al XIX-lea. În corespondența privitoare la internările în mănăstiri, bolnavii erau deseori denumiți ca pătimaș de boala copiilor sau doar de patimă. Melancolia, denumită mai târziu inima rea (bolnavi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Dar eu, academicianule, chiar cred în adevăr, în libertate, în dreptate... Groparul: ...și în egalitate... și în morală... și în democrație... nu? Of, Doamne, din păcate, toate astea sînt niște cuvinte, dragule... Invenții lingvistice! Cele mai nerușinate cuvinte ce se tăvălesc în gura omului... Dreptate! Hm! Cînd Pilat l-a întrebat pe Isus, adus cu coroana de spini pe cap și cu iubirea pentru om în toată ființa lui, ei, cînd l-au întrebat ce-i aceea dreptate, Isus n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
perioadă de tăcere editorială impusă de regimul comunist. „Bucătăria noastră populară nu se reduce la mămăligă, borșul de chitici, pe care atât de pitoresc îl descrie Calistrat Hogaș; nici la bureții copți în spuză, călugărește, sau la halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec. [...] Există la români câteva procedee culinare, născocite parcă anume pentru a uimi până și pe cel mai sceptic locuitor al acestei planete, stârnind admirația și zavistia bucătarilor cu diplomă. Despre unul dintre acestea am
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
un domeniu în care românii par a fi experți bucătari și pasionați consumatori: grătarul. Într-un pasaj citat anterior, Păstorel Teodoreanu enunța câteva repere ale „bucătăriei populare“ românești: mămăligă, borș de chitici, bureți copți în spuză și „halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec“. La aceasta din urmă, noi, românii, suntem maeștri, afirmă Păstorel: „Ne-am dovedit meșteri în ce e mai greu de realizat la foc: friptura. [...] Tot românul e născut fripturist (lato sensu).“ Parcă pentru a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
KAPAMA (Miel înăbușit) - Bulgaria Se cufundă carnea într-o marinată din apă, oțet, vin și condimente (piper, mentă, pătrunjel, frunze de dafin). Se lasă carnea la marinat cel puțin două ore, apoi se zvântă și se taie în bucățele. Se tăvălesc bucățile de carne prin făină și se prăjesc în ulei. Se adaugă sare, piper, o lingură de pastă de roșii, scorțișoară și cuișoare. Se adaugă și două pahare de apă și se fierbe carnea la foc mic până se îngroașă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
încât orice text care i s-ar atribui și-ar putea instantaneu metamorfoza semnificația. De pildă, celebra concluzie din povestirea Negustor lipscan din Hanu Ancuței " Apoi atuncea, dacă nu au toate acestea [vin, pui la țâglă, miel fript tâlhărește și tăvălit în mujdei, sarmale, borș, crap la proțap] să rămână ei cu trenul lor și noi cu Țara Moldovei!"166 dacă printr-o eroare tipografică ar avea în dreptul autorului numele lui Nenea Iancu, ar implica rezerve în privința interpretării ca pledoarie pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hamal, care spetindu-se de efort le duse până la mașină, pentru un singur dolar. Yogyakarta, capitala sultanatului omonim, este o adevărată metropolă a artelor și culturii, cu impresionante monumente și strălucite tradiții. După cina bogată și variată, cu alese bucate, tăvălite În sosuri aromate și pipărate, pe estrada restaurantului evoluează câteva perechi de tineri, În costume eclatante, ce ne delectează cu dansuri tematice tradiționale de o mare complexitate spirituală și artistică. Nu poți să nu remarci frumusețea exotică a dansatoarelor, varietatea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o lasă cei mai mulți oameni de știință este că permanent s-au îndepărtat de adevăratele puncte de interes, că au construit un întreg eșafodaj menit să susțină o iluzorie complacere în magia unor cuvinte și concepte întortocheate, dar cu care au tăvălit prin noroi tot ce nu se încadra în peisaj. Nu toți oamenii sunt capabili, sau au chef a se învârti în jurul cozii pentru a descoperi principii. Le lipsește voința și nu numai. Nietsche avea dreptate în această privință. El a
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
ce tot strângea / Sultanul se Îngrijea / Și de moarte-l hotăra, Căci vizirul Îl pară.". Ofensați de curajul voievodului român, turcii Îi rup hainele și Îi jupoaie pielea pe care o batjocoresc (,,Pielea cu paie-o Împlea,/Prin noroi o tăvălea/Și deun paltin o lega"/). La replică lor la fel de batjocoritoare și vulgara: ,,Cască ochii a te uita/de-ți cunoști tu pielea ta?"/, Brâncoveanu ripostează vehement prin cuvinte dure pe măsura faptelor lor: ,,Câini turbați! Turci, lifta rea!" și-și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
apucat năbădăile). Pravilistul, În sec. al XVII-lea, utilizează termenul de „patima dracului”, Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: „Aspis easte În chipul smaragdului, iaste la ceia ce lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al XIX-lea - În corespondența privitoare la internările În mănăstiri, bolnavii erau deseori numiți ca „patima de boala copiilor”, sau doar de „patimă”. Melancolia, denumită „inimă rea” (bolnavi de inimă
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
linșați sau executați În Belgia și mai puțin de 100 În Olanda. Sub alte forme Însă, răzbunarea era omniprezentă. Acuzațiile de collaboration horizontale aduse femeilor, cum spuneau cinicii de limbă franceză, erau foarte răspândite: În Olanda, numitele moffenmeiden au fost tăvălite prin smoală și pene, iar suspectele din Franța au fost dezbrăcate și rase În cap În piața publică, chiar În ziua eliberării de sub ocupație sau la scurt timp după aceea. Frecvența cu care femeile erau acuzate - adesea de alte femei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]