1,218 matches
-
Cărții de debut a lui S., Mișcarea sămănătoristă (1933), unde autorul se ferește în mod declarat „să intre în domeniul critic”, i se reproșează „un anumit aer apologetic, ce cadrează mai puțin cu strictețea istoriografului”, de asemenea o „oarecare incertitudine terminologică sau, dimpotrivă, un arbitrar lexical, inutil” (Perpessicius). De interes documentar, prin valorificarea unor documente și informații de arhivă, sunt lucrările cu privire la cultura și literatura din epoca medievală (Matei Basarab, Rafail Monahul, Ion Neculce) sau din secolul al XIX-lea (Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
trecutului în prezent. După cum indică datele anchetelor sociologice care au cartogrfiat universul atitudinal al societății postcomuniste românești, comunismul mai are încă de pierdut bătălia cu memoriile private ale indivizilor care, deziluzionați de promisiunile democratice, nutresc sentimente nostalgice. Folosind o distincție terminologică introdusă de J. Bodnar (1992), comunismul a pierdut lupta cu memoria oficială sponsorizată statal și hegemonică în spațiul public (inclusiv în școli și literatura didactică), continuând să reziste în memoria vernaculară (i.e., reprezentările sociale ale trecutului vehiculate în spațiul non-public
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
studio, fără ură și părtinire, Raportul Tismăneanu a intentat un proces pasional regimului pe care l-a condamnat in corpore în tribunal politic al istoriei ca ilegitim și criminal. În locul unei examinări critice, fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României, și livrată de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
primă dificultate ar fi lipsa acestor publicații din colecțiile bibliotecilor publice. Alteori, fondurile unor biblioteci sau arhive sunt În reorganizare, Împiedicând accesul cercetătorilor la aceste fonduri. Dar pot fi și alte dificultăți, legate de cenzură, obtuzitatea unor funcționari etc; - clarificările terminologice. Uneori, este nevoie să precizăm sensul pe care Îl atribuim unor cuvinte monosau polisemantice; - perspectivele deschise de cercetarea În cauză. În prefața la primul dicționar de Scriitori români (1978), profesorul Mircea Zaciu arăta că acesta este „cea dintâi «etapă» autonomă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
specificul lucrării de față, care propune nuanțări și exemplificări ale tehnicilor discursive și teatrale actualizate în comunicarea interpersonală, în general, și în cea din mediul educațional (de la nivelul ciclului primar), în special, voi utiliza contextualizat, în continuare, cele două sintagme terminologice. Comunicarea educațională presupune, prin însuși specificul său, atât o comunicare de conținuturi/informații (transmise sub forma mesajului subsumat sau nu unui anumit domeniu de specialitate), cât și dimensiuni ale comunicării interpersonale, implicate de relația locutor interlocutor, indiferent de caracterul informațiilor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relațiilor dintre acestea: roșu (textul) verde (verosimilul); albastru (proces mental fața invizibilă a destinatarului) galben (proces relațional fața vizibilă a destinatarului); alb (aparența enunțătorului cum vrea să pară) gri (esență, realitate cum este enunțătorul realmente). 43 Pentru diferențieri în plan terminologic, vezi discurs pedagogic (subsumat instituției școlii, în general) vs. discurs didactic (orice "discurs care își propune să transmită informații și cunoștințe unui destinatar generic") Dospinescu, 1998, p. 206. Aici, am optat pentru sintagma generică discurs didactic/educațional. 44 Pentru comunicarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
este vorba de un nivel sau altul. Cercetarea științifică a activităților motrice performanțiale în contextul activităților motrice umane În lucrarea „Metodologia cercetării activităților corporale” ediția a II-a (2005) distinsul profesor MIHAI EPURAN abordează, printre altele, câteva aspecte de natură terminologică, legate de denumirea acestui tip de activități care presupun mișcarea umană. Se face, astfel, referire la trei variante posibile: • Activități fizice; • Activități motrice; • Activități corporale. Distinsul autor consideră termenul de fizic ca având prea „multe similitudini” (pag.28). Referindu-se
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
a da naștere la neînțelegere, iar în interiorul normei există o zonă mai redusă în care elementele izolate sînt stabilizate prin relații mutuale, reprezentînd sistemul, un al treilea nivel de abstractizare. Ulterior, lingvistul danez a reluat problemele, menținînd, cu unele modificări terminologice, conceperea tripartită a limbii: 1) ca formă pură sau ca schemă, definită independent de realizarea ei socială și de manifestarea ei materială, 2) ca formă materială sau ca normă, definită printr-o realizare socială dată, dar independentă de detaliul manifestării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în general, finalitatea se manifestă în mod spontan și inedit, iar nu ca intenție deliberată de modificare a limbii interindividuale, dar finalitatea poate fi și intenționată în "activitatea normativă a unei instituții academice, crearea convențională a unor limbi literare, convențiile terminologice etc."217 Așadar, poate exista o activitate normativă a unei instituții academice, dar Coșeriu nu ajunge la constatarea că această activitate realizează norme (reguli de folosire a limbii). Remarcînd însă "diferențele locuționale" dintre limba vorbită și limba scrisă (aceasta identificată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o asemenea situație favorizează traducerea textelor filozofice, nu numai din greacă într-o limbă europeană modernă, ci dintr-o astfel de limbă în alta. În cazul limbii germane, situația este diferită, deoarece, pe de o parte, aceasta a preluat elemente terminologice greco-latine ce se pot regăsi și în alte idiomuri europene, dar are și multe constructe realizate pe terenul ei, iar, pe de altă parte, fiecare dintre aceste idiomuri are o relație specială cu această limbă, în sensul că acceptă sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe de altă parte, fiecare dintre aceste idiomuri are o relație specială cu această limbă, în sensul că acceptă sau nu împrumutul din germană. Chiar în condițiile existenței unor resurse foarte bogate în limba-scop și al existenței a numeroase elemente terminologice echivalabile sau congruente celor din greacă sau din germană, traducerea textului filozofic nu se poate finaliza niciodată printr-un text identic cu cel original, ci numai printr-un text echivalent. Mai mult, de cele mai multe ori, textul tradus, deși comparabil prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
determină nuanțarea sau structurarea conținutului. Numărul unor astfel de termeni nu este însă foarte mare, dacă limba-scop se caracterizează printr-un nivel ridicat de dezvoltare și de cultivare. Pe de altă parte, în unele lucrări nu apar inovații conceptuale și terminologice marcante, iar aceasta nu le împiedică să conțină idei înnoitoare și valoroase. Există însă și sisteme de gîndire în care asemenea inovații au un rol important și, în acest caz, sînt necesare mijloace speciale pentru a le releva prin intermediul altei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu el, fiindcă aceasta nu s-ar putea reali-za325. Plecînd de aici se poate afirma că traducerea unui text filozofic este reușită dacă redă ideile dezvoltate de autor, în înlănțuirea și cu fundamentarea din original. Dacă în original există propuneri terminologice sau particularizări semantice ale termenilor, în funcție de reorganizările noționale, acestea trebuie, de asemenea, relevate ori de cîte ori nu sînt intuibile pe baza contextului, uzînd îndeosebi de mijloace paratextua-le. În sfîrșit, la nivel textual, trebuie refăcută pe terenul limbii-scop forma discursivă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
creativității. Fiind dominat de personalitatea autorului, textul filozofic poate fi scris frumos, antrenînd elemente care se adresează sentimentului și imaginației, iar nu numai rațiunii, sau, mai exact, se adresează rațiunii indirect (și) prin intermediul sentimentului și imaginației (Construcția metaforică sau structurile terminologice sintagmatice sînt cele mai evidente în acest sens.). Un asemenea text poate fi apreciat deci ca fiind literatură, dar el nu ilustrează arta literară ca atare 350, fiindcă sînt împrumutate numai o parte dintre trăsăturile artei literare, fără ca opera să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tip de convertibilitate. 9 Adoptăm și adaptăm aici termenii utilizați pentru distingerea celor două tipuri de pronume personal, persoana I plural: noi inclusiv (cu includerea alocutorului) vs noi exclusiv (cu excluderea acestuia). 10 Vezi supra, 2, comentariul legat de acuratețea terminologică. 11 Definițiile clasicizate ale echivalenței logico-semantice (cf. Carnap 1960, Vasiliu 1978) au în vedere doar planul asertiv; am extins conceptul pentru o analiză biplană a semantismului conectorilor - vezi Gorăscu (1975) și (2007). 12 Vezi supra, 4.1.2.1. 13
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
vezi Gorăscu (1975) și (2007). 12 Vezi supra, 4.1.2.1. 13 Putem vorbi de factivitate/contrafactivitate/nonfactivitate a conectorilor, aceștia fiind functori logico-semantici, deci predicate de grad înalt - vezi și Gorăscu, "Condiționalul indiferenței" [...], în acest volum. 14 Alternative terminologice: prospectiv//retrospectiv; progresiv//regresiv 15 De altfel, nu întotdeauna posibilitatea de opțiune alternativă antrenează modificări de structură sintactică: putem avea și I-a scris scrisoarea aceea ingrozitoare, deși i-am spus că nu face bine ce face. 16 E interesant
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
curent, stigmatizând însă reliefarea sordidului de către Zola și adepții săi ca „realism scârbos”. Criticii români de seamă, de la Titu Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea la Tudor Vianu, G. Călinescu și cei de după al doilea război mondial, sprijină în fond r., însă terminologic acest concept mai circulă uneori sub semnul ambiguității. În Istoria literaturii române (1991), I. Negoițescu numește „naturalism” întregul r. al perioadei interbelice, în care include abuziv și proza lui Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide ș.a. În cvasiunanimitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
a operat, pe parcursul lucrării, cu limbaje sectoriale, astfel încât, chiar dacă predominant este limbajul juridic, atunci când, de exemplu, se abordează subiectul din perspectivă politologică, limbajul specific se adresează unui cititor avizat. Cadrul conceptual: delimitarea conceptelor operaționale În vederea unei bune înțelegeri a accepțiunilor terminologice folosite pe parcursul lucrării, se impune definirea unora dintre conceptele operaționale din această lucrare. Noțiunea de parlament este considerată o categorie centrală a concepției despre stat. Alegerea parlamentului de către cetățeni, identificarea puterii acestuia ca fiind provenită din voința celor mulți, rolul
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
avans evident față de hard politics, interdependenta economică constituind o modalitate de a conecta statele la nivel regional și chiar mondial. Sfârșitul Războiului Rece a generat o serie de transformări în ceea ce privește mediul național/internațional de securitate, dezvoltându-se treptat o abordare terminologica pluralistă, astfel că începând cu acel moment securitatea nu mai reprezintă (nici pentru teoreticieni, nici pentru practicieni) o direcție de analiză strict politico-militară a unui stat. În noul context, conceptul de securitate se redefinește (aproape de la sine) acordându-se pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a statului de drept, a respectului pentru drepturile omului și a libertăților fundamentale. Pentru mai multe detalii a se vedea http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?id=248&lang=ro. Accesat: 13 octombrie 2010. 153 Din punct de vedere terminologic, sintagma Comunitate Europeană (CE) a devenit oficial Uniune Europeană (UE) începând cu noiembrie 1993, momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht; totuși, termenul de "CE continuă să se refere la activitățile principale ale Uniunii, de care răspund, pe lângă Comisia
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Reușește să fixeze într-o ecuație clară raporturile efective dintre practica literaturii și numele cu care a fost desemnată vreme de secole. Se infirmă astfel falsa impresie de coincidență absolută sau, dimpotrivă, de divergență totală, dintre realitatea creației și realitatea terminologică a domeniului, care a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
de bază ale machetei semantice. De aici decurg o anume indeterminare congenitală a ideii de literatură, dar și posibilitatea consecutivă a schematizării și modelării ei. Fără să fie încă explozive, o serie de tensiuni fondatoare - care vor zgudui periodic tectonica terminologică a literaturii - se anunță acum. Printre altele, conflictul dintre poezie și literatură, reputat ca fiind relativ târziu și mai ales modern. E de reținut din aceeași perioadă prestigiul simbolic al literaturii - rar atins mai târziu în sistemul sociocultural - de valoare-pilot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
supus, prin urmare, unei duble presiuni: mai Întâi, o presiune a ceea ce-și imaginează că trebuie să fie un autoportret (și aici el se lovește de două baraje succesive: de preluarea unor clișee, În primă instanță și de imprecizia terminologică și psihologică a autoportretului-ca-entitate-literară); pe de altă parte, scriitorul este supus presiunii scrisului ca atare, precum și instinctivei tendințe a acestuia de a se obiectiva. Autoportretul scriitorului de jurnale intime va fi, așadar, marcat Întotdeauna de Îndoita realitate a unui prea-plin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
activitate de tip „portant” sau de „impact” cu efecte pozitive și protectoare, evidente asupra sănătății oamenilor, joggingul a primit de-a lungul timpului diferite definiții, însă multe dintre ele nu diferă ca și conținut, ci doar ca formă de exprimare terminologică. Jogging-ul reprezintă unul dintre cele mai eficiente moduri de tonifiere a corpului și de control al greutății corporale, de combatere a stresului și de creștere a tonusului psihic. Referitor la etimologia cuvântului „jogging”, sursele studiate susțin faptul că nu
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
la deturnarea totală a lui (precum în dialogul celor doi ciobani: [Ciobanul 1: "Ai auzit că rușii-s pe lună?"]; [Ciobanul 2: "Toți, măi, toți?"]), de la formularea unor ambiguități polisemantice ("Am privit cum apare luna de pe deal.") pînă la confuziile terminologice (""Arbitrariul" i-a despărțit pe boxeri"), de la generalizarea abuzivă a licențelor poetice precum metonimia ("Îl știam om cu cap... ") sau sinecdoca ("Tot românul e născut poet.") pînă la substituțiile semantice nepermise ("l-a ajutat să nu mai sufere = "l-a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]