3,451 matches
-
din casă. Era moș Vasile, paznicul de la primărie care venise cu o sanie înhămată la doi cai. ,,Măi omule, n-ai văzut o domnișoară care cică s-ar fi pornit aseară de la Rebricea, de la gară spre Dănești? M-a trimis taică-su după ea.“ auzii din casă cum îl întrebă moș Vasile pe stăpânul casei care tocmai ieșise să vadă despre ce-i vorba. Coboară omule din sanie pentru că te poftesc la masa de Crăciun. Domnișoara a înnoptat la noi și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
întrebi, poate, și gândești că niște vorbe mici, neînsemnate, pot să facă omului vreun rău?! Iată o pildă adevărată: Un preot se afla în gara de la Vatra Dornei și vine spre el o fată tânără și-i zice: Sărut mâna, Taică Părinte, nu mă mai cunoașteți, v-am fost elevă?! Dar cum ai ajuns pe aici, întrebă el la rândul său?! O glumă proastă, rușinoasă m-a adus de pe meleagurile mele până pe aici departe, nenorocindu-mă! Cum o glumă rușinoasă? Nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
deranja și pe el. Îmi amintesc că la un moment dat a trebuit să meargă la școală, pentru o ședință cu părinții. Învățătoarea i-a întins mâna și, după ce s-a prezentat, l-a întrebat: "Sunteți bunicul lui Valentin, nu?". Taică-meu s-a schimbat la față și a mormăit în barbă că nu, el este părinte. Nu s-a mai dus niciodată la vreo altă ședință la școală, ceea ce nu a putut decât să mă bucure, dat fiind faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
noblețea și, uneori, sacrificiul lor. Eroismul lor se manifestă între provocarea adresată societății și acceptarea constrângerilor sociale. Nici unii dintre ei nu sunt burghezi, care apar lași, egoiști și plini de o vanitate grotesca, constituind o serie anti-eroică (Prudhomme, Perrischon, Homais, taica Roque). Decăderea eroului începe atunci cand tinerii aleg adaptarea la societate în detrimentul integrității lor. Flaubert povestește istoria unor cuceriri care n-au avut loc. Personajele lui sunt victimele propriilor iluzii: Emma și iubirile ei, Charles și iubirea pentru Emma, Frédéric și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
urmări în continuare posibilitățile combinatorii ale semiadverbelor restrictive numai și doar. 3.1. Semiadverbul numai modifică grupuri sintactice având drept centru elemente din diferite clase morfologice. Poate avea ca suport: * un grup nominal căruia îi este antepus sau postpus: numai [TAIcă-meu] s-a ridicat săracu. (CORV) Numai [tristețea]11 este discretă, numai [durerea] are oroare de public. (Ana Blandiana, Calitatea de martor) au venit ca unguri și-au deveNIT prin cultura și civilizația lor numai [populație dă limbă și dă
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
lângă mine la masă. S-a așezat, dar nu voia să guste. Am tăiat pâine și carne, i-am dat și gustam și eu. Știi că poți fi condamnat greu pentru încercare de pruncucidere? Copilul mesteca, uitându-se speriat la taică-său. Vezi, i-am zis, mi-ai spus că ai vacă, porci, păsări, ai ouă, lapte și brânză, dar le vinzi altora iar familia ți se îmbolnăvește și moare de foame, batjocorită de cugetul dumitale care preferă să-i facă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
50 de ani. Dânsul a primit de la soția sa, din Constanța, un plic; lângă scrisoare, trei petale de trandafir, simbolul iubirii. Moșule, am îndrăznit să-l întreb, cum ai făcut că tușica te iubește și acum ca o adolescentă? Ehee, taică!... E taină mare dragostea. Dacă nu-i în suflet, nu ține! Atât a zis moș Vătășelu în simplitatea vorbirii lui, sintetizând elogiul adus iubirii din gura Apostolului. În cimitirul care înconjura Bisericuța, în partea dreaptă a altarului, se afla un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ochi, în gură, pe șira spinării, câte bătăi are în palme, câți ghimpi l-au înțepat în călcâie, câte ploi l-au udat până la piele sau cât zăduf l-a ars de i-a bășicat fața... Asta nu scrie. Ei taică, să știți, poți să-l înțelegi și să-l iubești cu adevărat pe țăran când suferi alături de el. Și pentru toate el nu cârtește, doar se uită spre cer și zice: „Doamne, ajută-mi!”, făcându-și cruce. Își iubește și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în fierbințeli la cerșetorii de dimineață, cărarea din păr se ține în somn, mărunțica fumează pe culoar, tactic, cu spatele, splendoare maximă de țigară și mobil, mesaj care mă enervează, nu-mi dădeam seama de ce nu răspunde imediat, vorbea cu taică-său la telefon, jumătate de oră, el, care nu vorbește cu taică-său mai mult de cinci minute! privim împreună ecranul, stea singuratică pe cer, singura artificială, răbdare, aceste căi pot fi denunțate că sînt greșite! încetinește la racord Pașcani-Triaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
somn, mărunțica fumează pe culoar, tactic, cu spatele, splendoare maximă de țigară și mobil, mesaj care mă enervează, nu-mi dădeam seama de ce nu răspunde imediat, vorbea cu taică-său la telefon, jumătate de oră, el, care nu vorbește cu taică-său mai mult de cinci minute! privim împreună ecranul, stea singuratică pe cer, singura artificială, răbdare, aceste căi pot fi denunțate că sînt greșite! încetinește la racord Pașcani-Triaj, tricolor stins în pămîntiul lunii pe sol, "Centrul De Instruire În Panificație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am rămas, l-am botezat, n-am vrut să-l taie, cum e la ei, l-am dus la mine la Drăgășani și l-am botezat, cam tîrziu, la trei ani și șapte luni! el a învățat tătărește, vorbește cu taică-său, el le cam are cu băutul, da' e harnic, știe meserie, e șofer, e sudor, de toate! bărbatul meu e cu nouă ani mai mic ca mine, mă mir ce-o fi găsit la o babă ca mine! da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
născut! SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT INTERVENȚIE ÎN TEXT Concert folcloric in memoriam Liviu Vasilică, duminică, 23 iulie 2006, ora 18,00, la televizorul Marioarei Murărescu. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT stă pe loc în cîmp, ambiguu tren, Mihăiță, ți-e somn? taică-său în străinătate, la muncă în Franța, mama acasă cu frații lui mai mari, merg eu cu el, pensionat pe caz de boală, cu TBC m-au trecut, am dat două milioane, trei luni la Domnești de Argeș forestier, de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mărunțișuri din astea. Atunci sigur că așa era, era tot felul de lume. Știți cum e, că venea soldatul și-ntrebai, dar nu pe soldat: De unde vine, ce studii are, ce cutare?" Te legi acolo de-un banc: "Ce-i taică-tu, băi?" "E agricultor". Dă-l la Infanterie!" "Ce-i taică-tu?" "Manager". Dă-l la Cercetare!" "Ce-i taică-tu?" "Medic stomatolog". "Dă-l la Transmisiuni!" "Și ce face acolo?" Cică: "Pune dinți la greblă". Deci, erau repartițiile astea
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de lume. Știți cum e, că venea soldatul și-ntrebai, dar nu pe soldat: De unde vine, ce studii are, ce cutare?" Te legi acolo de-un banc: "Ce-i taică-tu, băi?" "E agricultor". Dă-l la Infanterie!" "Ce-i taică-tu?" "Manager". Dă-l la Cercetare!" "Ce-i taică-tu?" "Medic stomatolog". "Dă-l la Transmisiuni!" "Și ce face acolo?" Cică: "Pune dinți la greblă". Deci, erau repartițiile astea, le mai făceau și aleatoriu, și-atunci n-aveam ce spune
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
-ntrebai, dar nu pe soldat: De unde vine, ce studii are, ce cutare?" Te legi acolo de-un banc: "Ce-i taică-tu, băi?" "E agricultor". Dă-l la Infanterie!" "Ce-i taică-tu?" "Manager". Dă-l la Cercetare!" "Ce-i taică-tu?" "Medic stomatolog". "Dă-l la Transmisiuni!" "Și ce face acolo?" Cică: "Pune dinți la greblă". Deci, erau repartițiile astea, le mai făceau și aleatoriu, și-atunci n-aveam ce spune. Dar, din cauza sărăciei și a nevoilor, dom'le, soldatul
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Șef de Stat major, una dintre sarcini a fost să predau arhiva CI-ului. Mai mult de jumătate am distrus-o fiindcă erau tot felul de tâmpenii. Ofițer de contrainformații acolo era unul Cristea, un băiat bun, mă cunoșteam cu taică-său demult. Eram atunci mai rodat un pic, m-am dus și i-am zis: "Băi, Cristea, din ce n-ați distrus voi toți sau eu, ți-au mai scăpat ceva hârtii?" "Ce vă interesează?" "Uite, măi, merg la Târgoviște
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
era vorba, i se făcea un dor cumplit de-ai lui uneori și mai ales de locurile copilăriei. Însă prima întrebare care s-ar fi născut în rândul amicilor săi dacă ar fi pus vreo fotografie ar fi fost despre taică-su. Despre faptul că el ar lipsi din fiecare. Iar Cristi n-ar fi avut chef să vorbească despre eroul căzut la Mărășești. N-a adus niciodată vorba despre el, pentru că de fiecare dată când și-l închipuia, cu greu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
inginer, așa cum i-o plănuiseră părinții. Seara, când toți erau acasă și Cristi se juca în camera lui de-a orchestra, creând în mintea sa fragedă viori, contrabasuri și cine știe ce instrumente, unele nici măcar inventate, din linguri, mături și polonice, dacă taică-su intra și-l surprindea făcând pe dirijorul, mișcând hotărât și calculat din brațe un creion în stânga și-n dreapta, țeapăn și cu bărbia ridicată, cu o mutră serioasă, micuțul Cristian îi spunea despre invitațiile pe care le va trimite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
micuțul Cristian îi spunea despre invitațiile pe care le va trimite tuturor la primul său concert. Avea o sclipire nemaivăzută când venea vorba despre muzică, se umplea imediat de energie când povestea despre ce grozăvii urma să facă pe scenă. Taică-su atunci se așeza lângă el și îl asculta atent, îi făcea pe plac și închidea ochii, imaginându-se în public. Dar opera era atât de departe acum, de când marele profesor Vrăbiescu îi dăduse verdictul clar că nu va putea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
măreț precum cel al colegilor săi, deziluziile lui tot mai multe și mai apăsătoare nu se comparau cu visurile lor îndrăznețe ce pluteau în camera sărăcăcioasă de pe Plevnei precum o simfonie, și gândurile îi erau tot mai întunecate. Imaginea lui taică-su, ce îi venea tot mai des în minte, gândind că îl veghează din lumea cealaltă și că e tot mai dezamăgit, îl bloca. Îl sugruma de-a dreptul. Iar vestitul oraș în care venise cu atâta speranță îl înghițea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Ion Vasilescu privește distrat din spate toată faza. Cristi închide ochii și uită de toți și de toate. Nu mai e acolo, la Răcaru. E în camera lui din Brăila, cântând tot felul de melodii din vremurile copilăriei sale, iar taică-su tocmai intră peste el să-l asculte. Păi, ce faci, tată ? Tocmai acum te-ai oprit, când ți-a venit publicul ? râde Gheorghe Vasile, și imediat îl sărută pe obraz. Hai, mai cu patos, de când așteptam să ajung acasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Cristiane, mai vedem. Ia să te auzim. Cristi deschide ochii, care îi sunt umeziți de amintirea eroului de la Mărășești. Trage aer puternic în piept. Privește spre masa lui Pribeagu și Mamutu’, iar în locul în care stătuse 35 el acum e taică-su, cu un pahar de vin alb în față, plin de mândrie, tot numai un zâmbet. — Haide, Cristi, îi poate citi pe buze. Arată lumii ce poți, arată-le vocea ta caldă pe care eu n-o s-o mai pot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Vrăbiescu, care își pusese atâta încredere în el, că toate cursurile sale și toată dragostea de profesor pe care acesta și-o dăruise ucenicului său vor folosi pentru a încălzi inimile înflăcărate ale petrecăreților din crâșme ? Și cum se simte taică-su, acolo sus, în raiul eroilor căzuți în Războiul cel Mare, a cărui veghere o simțea în fiecare secundă, în călătoria lui spre a deveni bărbat ? Oare este mâhnit pentru escapada lui, încât afară nu mai începe o zi neobișnuit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
te rogi ? Dumnezeu, știi bine, e în inima ta, și aia nu are cum să ți-o ia nimeni niciodată. — Păi, și când mor ? — Păi, atunci ce treabă mai ai cu inima ta ? Atunci o să fii sus, în Rai, cu taică-tu, amintindu-ți și râzând de toate astea. Ai văzut ce grijă a avut de noi, să ajungem sănătoși ? Ai uitat ce a pățit Victoraș, că a dat ortul de frig ? Taică-tu a fost lângă noi tot timpul și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
ta ? Atunci o să fii sus, în Rai, cu taică-tu, amintindu-ți și râzând de toate astea. Ai văzut ce grijă a avut de noi, să ajungem sănătoși ? Ai uitat ce a pățit Victoraș, că a dat ortul de frig ? Taică-tu a fost lângă noi tot timpul și ne-a ascultat atent bătăile inimi- lor, să nu încetinească. Ajunși acasă, în loc să se odihnească după drum și să-și reia cum puteau viața, Virginia și cei doi copii au început o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]