1,062 matches
-
anatomii caracterologice cu atribute deosebite, bine precizate, comicul rămâne în sfera virtualității, rămâne latent, imperceptibil. Reacția ușuratică în fața vieții, constând în considerarea fenomenelor și a evenimentelor în sine, evitând conectarea lor cu totalitatea din care fac parte sau cu axa temporalității, cantonându-le, deci, în prezent, este una dintre condițiile numeroase de satisfacerea cărora depinde recunoașterea comicului, fie el natural sau estetic, incidental sau efect al unei intenționalități artistice. Corelate cu această atitudine sunt: buna dispoziție, lipsa de griji, seninătatea, evitarea gravitații
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
traversează schimbările umane. Generațiile continuă să vorbească între ele prin intermediul documentelor, monumentelor, și aici, în mod deosebit, tradiția istoriografică este unul din mijloacele semnificative. În acest sens se vorbește de o conștiință istorică care se inserează într-un țesut de temporalitate, între ieri și mâine. Ea este matură în măsura în care știe să transforme stimulii trecutului în proiecte și operații pentru viitor. În acest context istoric fundamental al antropologiei, „Omul simte că nu poate trăi fără să vadă de ce, fără să cunoască pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera Maria și esteticianul Vizanti, între care ajunge să se țeasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
a cărei inutilitate o sublinia printr-o suită de nouă argumente pe care Chapelain, în răspunsul său, le respinge pe rând. Chapelain își sprijină regula pe mimesis. Verosimilul reprezentării se bazează parțial, după părerea lui, pe confuzia între cele două temporalități care interferează în teatru, timpul acțiunii, de pură ficțiune, și cel al reprezentării. D'Aubignac, în capitolul din Practica teatrului intitulat " Despre întinderea acțiunii teatrale sau a timpului și duratei potrivite ale poemului dramatic", (Cartea II, cap.7), este conștient
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și rece". Pentru ilustrarea condiției geniului, poemul Luceafărul este o adevărată sinteză a Întregii opere poetice eminesciene. Acest poem armonizează temele, motivele, elementele imaginarului poetic, atitudinile romantice, procedeele artistice cultivate de către poet, dar mai cu seamă, simbolurile eternității și ale temporalității vieții. „Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratice izvoare, Blânda batere de vânt; Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cada rânduri-rânduri.” Mihai EMINESCU Mihai EMINESCU: LUCEAFĂRUL Comentariu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
b) proprietatea; c) veniturile; d) clasele de bază (seniorii, țăranii și funcționarii, comercianții, militarii); e) statul și imperiile; f) lumile (chineză, mediteraneeană, nordică etc); g) economiile mondiale; h) tehnologiile; i) procesele (expansiune, contracție, creșteri, declin, inflații, dezertificare, pustiire etc.); j) temporalitățile (cicluri, durate, timpi scurți); k) structurile; l) conjuncturile; m) mecanismele (taxe, confiscări, profituri ocazionale, prăzi, îngrădiri, dări), etc. Școala de la Binghamton și grupul de la CEPAL: Immanuel Wallerstein, A.G. Frank, S. Amin în chestiunea posibilității unei dezvoltări globale. Teoria „elevatoarelor”: M.
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o anumită "implicatură" (Grice, 1975, p. 43) semantico-ideologică care rezidă în grilele de interpretare a istoriei pe care le furnizează. Conștiința societală a trecutului, cristalizată în memoria colectivă a unei colectivități, presupune un principiu organizator, o structură de periodizare a temporalității. În lipsa unei astfel de structuri organizatorice, trecutul apare în conștiință (individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să dea sens
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dată fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Pare să se producă ceea ce F. Jameson (1991, p. 27) consideră a fi o "prăbușire a temporalității", ca urmare a faptului că expunerea istoriei își pierde liniaritatea narativă și serialitatea epocală. "Idolul cronologic", atacat de F. Simiard (cf. Burke, 1992, p. xvi) ca sursă primă a erorii interpretării istorice, a fost finalmente renegat. "Cronofonismul", ca paradigmă fundată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. xvi) ca sursă primă a erorii interpretării istorice, a fost finalmente renegat. "Cronofonismul", ca paradigmă fundată pe ideea că timpul este cronologic și liniar (cf. Rosenau, 1992, p. xi, 67), este răsturnat și înlocuit cu o înțelegere postmodernă a temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei, este astfel destructurată, odată cu intrarea discursului istoriografic în condiția postmodernă. Implicațiile pentru ideologia naționalistă sunt majore: "căderea în desuetudine a dispozitivului metanarativ de legitimare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a informației istorice, semnalează delimitarea de o filosofie evoluționistă a istoriei, care prezenta contemporaneitatea ca încununarea inexorabilă a destinului istoric al "ființei naționale românești". Ca atare, concentrația de naționalism prezentă în discursul istoric suferă o diluare considerabilă. Prăbușirea cronologică a temporalității românești, pe care am semnalat-o ca producându-se prin restructurarea tematică a materialului istoric, invită la o succintă reflexie epistemologică asupra periodizării ca procedeu analitic. Întrebarea la care dorim să răspundem este dacă, în privința periodizării timpului istoric, poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Liniaritatea cronologică este frântă, iar materialul istoric este reorganizat după alte criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional, ca o succesiune de evenimente ordonate cronologic. Odată cu renegarea periodizării clasice, simțul istoric românesc pășește în condiția postmodernă. Drept consecință, istoria devenită deșirată din punct de vedere cronologic își pierde din funcțiile de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
final al istoriei), care se pretează unei prelucrări ideologice al cărui rezultat este ideea de destin istoric. Însă o astfel de filosofie teleologică a istoriei, impregnată de o eshatologie politică, nu mai este posibilă în condițiile unei înțelegeri postmoderne a temporalității și a unei organizări non-cronologice a istoriei. De la loialism național exclusivist la solidaritate umanitară și cosmopolitism. Toate aceste tranziții se repercutează și pe planul concepției identitare. Dacă înainte sarcina identitară a educației istorice era să asigure loialismul național (solicitând solidaritatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]