2,166 matches
-
timp liber; fără zile, ori, măcar, ore, de petrecut în aer liber,în intimitate, cu cineva drag. Căci, pur și simplu, nu mai era vreme și pentru cineva drag. Și, s-a trezit, mireasa codrilor de miri, aproape bătrână. Cu ten cutanat; cu dedițele în păr; cu gânduri aproape răvășite, cu mult regretatele regrete feminine, de la o anume etate,încolo. Nu,însă, și cu tristețe. De un soț, ca să fie, se legase, ea, cum necum. A rezultat și un băiețel - frumos
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prietenele de la clubul de golf rămăseseră abasourdies 1 la vestea Înțepăturii veninoase a scorpionului. Susan o primi cu zîmbetul pe buze, dar cu o expresie de suferință. Merita s-o fi văzut cu voalurile ei țesute de călugărițele din Oviedo! Tenul impecabil, fără nici un pic de fard și atît de bine conservat; părul blond roșcat, despletit și nearanjat fiindcă era bolnavă; totul mirosea a apă de colonie pentru a Împodobi acea dimineață ce se filtra veselă printre perdelele de la ferestrele uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atîta cît avea nevoie pentru ambianța aceea, În orice caz, trîntea două trei expresii la momentul potrivit, pe urmă Îngăima o frîntură de anecdotă, restul Îl completa eu nrunile experte În arta povestitului și cu cîteva monosilabe pronunțate pe un ten foarte sigur și universal valabil, iar la urmă lipea deznodămîntul cu un cuvînt exact, subliniat de hohotul lui molipsitor dintotdeauna, fiindcă dacă povestea nu se termina cu un hohot de rîs general, atunci nu merita osteneala să fie spusă. Lester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e mai important la ei decât masa de prânz sau decât o partidă de tenis. În schimb, cei ce-au avut puține femei (nu mai vorbesc de cei care n-au avut nici una, sunt și nefe riciți dintr-ăștia) au ten dința maniacală să descrie pe zeci de pagini fiecare nuanță a zâm betului lor, să-ntoarcă pe toate fețele fiecare cuvânt al lor, să filozo feze despre feminitate ca arhetip, să dezvolte o mis tică-ntreagă în ju rul marii zeițe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
câte-și poate reveni. —Asta-ncerc să-i spun de-o căruță de ani lui bărbatu-meu. În mintea lui se produse un declic. Simți fiorul dezgropării unui lucru prea mic ca să merite reținut. Nepoata dumitale... e cumva slăbuță, cu tenul alb? Cu părul lung și drept, până mai jos de umeri? Își croșetează singură hainele? Chelnerița își împinse un șold înainte și-și înclină capul. —Ei, știu sigur că până acum nu te-a cunoscut. Mâinile lui desenară spirale pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i În apele lui“, i-am zis. Categoric! Atunci s-a Întîmplat. Asta vă și spuneam. Eram acolo doar! exclamă el. Între timp doi bărbați și două femei se apropiară și se opriră În apropiere. Aveau trupuri groase și Îndesate, tenul de un roșu Întunecat, părul des, de culoarea caramelelor, ochii tulburi, figurile lătărețe, turtite și unsuroase ale neamurilor slave - de lituanieni sau cehi - și priviră, cu un aer tîmp și animalic chipul mortului, după care se apucară să discute Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care erau prieteni cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, iar părintele Chris O’Rourke era un bărbat mărunțel, cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care le-am văzut vreodată, dar avea o expresie plăcută, plină de forță. Părintele Dolan era un om fin și rafinat: era amabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cei de la masă - inclusiv cei doi șefi de guvern, Enro și Blayney, se uitau la el, îl determină pe Gosseyn să se vizualizeze pe sine. Stând aici, în picioare! Un bărbat cu o fire puternică, cu o față prelungă și tenul bronzat, de înălțime medie - ceva mai puțin de un metru optzeci - hotărât, care părea calm și puternic; și care, într-un fel, reușea în tot ceea ce făcea: ținuta pe care o avea, fiecare gest, reflecta puterea super-creierului său și... Semantica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului reflectau o ușoară tulburare și, timp de peste un minut, fumă în tăcere. Gosseyn având tot timpul să-l studieze. Eldred Crang era zvelt și nu prea înalt. Tenul său mai închis la culoare sugera că ar fi de origine mediteraneană sau din orientul apropiat. Sau poate se născuse pe o planetă cu un soare mai puternic decât cel pământean. Comportamentul său mobil, la care se adăuga culoarea galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului reflectau o ușoară tulburare și, timp de peste un minut, fumă în tăcere. Gosseyn având tot timpul să-l studieze. Eldred Crang era zvelt și nu prea înalt. Tenul său mai închis la culoare sugera că ar fi de origine mediteraneană sau din orientul apropiat. Sau poate se născuse pe o planetă cu un soare mai puternic decât cel pământean. Comportamentul său mobil, la care se adăuga culoarea galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
copiilor. De când divorțase, Marioara citea romane și visa povești pline de pasiune. Altfel era cu picioarele pe pământ și avea un bun-simț care o făcea să nu se ia după zvonuri. Era frumoasă, la fel ca fratele ei, avea un ten de camelie, moștenit de la mama lor, un nas mititel, ca desenat, și gropițe în obraji. Agata s-a mirat cu glas tare, ea nu știa despre așa ceva, părerea ei era că omul e un străin necăjit care nu prea are
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și, curios, asta doctorul și soțul ei „a auzit“ imediat și s-a neliniștit. Doamna Margulis avea impresia că bărbatul ei are un văz mult mai dezvoltat decât al oamenilor normali, fiindcă cea mai mică schimbare a feței, a culorii tenului, orice cearcăn, orice semn dat de trup era perceput cu ochi de uliu, de la mare distanță și, chiar dacă voiai să-l maschezi în vreun fel, tot nu reușeai să-l faci să treacă neobservat. Așa că îi puse necăjită un ziar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Lui Cayle i se păru un nume neobișnuit. Dar și bărbatul era la fel de ieșit din comun ca și numele lui. Părea să aibă vreo treizeci de ani. Avea ochi galbeni, ca de pisică, părul ondulat, nepieptănat, ca al unui adolescent. Tenul său gălbui, cam palid, nu părea totuși nesănătos. Pe degete îi străluceau mai multe inele care aruncau văpăi multicolore. Când vorbea, rostea cuvintele rar și sigur. În cele din urmă, se întoarse către Cayle și-i spuse: - Bag de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
la volanul Fiatului. Tu stai între cucoane. Căruntul surâse amar. ― Dacă le vine cumva ideea să se ocupe de mine... ― Fii serios, sânt ramolite rău. Doamna Miga tresări apoi chipul redeveni rigid. Melania Lupu zâmbea serafic. " Ce s-a șifonat tenul lui Florence, draga mea, e de neînchipuit! Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit bine. Mai îngrijorată sânt de ceea ce se va întîmpla în cealaltă mașină. Ioniță parcă e în transă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poală, formă 07 și ceru Amsterdamul. ― Fură de stinge! conchise fără să se adreseze nimănui Valerica Scurtu. Sculptorul o privi drept în față. Șopti, zâmbind fermecător: ― Acum, fie vorba între noi, tocana era cam grasă. Știi, nu face bine la ten, și împinse cu degetul spre obrazul pământiu al femeii. Valerica Scurtu sufocată de furie amuți. Telefonul emise câteva țârâituri stridente. Melania Lupu ridică receptorul. Mâna îi tremura de emoție. Dintr-un salt, sculptorul fu lângă ea. Își lipi capul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de găinării. Un borfaș serios nu sparge camere de hotel, nu-și riscă pielea pentru un aparat de ras electric, un ceas sau, cum spuneați dumneavoastră, niscai cosmetice. Avem de-a face deci cu niște începători... Adăugați părul creț și tenul smead. Nici nu mai interesează datele celuilalt. Vin de la sine. Fiind în posesia acestor "aiureli", Miliția i-ar fi depistat pe borfașii dumneavoastră în mai puțin de 24 de ore... Și acum să ne întoarcem la domnișoara Scurtu, când ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi s-a năzărit mie? Ție ce ți s-a năzărit? Ești chiar așa de sucit încât să vrei să mănânci crenvurști la ora asta? E abia începutul după-amiezei. Conștiința nu-mi îngăduie să-ți vând nici unul. Ia privește ce ten groaznic ai! Ești un băiat în creștere, al cărui organism are nevoie de o supraalimentație cu legume și suc de portocale, pâine integrală, spanac și astfel de lucruri. Eu unul nu vreau să contribui la degradarea unui minor. — Ce trăncănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu mare lucru. — Și continui să faci cumpărături. — Foarte puține. — Trei mii de dolari săptămâna trecută. — Oh, nu-ți face griji. Multe lucruri le-am dus înapoi. Trase de eșarfă și zise: — Cred că verdele ăsta nu se potrivește cu tenul meu. Mă face să par bolnavă. Dar o eșarfă roz ar fi drăguță. Mă întreb dacă au așa ceva și pe roz. Ellis o privea cu atenție, cu un presentiment tot mai neplăcut. Ceva era în neregulă cu mama lui. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-l vedem. Eram ultimul pe listă: vizita era prevăzută la ora 21, În ultima seară. CÎnd am deschis ușa, am recunoscut chilia luxoasă care figura În prospectul abației, singura care avea sală de baie. Văd și acum obrajii grași și tenul atins de cuperoză al predicatorului nostru. Deschise sertarul mesei și scoase de acolo un sul mare de hîrtie. Am crezut că voia să-mi Înmîneze o diplomă. Sub lumina directă a unei lămpi de lucru reglabile, a Început să deruleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Trebuie să vii. Închidem oricum rulota, nu poți să aștepți În parcare. Și o să ne distrăm de minune, crede-mă! Kitty se uită la Desert Rose. Așa cum era machiată acum, cu rujul roșu strălucitor și buclele negre care-i Încadrau tenul alb, părea foarte tânără, nu-i dădeai mai mult de treizeci de ani. Era o bucățică bună. Iar atunci când nu era obsedată sau tristă din cauza lui Charlie, Desert Rose era cea mai minunată, distractivă și generoasă femeie de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
siguri că se află În lumină Postfață de Marin Mincu ILUSTRAȚII Arborele sefirotic după CESARE EVOLA, De divinis attributis, quae Sephirot ab Hebraeis nuncupantur, Venezia, 1589, p. 102. Fragment din Isaac Luria („Extinderea luminii În vid“) după P.S. GRUBERGER, ed., Ten Luminous Emanations, vol. 2, Ierusalim, 1973, p. 7 Rotula după TRITHEMIUS, Clavis Steganographiae, Frankfurt, 1606 The Seal of Focalor după A.E. WAITE, The Book of Black Magic, London, 1898 Monas Ierogliphica după J.V. ANDREAE, Die Chymische Hochzeit des Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]