1,870 matches
-
omenirea două mari serii de idei, două tabere, aceea a individualismului, sistemul liberal, și aceea a armoniei intereselor, a statului ca o unitate absolută, a monarhiei juridice. Libertatea e libertatea de a esploata, egalitatea e egalitate[a] de a deveni tiran ca și vecinul meu, fraternitatea - un moft ilustrat prin guilotină. Să cercetăm în zigzac ideea libertății. Cetățenii germani și poloni (o castă) cereau regelui libertate, adică libertatea de a-și dezbraca țăranii și de-ai spânzura după plac. Olanda cerea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
războiului de treizeci de ani până la revoluția franceză, se caracterizează prin întemeierea puterei statului în persoana monarhilor. Oriunde un monarh zicea "L'Etat c'est moi", el avea concursul populațiunilor, sătule de rapacitatea multiplă a sutelor de mii de mici tirani feudali, din cari fiecare era pe pământul său stăpânitori absolut. Acești reprezentanți ai libertății absolute, ai liberului veto, a ruinat statele unde ei conduceau afacerile, pe când ideea monarhică, deprinzând comodele caste ale evului mediu la muncă, au consolidat {EminescuOpIX 218
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a preocupațiilor mici de curte cari răsar nemijlocit după planuri de cuceriri și afaceri de stat. Aceste contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare prin mărimea patimelor ei. Astfel e rece și neîndurat ca un tiran neîncrezător și prepuielnic, gelos, ambițios, vecinic calculând, având asupra tuturora iubirea pentru viitorul Rusiei și ură neîmpăcată pentru oricine se opune intențiilor lui. Figurile cari încadrează acest tip sunt asemenea frumos și curat desemnate; astfel Caterina, principele Mencicof, contele Sapieha
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
voi! Până ce ura noastră pentru voi nu va mai fi un simțământ ci o rațiune, nu psicologie ci logică. Și e teribilă ura cea surâzândă a logicei - ea [e] justificată, căci e justiția. Este ura surâzândă, ura sclavului față cu tiranul său, este condițiunea legată de tranzacțiunile dintre unul și altul. De-aș trăi în Rusia și poporul, într-un moment generos, ar închide tiranii spre a-i decapita, de n-ar găsi carnefice m-aș face eu! Cine mi-ar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o violență gravă, pe criterii etnice, cu extorcări din ce în ce mai brutale și agresarea fizică a profesorilor. Mecanismul incivilității acționa perfect: contestarea directorului însemna refuzul celorlalți adulți de a exercita disciplina comună, iar spațiile sociale nu mai erau spațiile nimănui, în afară de micii tirani în devenire, care-i țineau pe cei mai slabi sub dominația fricii. În 2003, având un nou director, acest gimnaziu beneficiază de o ambianță în mare măsură pozitivă, iar victimizările sunt rare: s-a alăturat celor mai liniștite școli, depășind
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Bath, ambele personaje împart nu doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza serenadelor intonate de Avesalon și, de fiecare dată, pare în mod real îngrijorat de soarta iubitei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spusele femeii, într-un „prea firesc păcat”918. Sinuciderea ei are un aspect dramatic, există în toate gesturile femeii o poezie a despărțirii, un legământ puternic între cei doi îndrăgostiți: în cupa în care se găsea inima iubitului ucis de tiranul părinte, toarnă otravă, pe care o bea fără nicio reținere. Cupa amintește de simbolul Graalului, pentru că iubirea este singura care poate da un sens vieții, poate înnobila, devine un ideal pe care aceste personaje feminine nu încetează nicicând să îl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
găsească amândoi pe calea cea bună, percepând corect, unul cauza, celălalt efectul”. Plimbarea delfică trezește amintirea mai multor prodigii care au avut loc chiar În sanctuar (de pildă, coloana din bronz Înălțată de Hieron se prăbușise exact În ziua morții tiranului, la Siracuza, palmierul consacrat de atenieni lasă să-i cadă curmalele de aur În timpul dezastrelor de care aceștia avură parte În Sicilia etc.). Evocarea acestor impresionante prodigii al căror teatru a fost Delfi Îl face pe Philinos să spună că
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
simplă și concisă. Pe cât se spune, acei Înțelepți 1, numiți de unii și «sofiști», au fost de fapt În număr de cinci, anume: Chilon, Thales, Solon, Bias din Priene și Pittacos, iar ceva mai târziu li s-au alăturat Cleobulos, tiranul din Lindos, (E) apoi Periandros, tiranul din Corint 2. Ultimii doi nu erau Însă Înzestrați nici cu virtute, nici cu Înțelepciune. Datorită puterii ce-o aveau, grație prietenilor și peșcheșurilor Împărțite Încolo și Încoace, ei au reușit să spulbere orice
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acei Înțelepți 1, numiți de unii și «sofiști», au fost de fapt În număr de cinci, anume: Chilon, Thales, Solon, Bias din Priene și Pittacos, iar ceva mai târziu li s-au alăturat Cleobulos, tiranul din Lindos, (E) apoi Periandros, tiranul din Corint 2. Ultimii doi nu erau Însă Înzestrați nici cu virtute, nici cu Înțelepciune. Datorită puterii ce-o aveau, grație prietenilor și peșcheșurilor Împărțite Încolo și Încoace, ei au reușit să spulbere orice opinie defavorabilă lor, izbutind până la urmă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și ei la rândul lor vorbe de duh și câteva maxime asemănătoare cu ale celor cinci. Aceștia Însă s-au supărat foc. Totuși, n-au avut curajul să se pună cu asemenea oameni plini de o cumplită trufie, cum erau tiranii, și nici să-și atragă ura unor oameni atât de influenți prin Înfruntare fățișă pentru obținerea acestui titlu de onoare. (F) Așa că s-au adunat aici laolaltă și au consacrat Împreună ca ofrandă acea literă care În alfabet ocupă locul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pretenții de incursiune În datele științelor și artei contemporane izbutesc să deterioreze și alte capitole din dialogurile delfice. Urcând agale Calea Sacră delfică, pe care și astăzi o urcă vizitatorul modern, grupul Întâlnește, pe lângă alte monumente votive, statuia lui Hieron, tiranul Siracuzei, așa-numita Stâncă a Sibilei, lângă Bouleuterion-ul de la Delfi unde se Întruneau consilierii municipali ai orașului, tezaurul Corintului și celebra operă de artă „palmierul din bronz”. Periplul se Încheie cu vizitarea templului lui Apollo unde cei de față se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lovit pe atenieni În Sicilia, palmierul pe care ei Îl consacraseră Zeului a Început să piardă fructele sale de aur. În același timp, un stol de corbi ciocăneauscutul statuii Închinate zeiței Pallas 5. Coroana Închinată de cnidieni, pe care Philomelos, tiranul din Focida, o dăduse În dar dansatoarei Pharsalia, provocă moartea acesteia. Ea trecuse din Grecia În Italia și se găsea la Metapont. (398) Aici, pe când dansa În preajma templului lui Apollo, o ceată de tineri se repezi spre ea ca să-i
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
față de această femeie. Neîndoielnic, fapta era admirabilă. - Prin urmare, continuă el, este un lucru drept ca eu să apreciez și să iau În considerare oricare ofrandă s-a adus; unele au fost făcute de cetăți - de pildă, Opuntul; altele de tiranii focidieni, după ce au topit un mare număr de ofrande de aur și argint pentru a bate bani pe care i-au răspândit prin orașe 1; la rândul ei, populația Olinthului a adunat tot ceea ce poseda În materie de argint primit
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Același lucru ți se va Întâmpla și ție, grăi Zeul. Ți-l vestesc de pe acuma.” (Adresându-se apoi celor de față:) Știți bine că Gelon era suferind de hidropizie, iar Hieron de litiază, Încă de pe vremea când au guvernat ca tirani. Cel de-al treilea fiu, Thrasybulos, după o scurtă guvernare, hărțuit de lupte civile și de atacuri venite din afară, a fost alungat din funcția ce-o avea. Procles, tiranul din Epidaur 2, i-a suprimat pe mulți Într-un
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Hieron de litiază, Încă de pe vremea când au guvernat ca tirani. Cel de-al treilea fiu, Thrasybulos, după o scurtă guvernare, hărțuit de lupte civile și de atacuri venite din afară, a fost alungat din funcția ce-o avea. Procles, tiranul din Epidaur 2, i-a suprimat pe mulți Într-un mod crud și nelegiuit șparanomisț, iar pe Timarchos, sosit din Atena la Epidaur Încărcat cu saci de bani, Îl primi cu căldură și amabilitate; apoi l-a ucis, iar cadavrul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
s-ar fi putut adăposti. Zeul Îi răspunse că era de acord cu plecarea sa. Îi porunci să se Îndrepte acolo unde străinul din Egina, Cleandros, aruncase coșul cu trupul neînsuflețit al oaspetelui sau acolo unde cerbul Își leapădă coarnele. Tiranul Înțelese că Zeul Îi poruncea să se arunce În mare sau să se Îngroape de viu, căci cerbii, atunci când Își leapădă coarnele, le Îngroapă și le ascund adânc sub pământ 3. Câtva timp rezistă, dar treburile nu-i mai mergeau
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unor ambiguități, aunor ocolișuri și a unei exprimări neclare. Căci, pe Zeus! adevărul este că nu oameni oarecare coborau să consulte Oracolul, și nu cu privire la cumpărarea unui sclav sau despre cine știe ce treburi. Ci la Delfi apelau Cetăți, foarte puternice, regi, tirani 1 care nutreau ambiții nemăsurate și care se adresau Oracolului În chestiuni de importanță majoră. A-i supăra, prin răspunsuri potrivnice celor la care se așteptau, nu era de glumă, putea avea repercusiuni asupra slujitorilor Oracolului. Zeul, Într-adevăr, nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui Planetiades Îndeosebi din pricina nestatorniciei pe care el o atribuia Zeului. Presupunea că Apollo ocolește viciul și Îl izgonește din anumite locuri, În vreme ce În altele consimte să-l Îngăduie. În acest caz, Zeul ar fi asemenea unui rege și unui tiran care, deși Închide ticăloșilor anumite porți din reședința sa, le dă În schimb acces la alte intrări, pentru a-i primi În audiență. Cele create de zei au drept Însușire măsura și desăvârșirea,excluzând orice exces. (F) Și mai ales
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Bath, ambele personaje împart nu doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza serenadelor intonate de Avesalon și, de fiecare dată, pare în mod real îngrijorat de soarta iubitei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
spusele femeii, într-un „prea firesc păcat”918. Sinuciderea ei are un aspect dramatic, există în toate gesturile femeii o poezie a despărțirii, un legământ puternic între cei doi îndrăgostiți: în cupa în care se găsea inima iubitului ucis de tiranul părinte, toarnă otravă, pe care o bea fără nicio reținere. Cupa amintește de simbolul Graalului, pentru că iubirea este singura care poate da un sens vieții, poate înnobila, devine un ideal pe care aceste personaje feminine nu încetează nicicând să îl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
supunere. Puterea e rea atâta timp cât Îl face pe om autosuficient. O persoană puternică și rea, aflată În pericol, va apela doar la argumente universale. Avocații lui Pinochet doresc să obțină avantajul ca acesta să nu fie tratat „à la Pinochet”. Tiranul, care a sfidat legea, apelează la ea când se vede Învins. Sistemul judiciar, o mare creație a inteligenței publice, cere să iasă din cercul privat pentru a ajunge În zona comună a legii. Este absolut necesar ca inteligența să fie
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
eșuează la nivel cognitiv atunci când păstrează convingeri blindate. Prejudecățile, superstiția, dogmatismul, fanatismul sunt fenomene mai curând sociale decât personale. Sunt culturi care le Încurajează și le protejează. Intoleranța religioasă are mereu același comportament. Cel slab cere libertate, vrea protecție În fața tiranului, dar dacă ajunge să aibă el Însuși puterea, uită ce Își dorea Înainte. Creștinii, urmăriți cu cruzime de Sanhedrin și de Imperiu, cereau toleranță. La Începutul secolului al III-lea, Tertulian scria: „Atât prin legea umană, cât și prin cea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
rubrica Kol Botek. Ce preocupări aveți, cum vedeți viitorul? Citesc în permanență, mă plimb, urmăresc programele de televiziune și mă rog de sănătate și pace. Firește că sunt preocupat de prezentul și viitorul țării noastre. Acum, cînd au apărut noi tirani care țintesc la ștergerea Israelului de pe harta lumii, când antisemitismul crește în intensitate, nu poți să nu fii preocupat de viitor. Mă îngrijorează și faptul că la noi sunt unii care uită că aici nu este Elveția, că avem probleme
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
așa a fost chinuit și cel de-al patrulea îndurându-și caznele și spunând că: „«bine este a muta nădejdile cele de la oameni și a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El», înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia «spre viață» (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof.
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]