19,047 matches
-
el în pod, îl sfătuiește să scape de lucrurile acelea vechi, înainte de a intra sub vraja lor. În cele din urmă găsesc într-un cufăr patru hârtiuțe cu literele TIAC, lucru ce le stimulează imaginația. De fapt, ei află aici, taina unui suflet care a locuit aici, murind în plină tinerețe. Piesa scoate în relief atitudinea oamenilor în fața comorilor: unul preferă comorile spirituale, altul, comorile materiale. Și e de prisos să mai specificăm, cine are mai mult de câștigat. Piesele în
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
forțele pentru muzică. Am apucat să mă văd trecând prin 'școala' politică, fiind deputat, administrator la minister, redactor la o editură, apoi pedagog, dar și în vecinătate - interpret în orchestră, dirijor. Mai și scriu.. nu numai acum, am poezii de taină aș spune. Am și câteva picturi. M-am dezis de toate și mi-am lăsat mie numai muzica și scrisul. Va mulțumesc! Ne-ar interesa acum, precum acea curiozitate ce o suscită pe o alta, cum arată sau care vă
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
pe trunchiul copacului din fața mea, prin mine-n mine, vorbește armăsarul alb.e bine... și mi-e frică... acum nu și iar mi-e frică. nu de Tine Tu știu că-mi ești esența în iubire esența-n adevăr în taina firii în toate câte sunt sunt și iar sunt fărâma de sămânță-n soare crud să-mi spui că sunt... Anne Marie Bejliu, 16 octombrie 2014 Referință Bibliografică: sămânță-n soare crud / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂMÂNŢĂ-N SOARE CRUD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383821_a_385150]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LACRIMILE MELE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMILE MELE Peste lacrimile-mi negre Nuferi negri curși din stele Au crescut ca să-mi ascundă Taina dorurilor grele. Au crescut pe lacul nopții Hohotind printre suspine, Ofurile lor plângându-mi Lacrimi să te-alung din mine. Peste lacrimile mele Nuferi negri au crescut Să-mi ascundă-ntre petale Taina dorului pierdut. La o margine de cer
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
din stele Au crescut ca să-mi ascundă Taina dorurilor grele. Au crescut pe lacul nopții Hohotind printre suspine, Ofurile lor plângându-mi Lacrimi să te-alung din mine. Peste lacrimile mele Nuferi negri au crescut Să-mi ascundă-ntre petale Taina dorului pierdut. La o margine de cer Unde se închină lacul Plânge luna peste noapte, Doru-mi înecând sub veacuri. Sub suspinele-i tăcute Lacul negru mă îndeamnă Să te-ascund și-apoi să-i plâng Peste nufăru-i din palmă. De-
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
scara muntelui de cretă a Tympului, cu nodurile lui acum și atunci, pe cercul magic al bucuriei, să fie-n binecuvântare după credința ta. Spune-mi ce scrie pe bila Arhanghelului și-n plus... portativul Y-ului, ține-n el taina cântecului... izvor de bucurie-ți doresc prin proba "întru bucurie". Poate-ți pare ciudat, dar icoana aceasta mă interesează, pentru că este un fel de traducere divină a sintagmei mele "am dat drumul la bilă", care se rostogolește-n interiorul meu
DOMNUL PROFESOR IOAN-MIRCEA POPOVICI DESPRE ROMANUL CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380091_a_381420]
-
revoltată așteaptă ajutor. Cazanele urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet pe stradă, în afară de noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți. Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație, Ce părăsit și singur, prieten ne devine. Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
universul cu microbii pe care îi respirăm. Când omul, o simplă componentă a materie, a început să se creadă parte dumnezeiască, atunci practic a început decădera lui și a spațiului unde fusese trimis de puterea universală a iubirii. Preluând din taina unui rol ce nu era al lui, omul a început să se ocupe de treburi dumnezeiești fără să înțeleagă că această forță o are doar iubirea universală. Nerespectând ce nu era al lui, nu s-a mai putut respecta nici
DE RUSALII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380101_a_381430]
-
de nufăr Și-aminteau de ziua-n care împărțeau același măr Cum să nu tresar de drag, cum de ei să nu mă bucur? Se așează jos pe iarba mirosind a verde crud Lângă lacul ce-oglindește chipul lor în taina serii De iubire cântă cerul și pădurea în amurg Ei își jură-n veci credință pe altarul cald al verii. Din înalturi luna cade peste chipu-i de copilă Pe alei se scutur teii așternându-le covor Lotuși se deschid
ÎNSERARE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380139_a_381468]
-
încolțește zâmbetul acela metafizic asemănător cu a lui Budda așa cum îl cunoaștem din chipurile expuse în templele budiste, care la mine, în momentul acesta înseamnă ”trecute-s toate”. Câte ore de studiu și chiar de scriere nu am închinat deslușirii tainelor Creatorului atât cât ne este permis nouă oamenilor la acest început de veac XXI și de mileniu trei! Consider că gândirea mea științifică, medicală a fost mereu dublată de acea imagine inefabilă a fiecărui aspect, lucru studiat, scos din întunericul
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
cosmos înghețat, ce oferă însă granița permanenței. Acest poem a fost scris pe o hârtie specială, încadrată într-o ramă de marochin roșu. Și i-a fost dăruită de Goethe lui Eckermann, la 16 noiembrie 1823, ca o lectură de taină. Spre deosebire de poetul german Odă (în metro antic ), tipărită în ediția Maiorescu din 1883, dezvoltată dintr-o proiectată odă pentru Napoleoan, concepută la Berlin, prin 1873-1874, atacă problema morții din unghiul de vedere al juvenilității triumfătoare, înțeleasă ca vârstă statuară a
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
în tristețe Fericiri duse de valuri, Înecate-n ape negre Și izbite printre maluri. Și sperând prin așteptare Alerga-voi de nebună, Pe sub mari și zări de ceață Și prin nopți fără de lună. Și căta-voi doru-n codru Și în taina-i fără freamăt, Stârnind lacrime de frunze Și suspine cu-al meu geamăt. Când mă voi sfârși-n cătare Pe sub codrul desfrunzit, Anotimpuri s-or așterne Peste sufletu-mi ranit. , Referință Bibliografică: DE-AI FI FOST / Angela Mihai : Confluențe Literare
DE-AI FI FOST de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380140_a_381469]
-
în ochii mei, cu dorul, Clipite în gesturi moi de zână Și,..nevăzută-i inima-mi în zborul Alintului schițat de mica mână. În poză, ai trei ani dragă brândușă, Minune cu ochi de dimineață, Surâs, dans al mirării jucăușă, Taină în lumini și multă viață?!.. Plecată sunt în cântec de vioară. Parcă aș atinge nemurirea Și m-ar cuprinde o primăvară : O,..eu mă împlinesc cu fericirea?!... Privesc iar, poza... Dulce amintire! Azi, ai patru ani... e-o zi divină
17 IULIE de LIA RUSE în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380147_a_381476]
-
legea iubirii și duc la conflicte cu ceilalți și cu Dumnezeu, având consecințe nefaste atât în timp, cât și în veșnicie. Ca un doctor, Paulescu nu omite să remarce faptul că patimile au remedii, fie generale (legile), fie creștin-ortodoxe (Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe). Convingerile sale filosofice și creștine se îmbină în activitatea socială. Îl vedem astfel pe Paulescu smerit, ca epitrop al bisericii parohiale; milostiv, ca întemeietor al unor așezăminte medicale sociale; patriot, ca întemeietor Uniunii Creștine Naționale și ca
MEDICUL TREBUIE SA FIE UN APOSTOL AL MORALEI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380141_a_381470]
-
Iubire Omul este ceea ce iubește. Cine iubește pe Dumnezeu cu tot sufletul său, cu toată inima să, se poate transforma însuși, nu prin natura, ci prin lumină și harul divin, într-un sfânt al lui Dumnezeu. ● Dumnezeirea este o mare taină, dar și omul este o taină. În adâncul structurii sale anatomice și psihologice, și dincolo de acestea în labirinturile quantice ale conștiinței, se acunde acel “eu”, acel “infinit limitat”, suficient sieși, si totusi nedesăvârșit numai prin sine. Paradoxul iubirii creștine este
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
iubește pe Dumnezeu cu tot sufletul său, cu toată inima să, se poate transforma însuși, nu prin natura, ci prin lumină și harul divin, într-un sfânt al lui Dumnezeu. ● Dumnezeirea este o mare taină, dar și omul este o taină. În adâncul structurii sale anatomice și psihologice, și dincolo de acestea în labirinturile quantice ale conștiinței, se acunde acel “eu”, acel “infinit limitat”, suficient sieși, si totusi nedesăvârșit numai prin sine. Paradoxul iubirii creștine este că nu putem iubi dacă nu
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
vino, de-o viață te-aștept! Adu cu tine și doru-ți în patimi Și-așează-l ușor peste rana-mi din piept. Vino iubite să pot să te plâng În noaptea asta cu lacrimi de nuferi, E lună neagră plină și-n taină acum, Dorul ce-ți port îl îngrop, vreau să suferi! Hai, vino iubite și nu-ți fie teamă De durerea iubirii ce-n suflet s-o naște, Căci lacrimi de nuferi ți-or plânge pe rană, De mori, dintr-al
ȘI NUFERII PLÂNG de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380172_a_381501]
-
Poezie > Credință > FERICIRI Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pe noua trepte am așezat Cuvinte sfinte, Spre fericire Și pasu-mi timid, sătul de răbdat, Urcă-n credință, spre Tine! Dezleagă-mi taine, căci sunt săracă, Cu duhul Și plâng dorind o mângâiere, Blândețea Ta o vreau, îmi va fi darul De-a moșteni pământul. Tu mă saturi de a mea foame Și de sete, esti adevărul, Cu tine voi putea rabdă orice
FERICIRI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380174_a_381503]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > ADRIAN BOTEZ - POEME DE TAINĂ Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului STRĂIN NEÎNTREBĂTOR astrali copaci veghind minuni - străine păsări târzii - vorbind cu zei - pe strune: toți așteptăm - și nici nu știm de vine cel ce-a
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
piept de stea - săgeata de ce-a pătruns - de ce-a străpuns - ingrata: viscol de lumi - urdìi de spumi - se-nchină la poarta lui - finalului - declină... ...în rai de tei să urci de vrei - străine vedea-vei Cristul viersuind ruine... TAINA FLORII hulubii-și cântă-n flori de tei viața parfum luminii dând cățuia firii îngeri - din ram în ram - vădescu-și fața și înfloresc în raze trandafirii din toată inima se zbate suferința dând mărturie că pământu-nvie privighetorile - în nopți - își
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
în nopți - își dau silința ridicând vălul scrisului de glie am descifrat durere cu durere și-am înțeles chemarea-adânc vibrândă: birău și mist - strâng Cristului avere din tot ce-a sângerat petala blândă ...învățul florilor se stinge-n noapte: din taina lor ard - ici și colo - șoapte... SOBRIETATE DIVINĂ turnai cinzeaca de lumini și umbre în cupa revoltată a retinei - și deodat' vedenii crâncen sumbre decapitatu-m-au - cadou vitrinei străin de lumi de soartă și vârtejuri mă închinai viziunii de
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
privesc râzând scârbos strigoi lugubri pân' la os ...leproși duioși și lăcrămoși mă-nghit în dumicați scabroși se luptă-acum - sub patrafire să nu mai fiu nici amintire... -------------------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 16 mai 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - POEME DE TAINĂ / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SUNT DOAR O RĂSCRUCE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Lespezi de timp mă apasă greoaie, cu umbre cernute prin taine de sfinți, lumina ți-o scuturi pe aripi de ploaie, și-mi mângâi obrajii, cu lacrimi fierbinți! Primăveri rătăcesc pe sub nuri dezgolite, așteptări prinse-n lanțuri ard de doruri în scrum, nisipul mă-nghite sub lucirea-i de sticlă, prin
SUNT DOAR O RĂSCRUCE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380183_a_381512]
-
scrum, nisipul mă-nghite sub lucirea-i de sticlă, prin clepsidre de viață, mă dezbrac ca un fum! Sunt doar o răscruce sub căderea-ți de brumă, pe buze-mi adormi înserări de argint, te-așezi pe lințoliu-mi cu taina-ți de humă, sub scripca-ți de raze, diminețile-ți simt! Referință Bibliografică: SUNT DOAR O RĂSCRUCE! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1860, Anul VI, 03 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile
SUNT DOAR O RĂSCRUCE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380183_a_381512]
-
viziuni metafizice, care subliniază distanța dintre cele trecătoare și cele veșnice: “Țăranul român își exercită ființa pentru a depăși trecătorul din el. Trăiește condiția materială cu conștiința că a rămâne în ea înseamnă a rămâne în păcat... Necuprinsul lumii acesteia, tainele țesute în fiece făptură, în fiece chip, în fiece act și trecere, tainele existenței sale înseși îl fac să răspundă, îl fac să lupte pentru cucerirea sensului și sprijinului absolut: Dumnezeu”. Dumnezeu este în lumea satului o realitate vie, este
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]