2,085 matches
-
O sin-gu-ră da-tă pasiența cu ași. Este cea mai ușoară și aproape întotdeauna iese. Asta ca să-ți asiguri o bună dispoziție înainte de culcare. Contează enorm starea de spirit când te bagi în pat. Nu, n-are nici un rost să-i telefonezi acum lui Florence. Dacă domnul Cristescu îi vizita și azi, cu siguranță Șerbănică te suna. Dar dacă totuși s-au văzut și nu-ți telefonează înseamnă... Ce înseamnă, fetițo? Ei bine, înseamnă că s-a discutat sau s-a întîmplat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
starea de spirit când te bagi în pat. Nu, n-are nici un rost să-i telefonezi acum lui Florence. Dacă domnul Cristescu îi vizita și azi, cu siguranță Șerbănică te suna. Dar dacă totuși s-au văzut și nu-ți telefonează înseamnă... Ce înseamnă, fetițo? Ei bine, înseamnă că s-a discutat sau s-a întîmplat ceva dezagreabil în legătură cu tine și atunci în nici un caz n-ai voie să-i cauți. Cu nici un preț nu trebuie să pari a-lar-ma-tă sau în-gri-jo-ra-tă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și ținuta impecabilă ii primi cu o exclamație ușoară de surpriză și un zâmbet de zile mari. ― Nici nu știți ce bine ați nimerit! Cum nu se poate mai bine. " Atenție, draga mea! S-a întîmplat ceva. În primul rând, telefonat că vine. Un gest neconvenabil pentru un domn atât de politicos. În al doilea rând, nu ți-a adus flori. Amănuntul poate părea lipsit de importanță, dar e departe de a fi așa, dacă M gândești la comportarea dumnealui atât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lua legătura cu individul? ― Cu domnul Van der Hoph? Și mâine, dacă sînteți de acord. ― Mda... Se răsuci spre ceilalți: Are cineva o propunere mai bună? Oamenii ridicară din umeri. În regulă! Deocamdată e singura soluție. ― Atunci am să-i telefonez. Doru Matei își prinse umerii în căușul palmelor. ― Ai grijă cum vorbești... ― Oh! Bătrâna râse cochet: E suficient să-i spun că vreau să-l văd. ― Scleroză! șopti disprețuitor Popa. Sclerozați și cretini! Sculptorul înfășură tablourile și le introduse în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spre scrinul greoi. Pata de pe zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-a spart țeava de la apa caldă, explică Melania Lupu, strîngîndu-și jacheta. De aceea e așa de frig. ― Mă întrebam, chiar, tăcu absent maiorul. E neplăcut iarna... ― Trebuie să telefonăm la I. A. L. Nenorocirea ne-a făcut să uităm de toate. ― Da, sigur... Evident! Doamna Panaitescu a fost anunțată? Valerica Scurtu deschise gura: ― Când era s-o facem? Abia... ― Unde s-o anunți? Popa ridică din umeri: E la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nevoie de mine sau dacă ea... Poate vreți să vă notați: camera 518. Puse mâna pe clanță, ezită câteva secunde, apoi se întoarse spre Cristescu: ― Nu vă supărați... Cât durează la dumneavoastră formalitățile pentru încheierea unei căsătorii? * Azimioară raportă: ― A telefonat locotenentul Ciobanu. Cristescu deveni atent. ― Și? ― Raportează că azi-dimineață sculptorul a scos în curte o statuie de ghips. ― Ce fel de statuie? Locotenentul ridică din umeri. ― După părerea lui Ciobanii ar putea fi un aruncător de disc. ― Interesant... Am să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l văd și eu. * Prin oblonul de lemn se strecura o lumină murdară. În fotoliul unde stătea de obicei Grigore Popa dormea motanul. "Van der Hoph se ține totdeauna de cuvânt, gândi Melania Lupu. Dacă intervenea ceva, mi-ar fi telefonat. Înseamnă că l-au oprit." " O treabă scârboasă, gândi Doru Matei. Era rece... Mai rece decât ghipsul. N-aș mai lua-o de la capăt nici pentru un milion!" "O să vină maiorul, gândi Melania Lupu. Va întreba de Popa. N-o să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bine să rămână în memoria mea așa cum l-am cunoscut zicând că-și așteaptă sfârșitul cu demnitate. și i-am respectat dorința. Nu am aflat de deces decât când m-am deplasat la București la o ședință. Atunci i-am telefonat doamnei Elvira Ceacanica și i-am transmis sincere condoleaanțe. Aflând unde a fost înmormântat, am fost la cimitir și am aprins o lumânare, cre știnește, la căpătâiul lui. Am adus la cunoștință doamnei Elvira Ceacanica că am fost la mormântul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Tintin striga fericit, având în mâini o uriașă hartă a lumii : — „Căpitane Haddock, ridicăm ancora, în sfârșit ! Depeșele de astăzi nu mai lasă timp de pierdut ! Borduria care se pregătește de război, Azania și acum evadarea lui Olrikă Le voi telefona chiar astăzi celor de la ziar și vom pleca mâine cu toții către Azania. Trebuie să vedem cu ochii noștri ce se petrece acolo. Trebuie să ajungem acolo. Milou, suntem din nou împreună !” O scară de bibliotecă, un vraf de cărți și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu ochii holbați, încît i-am făcut semn cu mâna. Atunci a luat-o la fugă și a revenit cu alți îngrijitori. Ce a urmat a fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo și, socotindu-mă nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întîmplase și, văzând că nu mă înțelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul m-a lovit cu ceva în cap și am leșinat. După întîmplarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lucruri care se întâmplă ! Era o femeie micuță, cu părul argintiu, cu ochii negri și blânzi. Sunt fericită că te văd, Bernard, spunea ea. În ciuda șobolanilor, tot mă bucur. El încuviință; era adevărat, cu ea totul părea simplu, totdeauna. Rieux telefona totuși la serviciul comunal de deratizare, pe al cărui director îl cunoștea. Auzise el oare de șobolanii ăștia numeroși care ieșeau să moară sub cerul liber ? Mercier, directorul, auzise de asta și chiar în serviciul lui, nu departe de cheiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
stătea mut. ― Domnule doctor, spune ea, ce este ? ― Poate să fie orice. Dar deocamdată nu e nimic sigur. Până diseară regim și un depurativ. Să bea multe lichide. Portarul și era, de altfel, chinuit de sete. Întors acasă, Rieux îi telefonă confratelui său Richard, unul dintre medicii cei mai importanți ai orașului. ― Nu, spunea Richard, n-am văzut nimic extraordinar. ― N-ai găsit febră cu inflamații locale ? ― A, ba da, totuși, două cazuri cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-și țină capul cât mai departe cu putință de corp. Nevasta lui ședea pe marginea patului, cu mâinile pe cuvertură și ținea cu blândețe picioarele bolnavului, îl privea pe Rieux. ― Ascultați, spune acesta, trebuie izolat și încercat un tratament special. Telefonez la spital și o să-l transportăm cu ambulanța. Două ore mai târziu, în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura lui plină cu tot felul de excrescențe ieșeau frânturi de cuvinte: "șobolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
La volanul mașinii e distrat și lasă adesea semnalizatorul de direcție aprins, chiar după ce a luat curba. Totdeauna cu capul gol. Aer de om informat" Cifrele lui Tarrou erau exacte. Doctorul Rieux știa el ceva. O dată corpul portarului izolat, îi telefonase doctorului Richard, ca să-l întrebe despre cauza acestor febre inghinale. Nu înțeleg nimic, spusese Richard. Doi morți, unul în patruzeci și opt de ore, celălalt în trei zile. Îl lăsasem pe cel din urmă într-o dimineață, după toate aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Doi morți, unul în patruzeci și opt de ore, celălalt în trei zile. Îl lăsasem pe cel din urmă într-o dimineață, după toate aparențele, în convalescență. \ Dați-mi de veste dacă mai aveți alte cazuri, spune Rieux. A mai telefonat câtorva medici. Dusă în felul acesta, ancheta îi descoperi vreo douăzeci de cazuri asemănătoare timp doar de citeva zile. Aproape toate fuseseră mortale. Îi ceru atunci lui Richard, președintele corpului medical din Oran, izolarea noilor bolnavi. \ Dar nu am căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât cei ai portarului. Unul începea să supureze și curând se sparse ca un fruct stricat. Întors acasă, Rieux telefonează la depozitul de produse farmaceutice al departamentului. Însemnările lui profesionale menționează doar, la această dată: "Răspuns negativ". Și era chemat acum mereu în alte părți pentru cazuri asemănătoare. Abcesele trebuiau deschise, era evident. Două tăieturi de bisturiu în cruce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în tăcere". El este de altfel convins că e vorba de o falsă alarmă. Ca să ajungă la prefectură, Bernard Rieux îl luă pe Castel în mașina sa. \ Știi, îi spune acesta din urmă, că departamentul n-are ser? \ Știu, am telefonat la depozit. Directorul a căzut din nori. Trebuie să-l aducem de la Paris. Sper că n-o să dureze mult. \ Am și telegrafiat, răspunde Rieux. Prefectul era amabil, dar nervos. Să începem, domnilor, spune el. Este nevoie să rezum situația ? Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
învinsă prin măsurile imaginate de administrație. Cu toate astea, seara, comunicatele oficiale continuau să rămână optimiste. A doua zi, agenția Ransdoc anunța că măsurile prefecturii fuseseră primite cu seninătate și că vreo treizeci de bolnavi se și declaraseră. Castel îi telefonase lui Rieux: ― Câte paturi oferă pavilioanele ? ― Optzeci. ― Cu siguranță că sunt mai mult de treizeci de bolnavi în oraș! ― Sunt cei cărora le e frică și ceilalți, cei mai numeroși, care n-au mai apucat să vină. ― Înmormântările nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oferă pavilioanele ? ― Optzeci. ― Cu siguranță că sunt mai mult de treizeci de bolnavi în oraș! ― Sunt cei cărora le e frică și ceilalți, cei mai numeroși, care n-au mai apucat să vină. ― Înmormântările nu sunt controlate ? ― Nu. I-am telefonat lui Richard că trebuie luate măsuri complete, nu vorbe goale, și că ori trebuie ridicată împotriva epidemiei o adevărată barieră, ori nimic. ― Și? ― Mi-a răspuns că n-are dezlegarea necesară. După părerea mea, epidemia o să crească. În trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se anunță deschiderea spitalului auxiliar într-o fostă grădiniță de copii. Concetățenii noștri, care până atunci continuaseră să-și ascundă neliniștea cu glume, păreau acum, când îi vedeai pe străzi, mai abătuți și mai tăcuți. Rieux a hotărât să-i telefoneze prefectului: ― Măsurile sunt insuficiente. ― Am cifrele, zise prefectul, sunt într-adevăr îngrijorătoare. ― Sunt mai mult decât îngrijorătoare, sunt clare. ― Am să cer ordine Guvernatorului general. Rieux a închis. Castel era de față. ― Ordine ! Și ar trebui imaginație. ― Și serurile? ― Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
începeau zvârcolelile, lacrimile, efortul să-i convingi, într-un cuvânt, abstracția. În aceste apartamente supraîncălzite de febră și spaimă se desfășurau scene de nebunie. Dar bolnavul era luat și dus. Rieux putea să plece. În primele dăți se mărginise să telefoneze și să alerge la alți bolnavi, fără să aștepte ambulanța. Dar rudele încuiau atunci ușa, preferând tovărășia ciumei unei despărțiri al cărei sfârșit îl cunoșteau acum. Strigăte, somații, intervenții ale poliției și, mai târziu, ale forței armate, bolnavul era luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ziarist și i-a spus: \ Știți că soția lui Rieux se află într-un sanatoriu la câteva sute de kilometri de aici ? Rambert a avut un gest de surpriză, dar Tarrou plecase. A doua zi, la prima oră, Rambert îi telefona doctorului: \ Ați primi să lucrez cu dumneavoastră până ce găsesc mijlocul de a părăsi orașul ? Urmă o tăcere la celălalt capăt al firului, și apoi: Îți mulțumesc. III Astfel, cât ținea săptămâna, prizonierii ciumei se zbăteau cum puteau. Și unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PE UN TON MAI COBORÂT: ― Ei, bine, doctore, trebuie să facem ceea ce e prescris. Rieux se ferea s-o privească pe mamă, care își ținea mereu batista la gură. \ Are să meargă repede, a spus el șovăind, dacă aș putea să telefonez. DOMNUL OTHON SPUNE CĂ O SĂ-I ARATE UNDE E TELEFONUL. DAR DOCTORUL S-A ÎNTORS SPRE FEMEIE: ― Sunt dezolat. Trebuie să pregătiți câteva lucruri. Știți despre ce e vorba. Doamna Othon părea încremenită. Se uita în pământ. \ Da, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și, pe jumătate sufocându-se, i-a răspuns limpede că nu voia nici un doctor. În acest moment, gazda a hotărât că o să aștepte până a doua zi dimineața și că, dacă starea părintelui nu se va fi ameliorat, ea va telefona la numărul pe care agenția Randsdoc îl repeta de vreo zece ori pe zi la radio. Mereu atentă la îndatoririle ei, se gândea să-și viziteze locatarul în timpul nopții și să vegheze asupra lui. Dar seara, după ce îi dăduse ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]