96,454 matches
-
oroare pe termen lung cu care, mai degrabă, încerci să te obișnuiești decât să o ignori. Cum bine spune și Mircea Mihăieș în Prefață, romanul este "simultan, un elogiu adus tatălui, dar și lumii părăsite de autor în plină adolescență." Tatăl, Marius Teodorescu, este eroul puternic și inteligent, iar copilul martorul înțelept care consemnează cu inocență totul. Formularea poate părea paradoxală, este însă vorba despre capacitatea copiilor de a comprima situații complexe și contradictorii în formule laconice extrem de juste: "La noi
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
bărbați în maiouri conduc mașini galbene și numără bani verzi de hârtie", "Pe măsură ce trecea timpul, extratereștrii mi se păreau tot mai puțin importanți, în schimb mă interesau tot mai mult sânii". Cu origine umilă, realizat în viață prin puterile proprii, tatăl se va folosi de toate relațiile pentru a obține sprijinul organizațiilor umanitare și viza pentru America, va munci și va face orice pentru bani o dată ajuns în New York (va fura inclusiv), se va umili și toate acestea în numele vieții și
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
pentru America, va munci și va face orice pentru bani o dată ajuns în New York (va fura inclusiv), se va umili și toate acestea în numele vieții și al sănătății fiului său. Pentru copil el este un erou și temerile și slăbiciunile tatălui nu fac decât să-l umanizeze. Este autoritar dar afectuos, are slăbiciuni dar și curajul omului disperat, în fine, este frumos și elegant, iar copilul este înnebunit după el: "Superman avea chipul tatei". (De altfel, romanul îi este dedicat "minunatului
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
este un erou și temerile și slăbiciunile tatălui nu fac decât să-l umanizeze. Este autoritar dar afectuos, are slăbiciuni dar și curajul omului disperat, în fine, este frumos și elegant, iar copilul este înnebunit după el: "Superman avea chipul tatei". (De altfel, romanul îi este dedicat "minunatului tată".) Cei doi formează o echipă pentru care comunismul, capitalismul și lumea lor nebună baricadată în spatele granițelor nu sunt decât o călătorie cu ceva peripeții. "Vremea minunilor" exact despre acest lucru vorbește. A
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
nu fac decât să-l umanizeze. Este autoritar dar afectuos, are slăbiciuni dar și curajul omului disperat, în fine, este frumos și elegant, iar copilul este înnebunit după el: "Superman avea chipul tatei". (De altfel, romanul îi este dedicat "minunatului tată".) Cei doi formează o echipă pentru care comunismul, capitalismul și lumea lor nebună baricadată în spatele granițelor nu sunt decât o călătorie cu ceva peripeții. "Vremea minunilor" exact despre acest lucru vorbește. A spus-o și autorul într-un interviu publicat
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
purta cu femeile precum Bogart, Newman, Brando, Mastroiani sau Belmondo, și nu ca pateticii și violenții vecini bețivi din bloc, alienați de viața promiscuă de sub dictatură. Romanul lui C.D. Florescu este, în ciuda unei exprimări uneori ușor artificiale, (așa este povestea tatălui, din păcate) unul dintre cele mai frumoase, mai amuzante și mai emoționante cărți apărute în colecția Poliromului. O carte simplă și complicată în același timp, nostalgică și ușoară, dar tensionantă prin senzaționalul multor întâmplări, o minunată carte despre copilărie, dar
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
noroc reușește să treacă Zidul, din Est către Vest. Devine astfel primul balerin român care ia calea exilului, cu tot ce implică acest lucru: cerere de azil politic, lagăr, derută temporară profesională, persecutarea familiei rămase în țară, în frunte cu tatăl său, compozitorul Filaret Barbu, căruia i se scot de pe afiș toate lucrările. Și totul trebuia luat de la început. Pentru a nu mai trăi din mila altora și a mai dormi pe unde apuca, intră mai întâi ca dansator la Televiziunea
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
cuiva, putănd să devină, la rigoare, elemente de proză: faptele exemplare care se pot constitui ăntr-o amintire coerentă cu iz demonstrativ ăn plan moral, dar și alte fapte care rezistă prin ele ănsele. A doua categorie ("o palmă nedreaptă a tatălui, un moment în care am surprins nu știu ce mătușă sau chiar pe mama dezbrăcată, joaca de-a doctorul cu o verișoară, o umilință din partea altui copil, discuțiile despre ce fac, de fapt, mamele și tații noștri etc. Firește ănsă că nu
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
doua categorie ("o palmă nedreaptă a tatălui, un moment în care am surprins nu știu ce mătușă sau chiar pe mama dezbrăcată, joaca de-a doctorul cu o verișoară, o umilință din partea altui copil, discuțiile despre ce fac, de fapt, mamele și tații noștri etc. Firește ănsă că nu pe acestea din urmă o să le povestim nepoților" - vezi p. 116) este cea pe care se pune accentul în Tinerețile lui Daniel Abagiu și de aici se naște, ăn bună măsură, caracterul insolit al
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
a spori misterul, există o anumită ambiguitate și multe povești relaționate de originea și paternitatea cărții cu 2097 de pagini, împărțite în patru secțiuni și ordonate în funcție de perspectiva antropocentrică asupra lui Iisus. Este descrisă în principal o cosmologie guvernată de "Tatăl universal", unde coexistă elemente scientiste cu altele din tradiția spiritismului. Se presupune că autorul cărții ar putea fi William S.Sadler, medic și predicator laic, adventist de ziua a șaptea, la fel ca și mediumul care intră în transă, devenind
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
sunt buni samaritani în București, dar cam rări. Agresiuni din acestea se întâmplă și în Canada, deci pentru canadianul din mine întâmplarea nu a constituit o noutate. A constituit numai un șoc, victima fiindu-mi o rudă apropiată sufletește sora tatălui meu, care a murit înainte de căderea comunismului, când eu eram ? trădător de țară ? în Canada. Dar asta este altă poveste. Bătrână mea mătușa a fost operată la spitalul de urgență Floreasca, i s-a implantat o tijă metalică, dar la
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
se răsucea și din care el se înfrupta. Și astfel s-a născut în el lucrul acela tainic și puternic. E greu de spus dacă era vorba de o ambiție nebunească legată de cariera de arme a sa și a tatălui său, de o dorință nestrămutată - pentru un alt adversar adevărat ca și pentru un aliat de nădejde, dacă nu cumva tînărul Opujiș dorea ca raportul dintre el și tatăl său să se inverseze, dacă nu cumva îl atrăgea și îl
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
ambiție nebunească legată de cariera de arme a sa și a tatălui său, de o dorință nestrămutată - pentru un alt adversar adevărat ca și pentru un aliat de nădejde, dacă nu cumva tînărul Opujiș dorea ca raportul dintre el și tatăl său să se inverseze, dacă nu cumva îl atrăgea și îl tenta sudul, pe el, ofițerul de cavalerie chezaro-crăiesc printre imperii destrămate care se întindeau din Balcani pînă către Peloponez, poate că i se trăgea de la sîngele bunicii sale grecoaice
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
totuna. De aceea ai grijă, domnule locotenent. Și să nu uiți cîntecul "Amintirile sunt sudoarea sufletului". - Nu cred o iotă din ce spui - i-o tăie locotenentul -, totuși îți mai pun o întrebare. Poți să m-ajuți să-mi găsesc tatăl? Nu l-am mai văzut de cînd a slăbit piatra dar s-a îngrășat vîntul. Știu că s-a retras spre Leipzig, dar acum nu mai știu unde e. - Despre asta nu mă încumet să-ți spun, dar pot să
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
-ți spun, dar pot să-ți spun că joia vin în cortul ăsta cîțiva hoți de buzunare și niscaiva șarlatani ca să dea spectacole celor mai slabi de înger. Și toți ăștia joacă într-o reprezentație despre morțile căpitanului Haralampije Opujiș, tatăl tău. - Cum adică despre morțile lui? Că doar e viu! - Eu știu asta, domnule locotenent, că trăiește. Numai că reprezentația lor chiar așa se numește - "Cele trei morți ale căpitanului Opujiș". - Nu cred o iotă - mai zse o dată locotenentul și
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Cele trei morți ale căpitanului Opujiș". - Nu cred o iotă - mai zse o dată locotenentul și se duse să se culce. Joi însă, se interesă. în cortul magului într-adevăr avea loc reprezentația cu cele trei morți ale lui Haralampije Opujiș, tatăl său. Cînd tînărul Opujiș intră în cort, îl întrebă pe primul mascat pe care îl prinse cum de îndrăznește să reprezinte moartea unui om în viață, dar acesta i-o tăie blînd: - Să știți că reprezentația este plătită chiar de
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
nu se "prindeau" bulgarii, ca la București, dar se prindeau rușii și moldovenii. La televiziunea moscovită l-am văzut pentru prima oară pe Gorbaciov ținând un discurs în fața delegaților la nu mai știu care congres al PCUS. Eram la bunici (tata refuza să mai țină televizor în casă, drept pentru care sâmbăta la prânz fugeam la bunici ca să văd cele zece minute de desene animate) și mă uitam plictisit la Gorbaciov. Deodată, bunicul meu a exclamat încântat " Ăsta e un adevărat
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
și în romanul meu. R.B.: Urmează banala întrebare cu care de obicei se încheie interviurile: la ce lucrați acum? C.H.: La o istorie complementară aceleia din romanul Muzica înghițită, al cărui principal personaj a fost mama. Acum este la rînd tatăl. Acțiunea se petrece în Elveția, în anii 30, marcați de ascensiunea fascismului. Dar filonul românesc există și în această carte, contrastînd cu o existență cotidiană de o cu totul altă coloratură, cu un sentiment existențial dur, bine conturat și foarte
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
Simona Sora Carlos Fuentes este, alături de Márquez, Llosa și Cortázar, unul dintre cei mai importanți scriitori ai Boom-ului hispanoamerican. Mexican de origine, Fuentes s-a născut, în 1928, în Panama, unde tatăl său se afla în misiune diplomatică, petrecîndu-și întreaga copilărie prin diferite capitale din cele două Americi, de unde cosmopolitismul întreagii sale opere, alături de o precoce conștientizare a problemelor și identității mexicane. Primele sale romane, La región más transparente și Las buenas
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
o fetiță nu țipă doar pentru că așa e natural. Prin intermediul vocii, firea ei profundă stabilește o legătură, o punte deschisă spre lume, spre cultură, spre iubire. Acesta este miracolul nașterii. Cecilia a venit pe lume din “țara nimănui” în “țara tatălui”. A dat glas de îndată gingășiei și, îmbrățișînd-o pentru prima oară, am simțit cum corpurile noastre se exprimă în deplină libertate. Tată și fiică, separați unul de altul, însă amîndoi stăpîniți, în frumusețea unei clipe, de o sexualitate liberă în
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
spre cultură, spre iubire. Acesta este miracolul nașterii. Cecilia a venit pe lume din “țara nimănui” în “țara tatălui”. A dat glas de îndată gingășiei și, îmbrățișînd-o pentru prima oară, am simțit cum corpurile noastre se exprimă în deplină libertate. Tată și fiică, separați unul de altul, însă amîndoi stăpîniți, în frumusețea unei clipe, de o sexualitate liberă în care dorința și plăcerea legăturii amoros-filiale se confundă. “Castronașul”, “Grăsuța”, “Ex-Grăsuța” - așa o numea Bunuel pe Cecilia, pe măsură ce ea creștea, iar el
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
am căsătorit cu cea de-a doua soție, Silvia Lemus, iar cea de-a doua fiică a mea, Natasha, s-a născut la Washington în 1974. Era o fetiță jucăușă, veselă, plină de imaginație și umor. Marea iluzie a unui tată e aceea că fetița sa va zburda mereu în preajma lui, afectuoasă, că va intra mereu în camera lui sărind într-un picior. Fotografiile însă se voalează, voalurile se sfîșie, mătăsurile se îngălbenesc. Nu rămînem niciodată la vremea primei comuniuni. “Melania
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
sărind într-un picior. Fotografiile însă se voalează, voalurile se sfîșie, mătăsurile se îngălbenesc. Nu rămînem niciodată la vremea primei comuniuni. “Melania - a spus o dată Natasha, intrînd în bibliotecă împreună cu micuța ei prietenă de patru ani - hai să te prezint tatălui meu. Are o sută de ani.” Avem alte ritmuri de îmbătrînire. Trăim conflictul dintre despărțire și regăsire. Atunci cînd triumfă despărțirea, nu trebuie să căutăm vinovați și nevinovați, ci trebuie să încercăm din răsputeri să ne reglăm conturile între noi
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
îndeaproape cu acei artiști care muriseră de tineri, John Keats, Egon Schiele, James Dean, Gaudier-Brezka... Nu au avut timp, îmi spunea Carlos, să fie altceva decît ei înșiși. O dată i-am vorbit despre unchiul său dispărut, Carlos Fuentes Boettiger, fratele tatălui meu, mort la douăzeci și unu de ani de febră tifoidă, pe cînd își începea studiile în México. Asemenea lui Carlos-fiul meu, Carlos-unchiul a început să scrie devreme și a editat în Jalapa, Veracruz, o revistă literară care s-a bucurat de
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
pentru a nu scădea cu nimic meritul progeniturii, responsabilitatea fiului care are nevoie să creadă în libertatea sa, să se știe plăsmuirea propriului destin. Copiii noștri sînt fantasmele descendenței noastre. Iar fiul, cum atît de minunat a spus Wordsworth, este tatăl bărbatului. Surorile lui l-au însoțit pe Carlos și dincolo de moarte. Natasha a scris despre el: “Carlos era romantic și cred că pentru lumea și pentru mintea lui, mai curate ca multe altele, moartea sa a fost mai frumoasă decît
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]