8,025 matches
-
Emil Brumaru Drum greșit, drum greșit, Pentru ce te-am mai pășit? Cu talpa te-am pipăit, Drum ferit, drum peticit. Sufletul mi-am dus, pripit, Pe muchea ta de cuțit, De-aici pîn' la infinit, Drum topit în colb clocit. Drum greșit, drum greșit, Pentru ce te-am mai găsit?
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16468_a_17793]
-
pe de rost câmpul și mă rătăcesc pe cărare un pantof desperecheat alunecând fără martori dintr-o ladă cu vechituri doldora de miresme străine totuși goală de înțeles a fost cândva dimineață și-a nins peste ea în urma de unică talpă a unui animal preistoric își face culcuș partea cea bună ce fi-va să vină din viața ta doar ca ea să ducă-n ispită o singură dată pentru vecie fosta mea viață cumințită și veștejită sub capacul de mucava
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
un fir de păr trei patru vrăbii în piersic 5-6 în sălcii Iisus a împărțit minuțios temele; caraghioase sînt ultimele puteri o fiertură de ierburi pentru răceală un biscuite sărat o gură de whisky simțul exact al limbii somnul în tălpile goale pe cuțitul de pîine Antecedente Există o coerență a fricii o rutină palidă luminată de ger un deget care exorcizează adjectivele și străpunge beregata mirosului de rufe întinse la uscat; și un asin tăvălit în zăpadă pe străzile inventate
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
de grâu Si greu îi atârna La brâu o sabie din primul război mondial. Lulu striga din când în când Jos dictatura Si atunci nimeni nu-l mai privea Nimeni nu-l saluta Nici măcar păsările Nu se mai apropiau de talpa Lui ce se lipea de albul Lespezilor din piața cea mare. Înainta el pe trotuare, așa, Ca prin nisipuri sau prin mari zăpezi Trăgându-și poala hainei prea grea Pentru el și legată cu o funie neagră Găsită în casa
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
pe drumul acesta ! În câmp, pământul miroase a tei Acolo vei vedea ochii mei Mari, Te vei scufunda în ei Si încolăcit în brațele mele Îți voi dărui două inele Sopti femeia. * Ileana, mama lui Petre, Cobora treptele casei. Sub tălpile ei Pietrele râului se-nfiorau Si prin crăpăturile lor Se uscau lacrimile Prelinse din cutele feței. Fiul meu aici se juca, Striga spre nucul bătrân Sub care fir de iarbă Nu mai creștea, Aici se juca. Într-un colț al
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
pădurarul copacii Cineva încearcă să mă prindă în lesă ca pe-o iapă albastră în vis iar pe mare cît vezi cu ochii sînt numai pești argintii obsceni cu burta albă în sus - nimeni nimic plumbul s-a lăsat în tălpi nimeni nimic Împotriva dorinței ceva s-a sfîrșit și-și dă duhul icnind Nebulos ceva nou se-ncheagă scîncind Pe mine cineva mă încreastă cu securea ca pădurarul copacii și-ncearcă să mă prindă ca pe-un cal mîna mea
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
genunchi, cu fruntea la pământ, îți spun, câtă durere am uitat eu, tu nu vei trăi, niciodată. îmi port spaimele în saci de plastic, prețul somnului chinuit, este un bilet la clasa a II a, decorul din geam aleargă cu tălpi muncite, visul este sprijinit de geam, cu gura deschisă. apoi, în sfîrșit, ultima gară. am ajuns, mă așteptai, te-am găsit, și de atunci te caut tot mai mult. rapidul București-Nicăieri nu mai are întoarcere.
Poezie by Clara Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3243_a_4568]
-
în asurzitorul vacarm din jur. Tu mă salvezi atunci, cravată a lui Gellu Naum, un gât mai țeapăn printre atâtea capete moi, plecate printre atâția mușchi tatuați cu țâțe de vedete, inimi săgetate, dragoni și ancore, insigne și decorații, - bietele tălpi amorțite, genunchii ruginiți, unghiile-nvechite parcă mai prind un pic de curaj - nu strică, se vede, să-ți scoți din când în când din omenire capul de piatră ori piciorul de bronz: Poate, îmi zic, puțină solemnitate ar mai putea
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
ca-n palmă, pe care vâjâiau în sus și-n jos tineri sași pe noile lor motociclete Puch 125, amicul îi destăinuia lui Șerban Cioculescu planul său ministerial de a-i obliga pe fabricanții de căruțe să adopte la roți tălpi late, care să cruțe pavajul național. Ideea că trecuse vremea carului patriarhal nu-i trecea prin cap omului inteligent și cultivat. Era, iată, un ecologist avant la lettre... Pe atunci satul rămânea rezervorul de energie al nației, respectat, de politicieni
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nici o formă, nici o culoare, pământul nu le-a mai descântat. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
la tine și văd norii Cum ce subție în văzduh, Te-ating și lung încep să sune Departe... razele în brazi. Cobori în gânduri netezind De valuri mintea-mi rătăcită Și dacă fac un pas în gol Devii pământul de sub talpă. Mă mișc în tine ca un prunc: Ești înăuntru și afară, Să nu mă naști, vreau să rămân Cu tine viu în nada morții. Euridice De ce spui c-am murit, Când iată vin spre tine, Din faldul unui gând? Acum
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
unei halucinații religioase. dar îl adoptă pe dumnezeu ca/ principiu activ". Sau: ,pacienții unei minuni sînt oameni cu putere mare de reflexie". Sau: ,identitatea este o coajă de nucă. puțini reușesc să o desfacă, și atunci, întărîtați, o sfărîmă cu talpa". Conceptele nu sînt totuși complet eliberate de fascinația absconsului. O altă manieră în care poeta înțelege a se exprima ,pozitiv" este ornamentul ostentativ, decorativismul. în mod surprinzător, decepția moral-formală a deșirării exasperate se încunună cu o imagistică prețioasă, suprarealismul trecînd
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
societate ajunse aici prin aprofundata cunoaștere a unor limbi străine și prin jocurile sorții, fac bună casă cu odrasle de sus-puși ai regimului, interesate de propria feminitate, nu de evoluțiile politicii, astfel încât aceea dintre funcționare care s-ar putea numi talpa casei poartă porecla de ,prințesa". Dintr-o modestă familie provincială sus înălțată, juna Raluca descinde la serviciu dintr-o luxoasă limuzină neagră, o alta, Cora, duce de nas serviciul de cadre, dând a înțelege că dispune de pile extraordinare, iar
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
desenat sigla colecției mele favorite, un A de mână de la Aventura care să ocupe toată coperta. După care au urmat titlul romanului și numele autorului,adică al meu. Cuprinsul? Putea să mai aștepte. La așa pasiune... șotron Seara îmi șterg tălpile de resturile bitumului și plec printre dungile neînțelese ale scrisului fără parfum, fără zâmbet ca brațele mele, ca ochii tăi închiși pe numerele încarcerate arunc pietre pașii îmi cunosc labirintul trupul îmi leagă cerul luna pierde bucăți de piele tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de-aș fi avut, ar fi încetat să bată pe rând precum ceasurile uitate la amanet. Nu-mi doresc ca cineva să mi se alăture, căci dorul este precum un ciob ce-mi străpunge tâmplele și-mi biciuiește obrajii, lăsând tălpi de durere în suflet. Taci! Nu spune nimic, lipsește un os... Ultimele gratii Sub palmele umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând pe rând oasele au pălit până ce din pereții vineți nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mult. Rana timpului Mă doare clipa ce nu mai este. Mă doare rana deschisă a timpului. Mă doare amintirea buzelor tale, A gândului Că niciodată n-o să te am întreg, complet și etern. Mă doare amintirea frântelor gânduri Strivite sub talpa singuratatii. Mă doare absența ta Mai presus decât puternica-mi voință. Dilema Totul a fost frumos Până când am început Să ne întrebăm Cine suntem. Obosiți e atâta amorțeală Am început să rătăcim Ca niște picături de ploaie Fără să înțelegem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
matroz îmbătrânit parcă sub Aurora boreală, în urmă cu zece ani, într-o dimineață de primăvară, stând în piața Matache în fața unui ziar pe care se odihneau două perechi de pantofi și declamând cu voce de stentor: „Ia pantofi cu talpa groasă/ Care iarna nu te lasă!”, spre stupefacția gospodinelor și-a altor cumpărători din preajmă. Erau pantofii mei și-ai poetului Rusalin Mureșanu, pe care ne-am gândit să-i sacrificăm la îndemnul lui Ahoe, în speranța că vom obține
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sublocotenentului Arsenije aidoma unui instrument necunoscut și prețios la care ea cînta cu o aleasă măiestrie. Iar Dunja își privi fratele vitreg în ochi și sărută lingura neagră din farfuria ei de parcă pe el îl săruta. Mi-a și observat tălpile", gîndi înciudată Jerisena Tenecki, din celălalt capăt al mesei, mîncînd scoici și privindu-l uimită pe căpitanul Opujić. Oare el să fie cel care mi-a ucis tatăl?" În momentul acela, de parcă auzise întrebarea, bătrînul Opujić luă paharul și se
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
ajute Dumnezeu! Durerea noastră sufletească începuse cu scăderea treptată a poftei de mâncare, mai ales după ce vizitasem în repetate rânduri pustietatea din cămară cu urme discrete de produse alimentare... Așa că degeaba ne îndemnam unii pe alții (adesea cu gâdilituri în talpă) ,să râdem cu lacrimi" (cf.reclamei) la emisiunea ,Revanșa starurilor" de la Antena 1; degeaba toate întrebările lui Răzvan Dumitrescu de la Realitatea Tv, definite de moderator ca fiind ,fundamentale"; degeaba Florin Călinescu, la emisiunea ,Om la Om" de la Tv Sport, se
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
dar nu la scară matematică, ci în funcție de ponderea pe care o au din punct de vedere motric sau senzitiv. În irisul drept și în cel stâng sunt proiectate complementar toate organele corpului. și în urechea externă, tot așa. și pe talpă, și asta nu o știu exclusiv cei care practică reflexoterapia. Suntem o hartă de hărți. Palimpsest. Cu o doză mai mare sau mai mică de conștiență. Am pierdut capacitatea de a ne mira în fața miracolului, de a fi recunoscători că
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
și tatăl său, mai demult. De Fred Vasilescu nu putem băga mîna în foc că n-a făcut gestul funest plonjînd cu aeroplanul. Un soi de demers sinucigaș este cel al lui Danton, care nu poate dezerta luînd patria pe tălpile pantofilor, după celebra formulă. Astfel că rămîne să fie judecat și ghilotinat. De la Camil, singurul care scapă după o tentativă de sinucidere este Andrei Pietraru. El își trage un glonț în piept pentru a demonstra iubitei aristocrate că bănuiala ei
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
acum, scrie cutremurat dl Buracu, după o jumătate de veac, să spun care a fost cea mai cumplită tortură, pe care să o pot considera Ťclauza torturii celei mai favorizateť de către torționari pentru efectele ei distructive și imediate: bătaia la tălpi, strivirea degetelor, potopul de lovituri, statul într-un picior pe marginea tinetei ore în șir, cu mîinile ridicate, călcatul pe picioare, poziția neclintită pe marginea priciului cu privirile ațintite asupra degetelor de la mîini întinse pînă la vîrful picioarelor, genuflexiunile și
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
asta că... Păi, de hodorogi ești? Ută-te și tu la tine! Femeie în puterea cuvântului! Trăiește-ți, mumă, viața! Cât mai poți! I-auzi, să stea cu mine că o pune ochii pe ea vreo momâie?! Doamne pupa-Ți-aș tălpile! Așa ceva să nu mai aud că m-apucă pandaliile!
După moarte, musai la Ghiol!. In: Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
paaantoooful!- Apoi nu mai zise nimic. Rămase rigid, cu ochii ieșiți din orbite, În vreme ce plutonierul se uita la pantoful căzut laolaltă cu ce mai era În sac, pe masa zincată. Nu Înțelegea mare lucru. Îl luă și-l așeză cu talpa Întoarsă pe laba piciorului rămasă ca prin minune Întreagă. Era mărimea potrivită. Medicul, care văzuse destule În viața lui, se repezise În ajutorul profesorului Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
planează incert / peste memorie / și la un pas de înserare. / Nu vreau să treci singură, / mai presus de liniște / ca un felinar / pe un chei uitat la margine de ape, / ori ca umbra unei rochii / pedante. Vreau să ai sub tălpile goale / ideea de nisip / sau de iarbă / și vreau să țipi ucisă / de lama cuvintelor./ Vreau să te răscolești într-un ropot / de-aplauze / și-ncet să moară cortina de linii, / iar eu să te-acopăr cu trupul meu / fragmentar
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]