2,014 matches
-
una o cheamă Primăvara, pe alta Vara și mai există și Toamna și Iarna. „Frumuseți pentru toate anotimpurile“, le numește el. Doamnă Yehonala, Majestatea Sa e sătul de noi, femeile manciuriene. Într-una din zilele astea o să se prăbușească în toiul activităților sale deja știute de toată lumea și rușinea va fi prea mare să o putem îndura. Îmi scot batista și i-o dau lui Nuharoo ca să-și șteargă lacrimile. Nu putem să luăm asta personal, îi spun. Sentimentul meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a construit un tron provozoriu. Tot mai mulți miniștri veneau să obțină audiențe de urgență. Toți arătau ca și cum ar fi fost deja înfrânți. Eticheta era neglijată, iar lumea se certa și dezbătea cu voci zgomotoase. Niște bătrâni au murit în toiul certurilor în care erau implicați. La graniță, gloanțele și obuzele cădeau dese ca grindina. Întins în jilțul său, împăratul citea rapoartele de ultimă oră. Febra îi revenise. Pe față și pe corp i s-au pus prosoape reci, iar foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se ascut față de anumite lucruri, cum ar fi respirația lui Tung Chih și zgomotele din jurul cortului, și îmi amorțesc față de altele, cum ar fi foamea. Deși stăm în corturi separate, împăratul Hsien Feng își face apariția în fața mea în toiul nopții, ca o fantomă. Stă acolo, cu ochii goi de nefericire. Mă întreb dacă îmi pierd și eu mințile. E aproape seară, și hotărâm să facem o pauză pentru masă. În după-amiaza asta, Majestatea Sa a avut o criză îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mine de brațe. Mă zbat ca să mă eliberez. Lovind și mușcând, Tung Chih se luptă și el. Gărzile îi răsucesc brațele la spate și îl pun cu fața la pământ. — Te rog! îl implor pe eunucul-șef Shim. — Majestatea Sa este în toiul reflecției, refuză Shim să cedeze. Puteți merge la el când spiritele sale se liniștesc. — Tati! Tati! țipă tare Tung Chih. Ar fi câștigat simpatia oricui, dacă ar fi fost oriunde în altă parte. Dar Curtea pare să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
grijă, pe nesimțite, încerc să îl influențez. Dar în clipa în care își dă seama care sunt adevăratele mele motive, o ia la fugă. Sunt oameni care încearcă să-l facă prost pe Fiul Cerului, zice o dată Tung Chih în toiul unui joc. Nuharoo și profesorul principal Chih Ming vor ca Tung Chih să învețe exclusiv „limba împăratului“. De asemenea, ei concep lecțiile în așa fel încât Tung Chih să se concentreze asupra retoricii chineze, poeziei antice Tang și versurilor Sung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adevărată crimă. Precum o căprioară care stă lângă o stâncă, sub lumina lunii, Nuharoo se așază lângă lighean. Se spală încet pe tot corpul. Frumusețea aceasta a fost numai pentru ochii lui Hsien Feng, mă gândesc eu. Mă trezesc în toiul nopții. Nuharoo și Tung Chih dorm buștean. Suspiciunile mele revin. Îmi amintesc zâmbetul călugărului - îi lipsea sinceritatea. Ceilalți călugări nu aveau expresiile liniștite pe care sunt obișnuită să le văd la budiști. Ochii lor priveau într-o parte, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
murit în pruncie. Prințul Ch’un m-a implorat să fac ceva să o opresc pe Rong, căci era din nou însărcinată. I-am promis că-l voi ajuta și l-am rugat să bea din vinul de igname. În toiul conversației, a sosit și Yung Lu. Era în uniformă și cizmele îi erau acoperite de noroi. S-a așezat în tăcere și a luat un bol de vin. L-am analizat în timp ce continuam să vorbesc cu prințul Ch’un. Discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca să arate celorlalți, ce? Că dacă-l dobor să poată spune că n-a luptat decât cu o mînă! Iar chipul său căpătase o expresie de paiață. Ce vroia să spună? Vroia să-i facă pe ceilalți să râdă în toiul luptei. Iar dacă l-aș fi pus jos, ce adică, să se considere că, din moment ce el se strâmba așa, rezultatul luptei nu mai avea valoare? Mi-am dat seama într-o clipă de toate acestea, dar m-am hotărât să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
chemau pe Madlen, care se da drept studentă. Deși nimeni nu-i credea povestea, fata susținea că fostul ei soț fusese ministru. Reuniunile aveau loc în subsolul lui Ovidiu care mă invită odată și pe mine. Bairamul tocmai era în toi cînd apăru Madlen; intrarea fu gălăgios salutată. Fata se dezbrăcă de blană și, picior peste picior, ceru o țigară. Avea picioare frumoase. Drăguță, violent vopsită, fața ei teșită, cu nasul cîrn și maxilare pătrate, degaja un miros plăcut de cremă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
hohote și În ovații, Încurajându-și favoriții. Când un gladiator părăsește chenarul terenului, este declarat mort și nu mai are voie să reintre În joc. Câștigă, desigur, echipa care Își gonește toți adversarii dincolo de tușă. Înainte de luptă, dar și În toiul ei, Marinaru se ocupă cu pariurile pe care le pun Înfocații suporteri. La sfârșit, În odăița din dos a frizeriei, căpitanii celor două echipe primesc un anumit procent din Încasări. În ziua În care doamnele țața Veta și țața Norica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
către casă, apoi, brusc, se dăduse aproape nas În nas cu văru-său și un coleg de praștie de-al lui, poreclit Cățelu. Îl urmăriseră, probabil, de multă vreme și el nu-și dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl Întrebase pe Îndrăgostit dacă o pupase pe acea fată. Ectoraș, zăpăcit, ghicise că se ascundea o capcană după nevinovata Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unii pe alții de păduchi. — Păduchi? — Da. La început, cineva a găsit unul umblând pe gulerul meu, apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, în toiul discuției, când am venit aici să ne încălzim la foc, am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
M-am obișnuit cu șchiopătatul, râse Kanbei. Nu cad decât dacă mă gândesc la el în timp ce merg. În ultima vreme, am început să umblu destul de normal. Dar nu vreau să mă laud cu asta. Ați putea-o face și în toiul unei lupte? — Cred că pe câmpul de luptă e mai bine cu lectica. Chiar și în ciocnirile corp la corp, sunt liber să țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum, se spunea că se află în avangarda trupelor care invadau provincia Kai. Așadar, propriul lui cumnat îl trădase pe față și chiar încerca să-l distrugă. Știind acest lucru, era acum nevoit să reflecteze puțin la sine însuși, în toiul agoniei. „Unde am greșit?“ se întreba Katsuyori. Deși, pe de o parte, își arătase, tot mai dârz, neînduplecatul spirit și ordonase întărirea mijloacelor defensive de pretutindeni, când îl primi pe Kaisen la noul său castel se arătă dispus să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să încredințeze nordul Japoniei unui aliat de încredere. De o bună bucată de vreme, Nobunaga plănuise să se ducă personal în provinciile apusene pentru a-și impune propria domnie, la fel cum făcuse în Kai. Chiar și acum, era în toiul pregătirilor febrile de plecare pe front. Cu toate acestea, lăsase deoparte aceste treburi importante pentru a-l primi pe Ieyasu. În mod cât se poate de firesc, lui Ieyasu i se puse la dispoziție tot ce putea oferi Castelul Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întinși la limită de vântul care sufla prin clădirea aproape goală. „Până în urmă cu câțiva ani, când mi se dădea liber să mă întorc acasă, voia întotdeauna să-l mai văd o dată înainte de a pleca, fie și dacă era în toiul nopții. De câte ori n-a spus Nobunaga: «Mai treci pe la o ceașcă de ceai,» sau « Dacă pleci dimineață, vino înaintea zorilor.» De ce a ajuns să mă disprețuiască astfel? A trimis până și un mesager, ca să nu fie nevoit să mă primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
semnificativă, de la Sakamoto. Astfel, cetatea era plină de cai și oameni; căruțe cu provizii militare blocau toate intersecțiile, iar pe străzi aproape că nu se mai putea circula. Soarele strălucea cu putere și, dintr-o dată, ai fi zis că e toiul verii: hamalii umpleau magazinele și se certau în timp ce mâncau; afară, infanteriștii se strecurau printre care trase de boi, răcnind încoace și-ncolo. De-a lungul străzilor, muștele bâzâiau și roiau peste bălegarul cailor și al boilor. — Ți-ai revenit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se îmbrace; întrebă ce oră era. — Prima jumătatea Orei Șobolanului, răspunse străjerul. Ieși în coridorul negru precum cerneala. Când îl văzu pe Saito Toshimitsu în genunchi lângă ușă, așteptându-l, Mitsuharu se întrebă care era motivul acelei convocări neașteptate în toiul nopții. Toshimitsu o luă înainte, cu o lumânare în mână. În timpul lungului drum pe coridorul întortocheat, nu întâlniră pe nimeni. Aproape toți cei din fortăreața principală dormeau liniștiți, dar, în acea unică parte a clădirii, domnea o atmosferă neobișnuită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu, e prea mult, ripostă Hideyoshi. Trebuie să încapă imediat, fără a aștepta nici măcar până la ivirea zorilor. Hikoemon, cheamă-l din nou aici pe Ekei. Să trimit un mesager chiar acum? întrebă Hikoemon. Nu, așteaptă puțin. Un mesager sosind în toiul nopții i-ar stârni suspiciuni. Trebuie să ne gândim foarte bine la ceea ce vom spune. Urmând ordinele lui Hideyoshi, oamenii lui Asano Yahei începură o cercetare atentă a tuturor călătorilor care veneau și plecau din regiune. Cam pe la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încotro se îndrepta. Înconjurat de soldați, omul se rezemă în toiag. — Mă duc acasă la o rudă, în satul Niwase, răspunse el, cu cea mai mare umilință. — Dacă te duci la Niwase, ce cauți pe drumul ăsta de munte, în toiul nopții? întrebă ofițerul comandant. — N-am găsit nici un han, așa că am tot mers, replică orbul, plecând capul într-un apel la înțelegere. Poate ați fi atât de buni să-mi spuneți unde aș putea găsi un sat cu han. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plănuiesc să vă mute familia într-o ascunzătoare din munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese în toiul unui vârtej de confuzie și de îndoială, avea caligrafia calmă. Conținutul, însă, indica limpede că se prea putea ca acea scrisoare să fie ultima redactată de ea: Dacă se întâmplă tot ce poate fi mai rău, te asigur, stăpâne, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi, aceste semne ar fi fost demne de dispreț și condamnate ca prefăcătorii pentru a-și ascunde urâțenia. Satul era un refugiu excelent. La o oarecare distanță fuseseră postate santinele, astfel încât nu se temeau de un atac prin surprindere. Fiind toiul verii, așternuturile și proviziile aveau să dureze. Cel mai mare neajuns era izolarea. Aflându-se atât de departe de orice așezare omenească, nu aveau idee ce se petrecea. Mesagerul ar fi trebuit să se înapoieze curând. Nene își lăsă gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
i se uscă, începu să-l mănânce trupul. — Katsutoshi, freacă-mă mai tare, se agită el. Mult mai tare. Băiatul încă nu avea decât cincisprezece ani. Era destul de înduioșător să-l vezi comportându-se cu o asemenea grijă filială, în toiul unui marș. Katsuie avea pielea acoperită cu un fel de eczemă. Și nu era singurul care suferea în vara aceea. Mulți dintre soldații care purtau armuri de piele și metal aveau o afecțiune a pielii, un fel de iritație cauzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
După ce vasalii își aduceau omagiile lui Samboshi, nici unul dintre ei nu se mai întorcea în provincia lui de baștină. Fiecare avea mulți soldați în așteptare la reședința sa din cetate. Populația orașului se înmulțise enorm, ceea ce, pe fondul arșiței din toiul verii și al mărimii reduse a localității, crea o atmosferă teribil de confuză și zgomotoasă. În timp ce caii alergau cu furie pe străzi, vasalii se luau la bătaie și peste tot izbucneau incendii, nimeni nu mai avea timp să se plictisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hotărâre. Putea fi un punct de răscruce pentru clanul Oda. În aparență, nu era nimic mai mult decât o rumoare de voci individuale, dar, pe dedesubtul tumultului, se simțea o mare neliniște cu privire la deznodământul confruntării între Katsuie și Hideyoshi. În toiul acelei atmosfere apăsătoare, un maestru al ceaiului intră și-l informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi ordonă să-i aducă ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]