38,269 matches
-
reacții așa cum s-au petrecut în conștiința contemporanilor lui. Era vorba, deci, de un decupaj dialectiv, la îndemâna cititorului, de texte semnificative. Din culegerea de factură monografică, editorul își propunea să reconstituie, într-un spirit liber și deschis, prin urmare fără tendințe unilaterale, o personalitate, funcție de variata, bogata, enorma ei operă. Într-o altă notă, din 1999, de această dată, a lui George Muntean se consideră că, apărând atât de târziu, volumul are aspecte care datează dar, compensativ, respiră și un anumit
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
clasică ar fi una dintre formele de manifestare a unei ordini imaginare numită Antichitate și a unui limbaj de o mare bogăție și flexibilitate numit retorică. Este remarcată de asemenea structura spațială și temporală fundamental identică a tragediilor clasice, precum și tendința spre pesimism a teatrului tragic. Interesantă este revelația "rezistenței la idealizare". Oricât de dispuși ar fi să caute departe, în trecut și aiurea, modelul unei lumi unificate și luminoase, al unei lumi evocând evlavia, virtutea ori eleganța, oamenii își dau
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
varianta pe Internet); "mi se părea că acest panseu simplu nu-și mai are locul" ("Ziua", 12 ianuarie 1998, editorial, varianta pe Internet). Deprecierea lui panseu a fost provocată în primul rînd de tradiția de a ridiculiza moda franțuzismelor și tendința mai generală de a recurge la neologism pentru concepte deja acoperite în limbă de cuvinte mai vechi. În cazul de față, alături de fundamentalele gînd și gîndire (traduceri pentru sensurile principale ale fr. pensée) există destule sinonime - cugetare, maximă, sentință - corespunzînd
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
boierimi, adoptarea Codurilor moderne în legislația românească, introducerea, în 1863, a alfabetului latin, alegerea Bucureștiului drept capitală a țării). Cînd vine vorba de detronarea lui Cuza Vodă, autorul e mai zgîrcit în evidențierea unor argumente defavorabile domnitorului, cum ar fi tendința sa netă spre cezarism (care a alăturat, în aceeași conjurație, și pe conservatori și pe liberalii radicali, în frunte cu I.C. Brătianu și C.A. Rosetti), crearea acelei corupții a Camarilei sale, în cap cu belgianul Librecht. Acestea, de fapt
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
pe care îl are snobismul în cultivarea publicului. Când toți golanii urbei se bat cu pumnii în piept că sunt "băieți și fete de cartier", înseamnă atunci că există o receptivitate reală la factori de influență exteriori (mass-media) și o tendință de organizare în jurul acestora. Când în Alba-Iulia puștii scandează "Pantelimon!" e semn, în plus, că cei din București încep să-și agonisească o identitate, care, așa pătată pe degete cu grafitti cum este, propune totuși o direcție în labirintul uniformizant
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
cele mai năstrușnice reacții." Cristian Bădiliță are șanse să ajungă un mare scriitor și să facă epocă în istoria culturii române dacă: 1. Evită să se transforme dintr-un expert în religia ortodoxă într-un ortodoxist. Deja se observă o tendință de ideologizare a scrisului său. 2. Refuză "tentația mizantropiei". Nu pretinde nimeni, în mod naiv, că marii scriitori îi iubesc pe oameni (deși unii chiar îi iubesc). însă este sigur că ei își privesc semenii cu respect și speranță, fie
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
cu atât e mai credibilă". Și ca minciuna să fie cât mai mare, se recomandă cititorilor lectura celebrului fals comandat de Ohrana țaristă, Protocoalele Înțelepților Sionului." Cei care, de la distanță, se obstinează, fără a citi revista noastră, să-i atribuie tendințe antisemite, ar trebui să țină cont de aprecierile redactorilor de la Realitatea evreiască. Ei ne citesc atent și își spun părerea în cunoștință de cauză, cu onestitate. În REVISTA ROMÂNĂ nr. 19 (editor: Astra - Despărțămîntul "Mihail Kogălniceanu" - Iași) e publicat un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
prima ediție a Dicționarului de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu (1982), termenul a cunoscut o răspîndire extrem de rapidă. Că nu a rămas în forma italiană, cu finala vocalică, e normal: putem presupune că s-a manifestat și în acest caz tendința românească de a nu păstra într-o formă invariabilă un substantiv care denumește persoane. S-ar fi putut opta pentru adaptarea mafios, dar aceasta era probabil prea lipsită de sprijin analogic. Terminația -os (cuprinsă și în structura sufixului -cios) e
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
au avut șansele lor, dar care le sînt, cum se spune, azi, "șefi și șefuleți". Nou-veniții turbură! Aducînd gîndire nouă în diverse domenii - în teoriile literare și lingvistică, în predarea unor limbi străine - "jenează" metode și habitudini vechi, autohtone. De unde, tendința spre marginalizare a celor ce ar putea avea multe de spus și de făcut. De aceea recunoașterea titlurilor de studii străine în România, pune - și această formalitate - probleme: se procedează cu multă încetinire. Alte asemenea fenomene, cu ani în urmă
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
să luăm peste picior măsurile de protecție doar pentru că, la prima vedere, teroriștii au ținte mai importante decît România. Cîtă vreme nu le cunoaștem prioritățile, nu putem ignora posibilul. După cum bine știm însă, la fel cum la noi există o tendință nejustificată de minimalizare a unor probleme cît se poate de serioase, am avut și avem de-a face și cu obiceiul maximalizării lor, dintr-un exces de zel adeseori regretabil, prin efectele pe care le produce. În această din urmă
Urgențe mai noi și mai vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15822_a_17147]
-
cu atît mai mult cu cît - factor de generație - destui specialiști de azi au formație francofonă. Cred însă că a apărut deja riscul ca unii vorbitori să ia contact prin engleză cu unele cuvinte de origine franceză: modificînd astfel o tendință care s-a manifestat timp de decenii în sens invers. Dicționarele noastre vor trebui să țină seama de acest nou context sociocultural. Urmînd principiul sursei imediate, ele indică etimologii și uneori și pronunții vag derutante. în urma constatării (în genere justificate
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
a secolului al XX-lea, prin filieră franceză (Th. Hristea a demonstrat în multe cazuri acest proces, analizînd forma sau sensurile particulare ale unor împrumuturi), lucrările lexicografice românești au emfatizat această sursă. Presupun că se va simți în curînd o tendință de reechilibrare a raportului dintre influențe, chiar extinsă asupra trecutului (întotdeauna reinterpretabil!). Un caz interesant mi se pare de pildă cel al substantivului bluf "minciună, înșelătorie vizînd intimidarea adversarului": termenul e înregistrat în Dicționarul limbii române moderne (= DLRM, 1958), fără
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
de pronunția franceză (cuvîntul e deci interpretat ca venind prin filiera respectivă). în ediția actualizată - DEX 1996 - bluf, din engl bluff, apare ca pronunțat și șblafț - ceea ce îl (re)așează în poziția de englezism. Citatele actuale demonstrează de altfel chiar tendința de a reface ortografia etimologică; alături de bluf - "comisia anticorupție este un bluf politic" (RL 2082, 1997, 3) - întîlnim și forma bluff: "așa-zisa escrocherie ... este un bluff" (Ziua, 322, 1995, 1). Desigur, e foarte probabil ca termenul (din engleza americană
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
este o copie îndestul de credincioasă a opiniunii publice din Rusia și că ideile dezvoltate în ea nu sînt visurile unui filozof, ci idealul istoric al uriașei puteri de la Nord" (s.n.). Astfel în preajma războiului de independență Eminescu atrage atenția asupra tendințelor expansioniste permanente ale celei de a treia Rome, un expansionism "pururea fatal nouă", cum obișnuia să spună adesea. Interesant mi se pare a fi faptul că în 1889, deci lungă vreme după ce Eminescu intuise că opiniile domnului Danilevski nu sînt
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
a răpit sudul Basarabiei, în ciuda faptului că ne garantase solemn integritatea teritorială. Din acest moment factorii politici români responsabili au devenit conștienți de pericolul fatal pe care îl reprezintă pentru România imperiul de la răsărit. Eminescu discută din ce în ce mai mult evoluțiile și tendințele Rusiei și încearcă să-i deslușească resorturile adînci și invizibile la prima vedere. Articolele poetului referitoare la chestiunea orientală și la imixtiunea Rusiei în această problemă ar merita studiate în toată complexitatea lor. Pentru a înțelege însă ce înseamnă în
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului, tendința de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise") și de perfectul compus. Visul e
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
prea închis în sine, în pericol de a forma o nouă scolastică pe cale de a friza ridicolul. Cărțile mele recente sunt și mai adânc înrădăcinate în terenul care a dat naștere acestor cercetări (etnografie, lingvistică, fiziologie etc.). Ele au avut tendința de a se îndepărta de simplificările epocii. Știți să aruncați în aer și să prindeți cu abilitate cuvintele, limbajul. Sugerați enorm în romanele, poemele și critica dumneavoastră. Cum se manifestă apetitul de a încerca o nouă experiență, o altă descoperire
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
mai corespund cunoștințelor și posibilităților noastre. Căutăm o nouă morală, și asta nu se face fără dureri. Aș vrea să știu care sunt noii autori de literatură franceză (și străină) pe care i-ați recomanda tuturor fără nici o rezervă. Am tendința să-i recomand pe marii autori ai secolului XX, care adesea sunt cu mult mai proaspeți, mai noi decât cei care sunt publicați azi. Aș vrea să recomand vânarea tinerelor genii necunoscute. Trebuie să-i citim pe cei despre care
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Gheorghe Grigurcu O tendință apăsată a poeziei noastre actuale este cea a "demitizării". Adică a destrămării convențiilor, deopotrivă cele ale semnificatului și semnificantului, a unei deplețiuni de substanță consacrată, pînă acolo unde mijește ori se instaurează de-a binelea golul. Astfel lirismul pare a
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
prietenoase/ să mă ocrotească// eu să le ocrotesc/ mi-aș vrea o lume a bunătății/ a frumuseții lipsite de cuvinte" (Mi-aș vrea o lume). Contopirea dorită acum nu e cu materialitatea, ci, prin mijlocirea acesteia, cu spiritul universal, căci tendința deschiderii eului depășește entitățile empirice, devenind elan mistic: "să nu mai vezi nuanțele/ să intri în Marele Tot/ omogen/ să înoți într-una// spre largul oceanului/ spre locul unde/ și cerul este ocean" (Marele Tot). Misticismul înseamnă însă lepădarea de
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
și rîpele tinereții sale." Deși nu se pot face despărțiri de ape în poezia lui Adrian Popescu și nici nu se poate spune că poetul a evoluat de la o formulă la alta, totuși coexistă în poemele sale cel puțin două tendințe de semn opus, remarcate încă de la primul volum și puse în legătură cu manierismul structural al poetului, căruia i-ar fi caracteristică voluta oximoronică (Marin Mincu). Cele două tendințe ar fi, în termeni blagieni, transcendentalizarea excesivă și imediatomania, unite într-un fel
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
de la o formulă la alta, totuși coexistă în poemele sale cel puțin două tendințe de semn opus, remarcate încă de la primul volum și puse în legătură cu manierismul structural al poetului, căruia i-ar fi caracteristică voluta oximoronică (Marin Mincu). Cele două tendințe ar fi, în termeni blagieni, transcendentalizarea excesivă și imediatomania, unite într-un fel foarte special în interiorul aceluiași poem. E o caracteristică a generației poetului, după cum probabil o caracteristică a generației cititorului e o mai sporită atenție înspre cel de-al
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
Cel puțin deocamdată, alegerea reflectă și opțiuni personale: în ce mă privește, tind să prefer construcția cu în, dar trebuie să admit frecvența superioară a celei cu pe. E posibil ca în română aceasta să cîștige bătălia, poate și datorită tendinței mai vechi, despre care am mai vorbit, de extindere a folosirilor lui pe în limbajul familiar ("pe tren", "pe centru" etc.).
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
nerecunoscută ca �validă". Iar unul dintre argumentele favorabile perspectivei psihoistorice e chiar istoria visului, cu diversele sale interpretări, din șamanism și pînă în perioada barocă, asupra căreia se oprește cu precădere studiul, descoperind afinități ale acesteia cu epoca modernă în tendința de anulare a criteriilor ce disting imaginarul de real. Corin Braga - 10 studii de arhetipologie ; Dacia - colecția Discobolul; Cluj - Napoca; 1999; 232 p. Visul și demonul drogului Critica pare să fi căzut de acord: visul, în varianta sa modernă, începe
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
instrumente gramaticale similare celor slave, ele exprimînd aspectul mai ales prin mijloace lexicale (cuvinte, sensuri, perifraze). La noi, în mod previzibil, s-a scris destul de mult despre aspect în perioada în care comparația cu rusa era obligatorie și în care tendința de a accentua rolul influenței slave asupra românei era dirijată politic. Caracterul evident al diferențelor a făcut însă ca și în acel context ideea dominantă (în diferite articole de specialitate) să fie absența categoriei aspectului din sistemul gramatical românesc. între
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]