2,970 matches
-
strecuram piciorul printre picioarele ei fine și frumos conturate. Nu erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede. Încet, încet am ajuns deasupra ei și corpurile noastre au fost unite de o tandră îmbrățișare, despărțite doar de slipuri, care au dispărut cu repeziciune, de parcă nici nu le-am fi avut pe noi. Căldura și umiditatea cupei era dulce și primitoare, iar puful pubian electrizant. Mă cutremuram de plăcere și mă temeam să-mi
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere. Era erupția vulcanică a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-am mai continuat, am îmbrățișat-o tandru și, cu o sărutare caldă, am abandonat-o epuizată printre cearceafurile mototolite. Mai aveam câteva ore până la o nouă deșteptare, de aceea am încercat să adormim cât mai repede. Am stins lumina lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
ar mai da pe ea un sfanț între aerul oval miroase-a singurătate a duhoare de bandiți care cer și ei dreptate frunze în grădini de pulberi în amurguri de menandru cu o lună de rubin trec prin seară foarte tandru melancolic și păgân le privesc din colțul meu supărat că mai sunt viu ca o lacrimă-n cădere care curge în pustiu. joi, 31 octombrie 2013 Referință Bibliografică: seară bizantină / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1035
SEARĂ BIZANTINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344549_a_345878]
-
Rememorez secvențial nostalgic Clipe de vis ce-n doi am petrecut Păstrez în minte chipul tău angelic, Iar sufletul mi-e plin de ce-am avut Briza ușoară-mi mângâie obrajii Cum tu mi-i sărutai adeseori Catifelate valuri înspumate Tandru foșnind,subit îmi dau fiori... Și-mi amintesc privirea-ți arzătoare Cum plină de iubire mă chema Și cum mă cerceta cu încântare Când poposeam de-o clipă-n fața ta Câtă căldură-n Soarele-prieten Și pe măsură-n inimile
REMEMBER(NOCTURNĂ MARINĂ) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348017_a_349346]
-
Ipostaze > DORUL MĂRII Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când mării i se face dor de țărm își trimite valurile calde către țărmul singuratic pe care-l îmbrățișează cu un sărut tandru lăsând o amprentă invizibilă pe buzele nisipului ierbinte și fin perechile de îndrăgostiți își acoperă sufletele cu ale mării valuri spumoase și înfocate inimioarele și inițialele desenate pe nisipul mării un legământ de iubire al îndrăgostiților sunt sărutate de valurile
DORUL MĂRII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347522_a_348851]
-
lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
buze nu-i poți citi nicio bucurie, iar chipul nu-i este scăldat de strălucire? Ce-o mistuie oare? Se mai gândește oare la Ștefan? Dar ea, se mai gândește la clipele trăite în patul lui cu atâta pasiune? Îmbrățișările tandre ale acestui bărbat deosebit vor lăsa urme după despărțirea lor?” “Doamne, câtă fericire poate să-ți dăruiască un bărbat care rezonează cu aceeași intensitate la sentimentele tale. Sau cel puțin îți dă iluzia că poate să fie așa”, completă ea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
CĂ DATORIE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Și liniștea Ultimele lingouri de aur pe care le mai aveam cu acte în regu- la Mi-a ridicat-o ninsoarea Cel mai tandru executor judecătoresc al mome- tului Doamne iar ai schimbat culoarea politica a cerului Trec norii că nis- te cecuri fără acoperire în zona Mol- dovei Ninge eretic cu îngeri de joasă înălțime Am băgat mâinile în buzunare și nici urma
EREZIA IERNII CA DATORIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347632_a_348961]
-
ales dimineața poetul e inconfundabil Atunci durerea-l face să dea tot ce are mai frumos în el Și lumina ce-o simte izbucnind din toți porii Aruncă lumea dintr-un vis în al tul Dragostea rămâne însă cel mai tandru mijloc de locomoție Iubind putem ajunge ori unde Poetul nu-și nimerește totuși niciodată muza Mereu și mereu se trezește în visul celălalt Frumoaso oprește odată noaptea asta Că vreau să cobor Costea Zăgan, GRAVITAȚIA SUFLETULUI, 2012 Referință Bibliografică: NOAPTEA
NOAPTEA CA O EREZIE SUSPENDATĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347668_a_348997]
-
atingă nimic! Fii bun, ferește-mă, de rău Și-ajută-mă, să mă ridic! Ascunde, și sfântă-amintirea La care mă-nchin zi de zi Căci scumpă îmi este iubirea De tine și de a trăi! Și bucură-ți, inima-n noapte, Când tandră îți voi răsări Și crede-n, săruturi și șoapte, Balsam pentru-o nouă zi! Ascunde-mă-n, sufletul tău, Să nu mă atingă nimic! Fii bun, ferește-mă, de rău Și-ajută-mă, să mă ridic! Nimic nou sub soare! Iubitule, nu
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
nu trebuie să pierd! Și, ascuns în pelerină, De priviri mai indiscrete, Spre iubirea ta sublimă Vin, purtând luna în plete! Mă ascund la pieptul tău, Viu popas și dor aprins Să mă legeni dragul meu, Vis de-o noapte, tandru vis! Puterea cuvântului scris Pe când, pe tăbliță scriam, Scrijelind cu-n condei ascuțit, Mirată îmi descopeream Numele ce mi-l port smerit. Bătrâna ce mi-a pus în mâini, Tăblița cu ramă de lemn Mi-a dat toată dragostea sa
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
cernit. N-a prins să vadă-n-sfârșit, Din mâna ce-odată-a condus Pe-o mică tăbliță de scris, Omagiul, din suflet adus! Noapte cu tine Pe umeri de îngeri, Veniți în fereastră, În noaptea albastră Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, În suflet sihastru, Născând vii arpegii În inima trează. Cu aripi de mătase, Un cântec se zbate, Răsună-n unghere, Lumini răspândind. În liniștea nopții, Vibrând de neliniști Mi-apare-n retină, Un chip vălurit. Și geana-l închide În clipa furată
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
băut împreună șampanie... Totul era minunat, lângă acest bărbat stilat și romantic simțea că renaște, că trăiește cu adevărat! A trăit acest vis devenit realitate multă vreme, și nici în intimitate alesul ei nu se dovedea a fi altfel decât tandru, delicat și pasional, în același timp. Într-o seară, într-o excursie în Austria, s-au logodit. El i-a pus pe deget un inel superb, din aurul cel mai scump, perfect și elegant prelucrat. (Pe care îl avea moștenire
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
Acasa > Poezie > Amprente > UMBRE CE DOR Autor: Andrei Toader Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Ochii tăi plini de mister, buzele-ți, roșii de ger, Îmi șopteau , în tandru sărut, povesteau ,un refren de demult. Anii trec , trec plini de dor, mă cuprinde o teamă de zbor, Gândul meu e călător, vreau să mor... Unde ești ? De ce-ai plecat? Ce-am greșit , de n-ai iertat? Merit eu
UMBRE CE DOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350266_a_351595]
-
simt iar în brațe, dar și din somn tu fugi. M-am stins agale, Doamne, cu visul meu hoinar, Visând a mea iubire, pe patul de spital. Ochii tăi, plini de mister, buzele-ți roșii, de ger, Îmi șopteau , în tandru sărut, povesteau, un refren de demult. Referință Bibliografică: UMBRE CE DOR / Andrei Toader : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Andrei Toader : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
UMBRE CE DOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350266_a_351595]
-
Noaptea nu mai e întreagă, Zău, nu-i șagă! La-nceput eu te sărut Acolo unde te-a durut Când, fără mine-atâtea nopți, Prin sânii doldora și copți Umblau umbre de jăratic, Într-un dans dement, sălbatic, Uscând gura. Apoi tandră mă săruți Pe ochii de copil pierduți. Rătăcești prin mine mâna, Stârnind aprigă furtuna Și habar nu am ce bate: O fi palma ta, pe spate, Ori sunt raze rușinate Ale lunii? Adormim apoi, în fine, Tu la mine, eu
ZĂU, NU-I ŞAGĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361935_a_363264]
-
un moment de euforie a învingătorului întru nimic. dar atingi... ...atingi cu vârful versurilor vârstele cuvintelor, neimplicate în rotunjirea unui alfabet cert al umanului. ești precum gheața atunci când dalta oceanelor te transformă în artă și când iubind căldura lunecării, îmbrățișezi tandru acele, înfiorându-le recele, până la lacrima adâncului în care, nisip din nisip se zvârcolește, lăsându-și firele să zburde liber într-o uriașă metaforă umedă dar albastră. atingi vârstele cuvintelor cu vibrația iubirii. rămâne un lest cernut fin de sufletul
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Pare ușor?Nu e! N-a fost vreodată... Să rafinezi pustiuri, să ștergi vânt Pe cerul prea scrobit din niciodată Și să-ncastrezi trăirea în cuvânt Așa cum e: când aspră, când rebelă, Când tandră, când firavă sau cu zimți De-mpotriviri la orice bagatelă Sau pur și simplu caldă. Să consimți Ca fantezia ta să poarte-un nume Pe hărți de spuneri și să te arăți Cu creștetul descoperit prin brume De înțeles. Un
SĂ SCRII ... de AURA POPA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361985_a_363314]
-
aceeași copaci Aerul se tulbură, clipă lovită Aduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura... -strigă-mă! ți-am spus, si a răsărit curcubeul lângă suflarea amiezii Tăcerea devenise o dunga subțire printre armonii jefuite de cântec Când ești departe Rostește-mă încet, tandru cu numele meu întreg de zidire Cheamă-mă să te aud! și ai să vezi cum o petala Îți va mângâia umărul. Deasupra Sufletul meu că un vis plutitor te atinge Când amurgul ți-aleargă rătăcirile Ducându-te lângă privighetori
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
la Proiectul RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT inițiat de ziarul „Națiunea” - Romeo TARHON Sunt cineva de aproape; Dimineața mă nasc pentru tine Stea vorbitoare cu toate speranțele mele nacele de păpădie. Sunt aici fruct patetic și crud tot mai mult năpădită de tandrul nisip ca un cuibar de clepsidră... Sunt porumbel rătăcit; Mă sprijin cu tâmpla de umărul casei. Cum să m-așez, o, cum? Stavilă vie infinitului dintre cuvinte? Sunt pruncul nenăscut în sân de fată stând cuibărit în pântec de cuvânt
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
pătrate, îmi scrijelă trupul. Sunt roată sireapă cu sânii înspumegați Pielea-mi miroase a iarbă Mă rostogolesc prin otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s de aer Sunt roată-n repaus streașină pentru vrăbii Roată de piatră de râu, roată de lemn, Roată de fier
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
întind ca o liană și brațul meu te înfășoară, î ntr-o gamă melomană, într-un preludiu, sfânt, de vară. ... și nu mă mir cum se îndură tot calendarul plin cu sfinți, de ce-n aceast ă uvertură, at â t de tandru mă alinți cu o divină partitură... ?! Referință Bibliografică: pe trupul tău ca de vioară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 636, Anul II, 27 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PE TRUPUL TĂU CA DE VIOARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365820_a_367149]
-
o înfrunți, Să te prinzi de stele, fără să mai cazi, Când ne pune luna nimbul său pe frunți. MĂRGEAN ( rondel ) de Leonte Petre În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară, Sosește înc-o dată tandra vară, Cu soare, cu căldură, cu ocean. Și-o insulă ne-aduce, de mărgean, Cu briza ne mângâie de cu seară, În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară. Pe țărmul cunoscut dorim alean Și-
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]
-
ca rugul aprins, cu nesaț, Pe umărul Tău simt că trăiesc... Veșnic popas de odihnă. Clepsidră Sufletul meu curge-n clepsidra Iubirii de oameni și de Dumnezeu. În fiecare zi moare perpetuu Și din rănile aspre renaște mereu Se unduie tandru ca râul albastru, Topindu-se-n spume de pietre lovit, Dar albia naște izvoare și-n astru Ascunsă-i secunda de neclintit. Înainte e drumul și colo în zare, Se vede o mare de sfinți așteptând. Acolo e locul unde
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
zeu al absentelor mele, în noaptea asta valsînd împotriva pietrelor un poem atlantic risipit pe coridoarele unei singure inimi, așa cum mîndria nu are nevoie de elogii nici valurile de fiecare cuvînt, et voila leș jours passent toujours dans mes souvenirs. Tandra arsura, în somn zbor. Referință Bibliografica: Echinocțiu de toamnă / Luminița Cristina Petcu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 772, Anul III, 10 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366071_a_367400]