1,385 matches
-
stele. Lumina orbitoare a Soarelui provine de la un înveliș de grosime mai mică de 300 km, fotosfera. Aceasta este cea care dă impresia că Soarele are o margine bine delimitată. Temperatura fotosferei este de aprox. 5.780 Kelvin. Văzută prin telescop, ea se prezintă ca o rețea de celule mici sau granule strălucitoare, aflate într-o permanentă agitație. Fiecare granulă este o bulă de gaz de mărimea unei țări ca Franța. Ea apare, se transformă și dispare în aproximativ 10 minute
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
bulă de gaz de mărimea unei țări ca Franța. Ea apare, se transformă și dispare în aproximativ 10 minute. Pe alocuri, suprafața Soarelui prezintă pete întunecate, numite pete solare, care au fost foarte mult cercetate dupa inventarea lunetei și a telescopului. Urmărindu-le zi de zi, observăm că ele nu ramân în același loc. Această deplasare dovedește că Soarele se învârtește în jurul propriei sale axe. În timpul unei eclipse totale, când discul orbitor al Soarelui dispare, uneori chiar total, în spatele Lunii pentru
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
Bear), în Spania (pe insula canară La Palma), în Franța (Meudon), în Cehia (Ondrejov), în Ucraina (Crimeea), în Japonia (Mitaka, Norikura, Toyokawa), în Australia (Culgoora) etc. Ele sunt echipate (printre altele) cu instrumente concepute pentru observarea și analizarea luminii Soarelui. Telescoapele destinate studierii Soarelui au o distanță focală foarte mare, putând atinge chiar 100 de metri, pentru a furniza imagini ale Soarelui cu un diametru de zeci de centimetri. Ele sunt instalate în interiorul unor turnuri solare care permit captarea luminii Soarelui
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
Soarelui la zeci de metri deasupra solului. De fapt, în apropierea solului, căldura solului provoacă o agitație dezordonată a aerului care bruiază imaginile. Un sistem de oglinzi permite urmărirea Soarelui pe cer și transmiterea în permanență a luminii acestuia prin telescop. Cu ajutorul spectroheliografului se obțin imagini ale Soarelui într-o singură culoare. Adeseori, lumina aleasă este cea a unei radiații roșii de hidrogen. Coronograful este o lunetă specială care permite acoperirea discului orbitor al Soarelui. Astfel se poate urmări coroana ca
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
În momentele cele mai favorabile - ce apar de două ori la 32 de ani, alternativ la intervale de 15 și 17 ani, și întotdeauna între sfârșitul lui iulie și sfârșitul lui septembrie - suprafața planetei se poate vedea detaliat printr-un telescop; chiar și polii înghețați sunt vizibili. Pe 10 noiembrie 2083, Soarele, Pământul și Marte se vor alinia. Planetă își poartă numele după zeul român al războiului. În astronomia babiloniana, planeta a fost numită după Nergal, zeitate a focului, a războiului
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
avut o înțelegere a fizicii care i-a condus la admiterea graduală a ideii că Pământul se rotește de fapt în jurul Soarelui și că celelalte planete sunt guvernate de aceleași legi ale fizicii care guvernează și Pământul. În plus, inventarea telescopului a condus la descoperirea unor planete și sateliți noi. În timpurile mai recente, îmbunătățiri ale telescoapelor și folosirea navelor spațiale fără echipaj au deschis drumul studierii fenomenelor geologice din sistemul solar (studiul munților și craterelor de impact) și a fenomenelor
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
se rotește de fapt în jurul Soarelui și că celelalte planete sunt guvernate de aceleași legi ale fizicii care guvernează și Pământul. În plus, inventarea telescopului a condus la descoperirea unor planete și sateliți noi. În timpurile mai recente, îmbunătățiri ale telescoapelor și folosirea navelor spațiale fără echipaj au deschis drumul studierii fenomenelor geologice din sistemul solar (studiul munților și craterelor de impact) și a fenomenelor meteorologice sezoniere de pe unele planete (cum ar fi norii, furtunile de nisip și calotele de gheață
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
este cu ordine de mărime mai mic decât timpul de reacție uman respectiv precizia ceasurilor obișnuite, motiv pentru care experiența lui Galilei a fost sortit eșecului. Primele rezultate cantitative au fost obținute în 1676 de către Ole Rømer care studia prin telescop mișcarea satelitului Io al lui Jupiter. Perioada de revoluție a lui Io în jurul lui Jupiter era cunoscută din observațiile asupra eclipsei. Din aceste observații, el a dedus că lumina parcurge o distanță egală cu diametrul orbitei Pământului în 22 de
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
a fost un astronom și matematician danez. A adus contribuții importante în observarea și măsurarea exactă a mișcării planetelor precum și la catalogarea a peste 800 de stele. Datele adunate de el au depășit în exactitate toate măsurătorile astronomice anterioare inventării telescopului la începutul secolului al XVII-lea. Sora să, Sophie Brahe, a avut preocupări în diverse domenii științifice și l-a asistat în multe din observațiile sale astronomice. Brahe se trăgea dintr-o familie de nobili. S-a născut la 14
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
la Universitatea din Leipzig, unde studiază dreptul, iar din 1566 alchimia, medicina și astronomia. În timpul liber se ocupă cu observarea stelelor și fenomenelor cerești. În 1571 se întoarce în Danemarca și își construiește un laborator de chimie și observații astronomice. Telescopul nu era încă inventat și Brahe determina poziția stelelor și planetelor cu ajutorul unui compas și al unui cvadrant / „cadran” special conceput de el, constatând multe greșeli în datele existente. Aici descoperă el în anul 1572 o stea necunoscută până atunci
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
adevărat printre oamenii de știință care în majoritate pe la finele deceniului 7 al secolului al XIX-lea îmbrățișaseră deja o formă de evoluție biologică (cum spune Jacques Godbout, "trebuie amintit elevilor că dușmanii credincioșilor sunt în primul rând microscopul și telescopul"). Creștinii conservatori, pe de altă parte, au rămas atașați ideii de creație. Creaționismul este credința că universul și toate formele de viață au fost create de Dumnezeu sau de o altă formă de inteligență extraterestră. Creaționiștii biblici acceptă relatarea din
Creaționism () [Corola-website/Science/297133_a_298462]
-
lb. greacă pentru ""planet-like"" - asemănător planetelor). După cum ne-am obișnuit, corpurile mici ce orbitează în jurul Soarelui au fost clasificate ca asteroizi, comete sau meteoroizi, orice corp mai mic decât circa 10 metri lungime numindu-se meteoroid. Principala deosebire observațională prin telescop dintre un asteroid și o cometă este nebulozitatea acesteia din urmă, coama cometei formată din particule de gheață sublimate din cauza radiației solare. Câteva corpuri au ajuns să fie numite de două ori, din cauza că inițial au fost clasificate drept asteroizi
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
dar numai din când în când), deși luminozitatea sa nu este prea mare. Un asteroid arată pe cerul nocturn la fel ca și o stea mai puțin strălucitoare. Cel mai bun mijloc de a găsi asteroizi cu binoclul sau cu telescopul este observarea cerului înstelat mai multe nopți la rând și detectarea punctelor luminoase care se deplasează în raport cu fundalul fix. Unele cataloage repertoriază poziția asteroizilor; în aceste cazuri ei sunt mai ușor de localizat. Astronomii au neglijat mult timp studiul asteroizilor
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
sunt mai late la ecuator. Vânturile aici sunt printre cele mai puternice din întreg Sistemul solar, datele înregistrate de Voyager indicând maxime de 500 m/s. Atmosfera lui Saturn, de obicei calmă, prezintă uneori structuri și elemente specifice; în 1990 telescopul Hubble a observat o uriașă formațiune noroasă lângă ecuatorul lui Saturn, care dispăruse în 1994 când Voyager a depistat o altă furtună, mai mică. Furtuna observată în 1990 are un caracter ciclic, manifestându-se odată la aproximativ 30 de ani
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
fi vizibilă ca un disc, și nu ca un punct. Masa totală a unei stele este o caracteristică importantă, care decide asupra evoluției și sorții ei finale. Cu ochiul liber se pot observa aproape 6.000 de stele. Folosind un telescop se pot observa deja sute de mii de stele din Calea Lactee (galaxia noastră). Cu un radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de galaxii din univers (numărul stelelor fiind extrem de mare, circa 7•10). În galaxia noastră, care poartă numele de
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
pentru o stea de 30 de ori mai masivă, în numai 6 milioane de ani. Stelele cele mai grele la "naștere" sunt și cele mai luminoase. Din cauza distanțelor enorme, mișcarea stelelor nu se poate constata direct, cu ochiul liber sau telescoape, dar de fapt ele se pot deplasa cu viteze chiar foarte mari, relativ la poziția Pământului. Astronomii pot calcula viteza cu care acestea se deplasează prin studierea spectrului lor. Studiind stelele din apropierea sistemului nostru solar, astronomii au ajuns la concluzia ca
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
ca un „elev de nedescris” și, în "Who's Who" a pus educația sa pe seama bibliotecii publice din Beaconsfield. Printre primele sale preocupări s-a numărat astronomia; a colecționat cărțile despre spațiu care însoțeau ceaiul Brooke Bond, a avut un telescop și și-a dorit să devină astronom, dar i-au lipsit abilitățile matematice necesare. Cu toate acestea, interesul său l-a condus spre science fiction-ul britanic și american. La rândul său, acest interes l-a determinat să participe la convențiile
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
Alberti (1404-1472) au adus importante contribuții într-o gamă variată de domenii, între care biologia, arhitectura și ingineria. Galileo Galilei (1564-1642), fizician, matematician și astronom, a jucat un rol major în . Între realizările sale se numără progrese esențiale în dezvoltarea telescopului și a observațiilor astronomice realizate de el, și în cele din urmă triumful copernicanismului față de . Alți astronomi, ca Giovanni Domenico Cassini (1625-1712) și Giovanni Schiaparelli (1835-1910) ai venit cu importante descoperiri despre Sistemul Solar. În matematică, Joseph Louis Lagrange (născut
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
în privința resurselor și apelor, în special în insulele mai uscate care sunt supraexploatate. Combinația de munți înalți și cer senin a făcut că vârful Roque de los Muchachos din insula La Palmă să devenă un loc prielnic de plasare a telescoapelor, cum ar fi Grantecan. Insulele din afara Uniunii Europene sunt teritorii de vama. Codul ISO 3166-1 alpha-2 "IC" este rezervat pentru a reprezenta insulele în afacerile vamale. Acestea se află sub același cod Internet că și Spania. Fusul orar din Canare
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
prin intermediul hărții desenate de Betty sub hipnoză, în 1964. La vremea respectivă, niciun astronom care a studiat harta nu a putut-o desluși, motiv pentru care credibilitatea cazului a avut de suferit. Însă opt ani mai târziu, când au apărut telescoape mai performante și au fost descoperite alte două stele noi, mai mulți savanți au început să dea de capăt misterului hărții. În 1963, niciun astronaut de pe planetă nu știa poziția stelelor respective. Ele au fost descoperite de om abea în
Cazul Betty și Barney Hill () [Corola-website/Science/317108_a_318437]
-
care utilizează date de la alte subsisteme pentru culegerea de date științifice. Trei experimente tehnologice au testat echipamente pentru misiunile viitoare. It is expected "MRO" will obtain about 5,000 images a year. Camera "High Resolution Imaging Science Experiment" este un telescop cu reflexie de 0,5 m reflecting telescope, cel mai mare purtat într-o misiune în spațiul îndepărtat, și are o rezoluție unghiulara de 1 microradian (μrad), sau 0,3 m de la o altitudine de 300 km. Prin comparație, imaginile
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
de date științifice. Trei experimente tehnologice au testat echipamente pentru misiunile viitoare. It is expected "MRO" will obtain about 5,000 images a year. Camera "High Resolution Imaging Science Experiment" este un telescop cu reflexie de 0,5 m reflecting telescope, cel mai mare purtat într-o misiune în spațiul îndepărtat, și are o rezoluție unghiulara de 1 microradian (μrad), sau 0,3 m de la o altitudine de 300 km. Prin comparație, imaginile din satelit ale Pământului sunt în general disponibile
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
furnizează imagini în tente de gri (alb-negru, 500-800 nm) cu o rezoluție de 1 pixel la 6 m. CTX este proiectat pentru a oferi hărți contextuale ale observațiilor mai detaliate efectuated de HiRISE și CRISM. Optică CTX constă dintr-un telescop Maksutov Cassegrain cu distanța focală de 350 mm și un senzor CCD cu o lățime de 5.064 pixeli similar cu cel al instrumentului HiRISE. Instrumentul face fotografii de 30 km lățime și are memorie internă suficientă pentru a stoca
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
nu exista. Timp de aproape cincizeci de ani de la descoperirea lor, Titania și Oberon nu au putut fi observați cu niciun alt instrument decât cel al lui William Herschel, deși astăzi ei pot fi văzuți de pe Pământ chiar și cu telescoapele folosite de amatori. Toți sateliții lui Uranus au fost botezați după personajele lui William Shakespeare sau Alexander Pope. Numele Oberon provine de la Oberon, regele zânelor din "Visul unei nopți de vară". Numele tuturor celor patru sateliți ai lui Uranus cunoscuți
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
(abreviat JWST) este un observator orbital cu infraroșu care are ca obiectiv înlocuirea telescopului spațial Hubble. Scopul acestui telescop este de a vedea cele mai îndepărtate obiecte din univers, chiar obiecte mai depărtate de 8 miliarde de ani lumină, aceasta fiind limită telescopului Hubble. Proiectul James Webb este un proiect NAȘĂ, cu colaborare internațională
Telescopul spațial James Webb () [Corola-website/Science/315723_a_317052]