3,525 matches
-
e fundamentală pentru reliefarea individului artistic”. Astfel spus: „criticul ajunge mai sigur la universul estetic, prin universul moral” ( Noi precizări despre critică). La personajele contemporanului Panait Istrati, un „mare povestitor” și nu „propriu-zis un romancier”, primează un determinism ținând de temperament: „Înainte de a fi social, determinismul e psihologic” (Panait Istrati). Drumul lui C. spre construcția monografică era netezit. Pledează în acest sens numeroasele referiri la Caragiale și, în special, cele cincizeci de fragmente critice consacrate lui Eminescu, privind aspecte ca: Mitul
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
declamator (Balada minerilor), aiurea - peisagistica rural-autumnal-vesperală, de sugestie intimistă, cvasibacoviană (Cuvinte simple). După mai bine de două decenii în care a publicat numai traduceri din limba rusă, C. revine ca poet cu mai multe plachete de interes estetic minor, conforme temperamentului său liric autentic, agreabile pe alocuri, dar comune, vădind meșteșugul, nu însă și inspirația. Întrucâtva remarcabile sunt Baladele vânătorului de balene (1972), poeme cu referire burlescă la Moby Dick de Herman Melville și la alte narațiuni marinărești sau de aventuri
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
renașterii tutelează imaginea trecutului, resuscitat spre a fi propus model și îndemn prezentului. Fluide, bine ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor în vreme, în pofida unor minusuri ce țin de inventivitatea imagistică restrânsă ori de lipsa de concentrare. Cu un temperament mai echilibrat decât al altor confrați postpașoptiști, C. explorează mai rar stările de neliniște, îndoială, deziluzie. Elegii, meditații, fabule, satire stau mai curând sub un semn al seninătății, după cum alte versuri din acest peisaj mozaicat sunt impregnate de sentimentalism, de
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
Academia Americană de Psihiatrie Pediatrică. 1968 Se publică ediția a doua a Manualui de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-II), care descrie și „reacția hiperkinetică a copilăriei”. 1977 Thomas și Chess publică o lucrare despre cele nouă categorii de temperament. 1980 DSM-III este prima versiune a manualului care face recomandări cu privire la tulburările infantile din perspectiva dezvoltării copilului. 1984 Sroufe și Rutter fac din domeniul psihopatologiei copilului o ramură a psihologiei dezvoltării. Se înființează publicația de specialitate Developmental Psychopathology Journal. 1999
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
analizează impactul factorilor biologici și genetici asupra diferențelor individuale. În ultimul timp, se observă o recunoaștere tot mai largă a contribuției interactive pe care o au influențele ambientale (sănătate, nutriție, stres) și genetice. Aceste teorii pun accentul pe factori precum temperamentul, ereditatea, structura și funcția creierului. Pentru a defini comportamentul deviant, un model biomedical va încerca să determine care părți ale corpului sau ale creierului nu funcționează corespunzător (din punct de vedere genetic, al reacțiilor biochimice de la nivel cerebral sau al
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cei doi părinți și evitarea (concentrarea atenției asupra copilului ca principal subiect al problemei pentru a evita recunoașterea problemelor de cuplu). Influențele și schimbările specifice stadiului de dezvoltare În prezent, majoritatea clincienilor sunt de acord că, pe lângă înțelegerea caracteristicilor individuale (temperament, stadiu de dezvoltare), este la fel de important ca în evaluarea tulburărilor copilului și adolescentului să fie luate în considerare influențele exercitate de mediu (familie, persoane de aceeași vârstă, comunitate, situație economică, cultură). În sfârșit, este esențial ca în analiza tulburărilor copilului
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
lucrează cu copii trebuie să considere influențele mediului exterior drept factori ce predispun la un anumit comportament, îl grăbesc și îl întrețin (întăresc). Premisele teoretice permit înțelegerea naturii schimbărilor datorate dezvoltării, în vreme ce cunoașterea diferențelor individuale (etapă de dezvoltare, persnalitate sau temperament) conduce la o perpectivă mai nuanțată asupra cazului particular al fiecărui copil. În ultimă instanță, cheia unei înțelegeri profunde a psihopatologiei copilului constă în recunoașterea și înțelegerea modului în care aceste forțe acționează în contextul dezvoltării persoanei. Conform lui Bronfenbrenner
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
acționează în contextul dezvoltării persoanei. Conform lui Bronfenbrenner (1979, 1989), contextele de dezvoltare constau într-o serie de cercuri concentrice care pornesc de la copil, acesta ocupând poziția centrală. La mijloc, se află caracteristicile sale individuale (contextul biologic, adică structura genetică, temperamentul, gradul de inteligență). Apoi, înspre exterior, se situează mediul imediat al copilului (familie, școală, copii de aceeași vârstă, comunitate, cartier), contextul social și economic (sărăcie, divorț, stres familial) și contextul cultural care, la rândul său, se reflectă asupra copilului și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de trăsături determinate genetic ce nu dispar în timp. Diferențele de dezvoltare intelectuală ulterioară au fost puse, de asemenea, diferențelor inițiale între nou-născuți în ceea ce privește gradul de curiozitate și de atenție. La acest nivel, alți factori de risc sunt sexul masculin, temperamentul dificil, greutatea mică și/sau traumele la naștere, nivelul intelectual și predispozițiile genetice pentru psihopatologii. Influențe pozitive exercită o capacitate normală și o stare de sănătate bună. Mediul imediat (microsistemul) Sistemul familial devine universul copilului și fie îl ferește de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cel mai probabil doar la vârsta școlară. ADHD de tip hiperactiv-impulsiv: semne premergătoare Deși această tulburare este greu de diagnosticat înainte de vârsta de 3 ani, interviurile retrospective cu părinții au permis identificarea unor semne premergătoare apariției sale. Copiii mici cu temperament dificil au mai mari șanse de a dezvolta ulteorior ADHD. Printre alți factori de risc timpurii se numără activitatea excesivă, obiceiurile de somn nesănătoase și iritabilitatea. Părinții spun, de asemenea, că acești copii sunt mai greu de consolat când sunt
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora unor influențe foarte diverse, cum ar fi factorii genetici, temperamentul (inhibiția comportamentală), psihopatologia parentală și alți factori familiali (stilul de comunicare, educația oferită de părinți și istoricul relațiilor de atașament). Etiologia și explicațiile comportamentale ale fobiilor Cel mai adesea, etiologia fobiilor specifice este asociată cu experiențele condiționante individuale (Muris și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
multe indicii exterioare ca fiind posibile amenințări, ceea ce pregătește terenul pentru apariția fobiilor specifice și a anxietății generalizate (Kendall & Ronan, 1990). Factorii biologici și genetici Etiologia fobiilor specifice se explică cel mai bine prin existența unor factori multipli, printre care temperamentul, caracteristicile familiale și trăirea unor experiențe condiționante. Părinții copiilor cu tulburări anxioase spun că, atunci când erau mici, aceștia au avut temperamente mai dificile (plângeau, se smiorcăiau, erau iritabili și greu de consolat), aveau mai multe frici și întâmpinau mai multe
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Factorii biologici și genetici Etiologia fobiilor specifice se explică cel mai bine prin existența unor factori multipli, printre care temperamentul, caracteristicile familiale și trăirea unor experiențe condiționante. Părinții copiilor cu tulburări anxioase spun că, atunci când erau mici, aceștia au avut temperamente mai dificile (plângeau, se smiorcăiau, erau iritabili și greu de consolat), aveau mai multe frici și întâmpinau mai multe probleme de adaptare la schimbări decât alți copii (Rapee, 1997). EVALUAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE INFANTILE În lucrarea lor de sinteză din 2004
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
să reapară în circumstanțe stresante. Ea poate să anticipeze un risc sporit de depresie și tulburări anxioase ulterioare și apariția atacurilor de panică și agorafobiei la femeile adulte (Albano, Chorpita & Barlow, 1996). Etiologie Rolul factorilor biologic și, genetici și al temperamentului În cel puțin un studiu se constată că peste 80% din copiii cu anxietate de separare sau generalizată au mame care au suferit de tulburări anxioase (Last, Hersen, Kazdin, Finkelstein & Strauss, 1987). Educația oferită de părinți și modelarea comportamentală Protejarea
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sa (1988) au constatat că 70% dintre copiii cu anxietate generalizată au și anxietate de separare, în vreme ce, la adolescenți, comorbiditățile cele mai frecvente sunt depresia (47% din cazuri) sau fobia specifică (41%). Etiologie Rolul factorilor biologici și genetici și al temperamentului Studiile pe gemeni sugerează că anxietatea se datorează în proporție de 30-40% factorilor genetici (Eley, 1999). Deși neurotransmițătorul GABA (acid gama-amniobutiric) poate trimite mesaje de accentuare a reacțiilor la amenințări, poate apărea o disfuncție care face ca acesta să nu
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu anxietate de separare sufereau și de fobie socială (Bernstein & Borchardt, 1991). Etiologie Biederman și colegii săi (1993) au constatat un risc sporit de dezvoltare a unor tulburări anxioase în general și a fobiei sociale în particular la copiii cu temperament inhibat comportamental. După cum menționam anterior, comunicarea cu părinții, relațiile de atașament și stilul educațional al părinților joacă toate un rol în apariția reacțiilor de teamă și fobice la copii. Din punct de vedere genetic, există un risc mai mare de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
este de 20 de ori mai mare. Studiile pe gemeni sugerează, la rândul lor, existența unui factor genetic (DSM-IV-TR). De reținut Adesea, tulburările au cauze și evoluții diverse. Ollendick (1998) sugerează că atacurile de panică sunt rezultatul unor interacțiuni între temperament (reactivitate sporită la stres și inhibiție comportamentală) și problemele de atașament (stres de separare), interacțiuni care îi fac pe unii copii să fie mai vulnerabili la astfel de manifestări. Activitatea neregulată a neurotransmițătorului noradrenalină are legătură cu debutul atacurilor de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Studiile au analizat mai mulți factori de risc implicați în tulburarea de somatizare: divorțul părinților (Zoccolillo & Cloniger, 1985), boala unuia dintre părinți (Hotopf, 2002) și abuzul sexual (Kinzl, Trawegert & Biebl, 1995). Copiii pot reacționa la stres în diverse moduri, în funcție de temperament și de caracterul și amploarea sistemelor de sprijin familial de care beneficiază. De multe ori, ei convertesc stresul în simptome fizice. Printre situațiile precipitante care îi pot stresa pe copii se numără schimbarea orarului la școală, divorțul părinților, schimbarea domiciliului
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
genetici Wender și Klein (1981) au descoperit că riscul apariției tulburării de somatizare este mai mare în familiile în care există cazuri de personalitate antisocială, ADHD, alcoolism și tulburare de somatizare. Studiile pe gemeni nu au fost concludente. Studiile privind temperamentul permit o mai bună înțelegere a motivelor pentru care copiii inhibați (timizi sau neîncrezători) fac uneori mai puțin bine față cerințelor mediului. Aceștia sunt uneori mai sensibili din punct de vedere emoțional și predispuși la tulburări de introversiune din cauză că sunt
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
hipotalamusul lateral este activat pentru a accentua senzația de foame, iar rata metabolică scade pentru a menține organismul la nivelul de referință. Dacă greutatea este peste acest nivel, hipotalamusul ventromedial este stimulat pentru a atenua apetitul, iar rata metabolică crește. Temperament și personalitate Aproximativ jumătate dintre anorexici suferă de tipul restrictiv, iar ceilalți de tipul bulimic. Personalitățile acestora diferă, cei din a doua categorie semănând mult cu bulimicii. Cei din prima categorie tind să fie mai inhibați, perfecționiști, nesiguri, conformiști și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
explica modul în care se ajunge la abuz de droguri este modelul fond-stres (Windle & Tubman, 1999). Acesta evidențiază faptul că unele persoane pot fi mai vulnerabile la droguri din cauza stresului bazat pe anumite caracteristici individuale (alcoolism în familie, ereditate, personalitate/temperament). În cele mai bune cazuri, abilitățile de coping se dovedesc eficiente, însă, dacă factorii ambientali (familie, școală, colegi, situație economică) sunt nefavorabili, stresul rezultat crește probabilitatea folosirii drogurilor ca automedicație și ca mijloc de protecție împotriva stresului. Factorii de risc
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Psychiatry, 148, pp. 10-20. Thapar, A., Harold, G., & McGuffin, P., (1998), „Life events and depressive symptoms in childhood: Shared genes or shared adversity? A research note”, Journal of Child Psychology and Psychiatry, 39, pp. 1153-1158. Thomas, A., & Chess, S., (1977), Temperament and development, New York, Brunner/ Mazel. Thompson, J., (2004), Supports Intensity Scale Manual, Washington, DC, American Association on Mental Retardation. Thompson, S., (1997), „Nonverbal learning disorders revisited in 1997”, The Gram, retrieved October, 2004 from http://www.ldaca.org/gram/thompsn
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și incandescență, de voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către Monalisa, totul e limpede: tema spațiului închis, universul concentraționar, lume în care de la sublim la sordid nu este nici măcar un pas. Mizerie și tensionare, spațiu populat pestriț, cu destine și temperamente din varii geografii etnoreligioase. Tema emigrantului-captiv (aici, tocmai într-un hotel numit Arkadia) este - ca și pattern-ul din Azilul de noapte - o șansă generoasă pentru însumarea de psihologii contrastante și contexte cu pitoresc viguros. În jurul lui Matei, anxiosul și
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
Buciumul”, „Trompeta Carpaților”, „Ghimpele”, „Literatorul”, „Revista literară” ș.a. Versurile lui B., adunate în mai multe culegeri (Cugetările singurătăței, 1847, Nopturnele, 1853, Danubianele, 1859, Zânele Carpaților, 1860, Satire, 1867, Fabule alese, 1868, Legende și balade, 1876 ș.a.), sunt mărturii ale unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
în repertoriul trupei sale fragmente din dramaturgia și din lirica românească, precum și traduceri sau localizări proprii. Până în anul 1919 mai apare, deseori cu succes, pe scenele bucureștene sau, în perioada refugiului din 1917-1918, la Iași. B. era un actor cu temperament puternic, ținută impunătoare, distincție scenică, frazare limpede, timbru vocal plăcut. Structural, a fost un interpret liric și romantic. Popularitatea și prestigiul de care se bucura în Transilvania determină numirea lui în funcția de director al Teatrului Național din Cluj, odată cu
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]