1,238 matches
-
simțind că nervii săi, Întinși ca niște arcuri, Încep să se rupă unul câte unul. Îi venea să țipe, să urle de durere și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În halul ăsta... „Care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor ar fi sărit scântei, Înfigându-se În direct În creier. Orice contact cu lumea exterioară devenea extrem de dureros. Nici contactul cu lumea sa interioară nu se dovedea a fi prea plăcut. Chiar și ciripitul vrăbiilor de dincolo de geam zgâria timpanele lui Noimann, care În locul oricărui sunet ar fi dorit să aibă parte de liniște absolută. Urechile sale albe, moi, lipite de țeastă, amplificau orice zgomot, orice șoaptă. Limba Îi era aspră. Gâtlejul parcă dat cu glaspapir. Fața moale, boțită semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau Într-un vârtej În jurul capului lui Noimann, emanând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propriile tale fețe multiplicate În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase, pentru a dispărea În hău. Forțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care ar fi picurat, În loc de apă, versuri. Uneori, În minte Îi venea o singură strofă, pe care Noimann era nevoit s-o repete până vedea negru În fața ochilor. Senzația era destul de ciudată. Repetând În gând versurile, medicul avea impresia că timpanul său se transformase Într-o pâlnie de gramofon, a cărui manivelă era Învârtită de o mână nevăzută ce-i imprima un ritm când mai larg, când mai alert. Pe alocuri discul era uzat, astfel că acul se Învârtea mereu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a dispărut. Răsuflarea lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu înțeleg de ce este atâta liniște. În alb de zăpadă, vorbește Doar El !
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune că "unui absolvent de la horticultură nu-i poți pretinde să-și pună întrebări metafizice, dar filosoful pot datora foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
până și de mirosul pur al zăpezii proaspete, adulmecate cândva în copilărie. Într-o noapte, visă cum se apropie de propria-i palmă, ca de o scară de palat regal, cum intră, îndemnat de sunete dulci de harfe și de timpane, prin labirintul liniilor ei întortocheate, cu râvna iscoditoare a albinei ce pătrunde în potirul unei flori de lotus, găsindu-și, acolo, sufletul drumețind, desfăcut în petale fără de număr și alergând pe toate cărările, nu către aflarea unui adevăr, ci către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se lăsă condus de prietena sa furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul melodios se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că mai avea câteva minute până ce sora lui va urca în cameră și va trage pătura de pe el, obligându-l să iasă din așternut. În fiecare duminică dimineața, Tomoe îl asalta de vreo trei ori. Mai întâi un asalt asupra timpanului: țipa la el de jos, din hol. Încă pe jumătate adormit, nu-i deslușea cuvintele. Atacul acesta putea fi parat cu un simplu „da, da“ sau „îhî“. A doua oară trecea la amenințări sau proceda ca acum, tropăind zgomotos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trei fabrici în care se jupoaie și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să audă, dar cum să se audă, când, dincolo de zid, din fiecare zid, țipete de pământ ars, de pământ mlăștinos, sfâșiau timpanele cu chemările lor de asalt? "Hai, trebuie să faci doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le!" La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât un sânge ce se caută în icoană. Cerul s-a zgâriat într-un vârf de brad deasupra bisericii, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls, maxilarul rupt, clavicula dislocată, genunchii juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica s-ar sublima În tăcere, umbra unei vibrații care ar străbate pielea ca o ultimă și imperceptibilă rezonanță a unui timpan atins ușor de aripa unui fluture. Zborul mătăsos și malefic al fluturelui acherontia atropos trecu rapid prin memoria morții, dar ea Îl Îndepărtă cu un gest al mâinii care semăna atât cu cel care făcea să dispară scrisorile de pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cărui capete se întretaie. Chenarul intrării principale a fost modificat la începutul secolului al XIX-lea. Intrarea principală cu toate elementele ei decorative este încadrată de două coloane ce au rozete pătrate și capitele, care susțin o cornișă simplă. În timpan, într-o cruce cu brațe egale, rotunjite este sculptată stema Moldovei, capul de bour care susține o coroană, și câte un leu de o parte și de alta. Lespedea cu stema a fost deteriorată în partea interioară când s-a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
zile și pe Maica Domnului în toată strălucirea lor cerească. Sunt și porțiuni mici pictate numai cu motive decorative, de obicei benzi cu motive vegetale sau geometrice, care separă ansamblurile de pictură între ele sau ocupă spații de obicei în timpanele și glafurile arcadelor, în frize orizontale înconjurând biserica pe sub cornișă, în benzi verticale la abside, pe intradausurile firidelor, urmărind curbura arcurilor etc., toate având scop ornamental, artistic. Pridvorul rămâne cu impresia că aceste biserici au crescut direct din pajiște la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
bolții sunt cei patru evangheliști în iconografia tradițională. În pandantivii mici sunt, de asemenea, scene asemănătoare ca reprezentare după cele din pandantivii mari. Pe partea de jos a arcurilor sunt cete îngerești care zboară. Conca absidei nordice În cele patru timpane este ilustrată Dumnezeiasca Liturghie, o temă obișnuită și în vechea pictură moldovenească, după cum urmează: altarul, plecarea cortegiului și sosirea cortegiului (în partea de sud-est); Epitaful dus îngeri și episcopi (sud-vest); cortegiul în mers (nord-est și nordvest). Masa altarului este sub
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Vibrează din nou și mă uit la el câteva clipe. Apoi, cu o gheară în stomac, îl ridic la ureche și apăs pe Răspunde. — Bună. Am vocea spartă. Eu... sunt. — Samantha ? Glasul lui incredul îmi răsună în ureche, spărgându-mi timpanul. Tu ești ? Unde ești ? — Nu știu. A trebuit să scap de acolo. Am... fost efectiv șocată. — Samantha, nu știu dacă mi-ai primit mesajele. Dar... Șovăie. Știe toată lumea. — Știu. Mă rezem de un perete vechi aproape prăbușit și-mi strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la asta. Aș putea să mă duc și să stau la ea, îmi vine un gând. Ce ciudat. Nici măcar nu mi-a trecut prin cap până acum. Deschid mobilul și inspir adânc. — Bună, mamă. — Samantha. Glasul ei puternic îmi sparge timpanul. Cât timp aveai de gând să lași să treacă până să-mi spui de parascovenia pe care ai făcut-o ? A trebuit să aflu de pățania propriei mele fiice dintr-o glumă de pe internet. Articulează cuvintele cu repulsie. — O glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
direct robotul. — Bună! Eu sunt! zic imediat ce vocea lui Suze termină de vorbit. Păi, văd că nu ești acasă, așa că sper ca ceea ce voiai să‑mi spui să se fi rezolvat deja... — Bex! Glasul lui Suze aproape că‑mi sparge timpanul. O, Doamne, Bex, unde ai fost? — În oraș, zic, mirată. Și pe urmă am dormit. Suze, ce s‑a... — Bex, niciodată n‑am spus vorbele alea! mă întrerupe, foarte supărată. Trebuie să mă crezi, n‑aș zice în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
regularizarea scurgerii electronilor. Ca pentru a celebra această reînviere, șiruri lungi de semnalizatoare se aprinseră, aidoma unor semne de viață, ale unei respirații mecanice agitate. Un sunet cu totul aparte se iscă și porni să străbată culoarele pustii. Numai membranele timpanelor artificiale îl interceptară și-l recunoscură. Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]