1,334 matches
-
care ai lovitNilul și du-te! Iată Eu voi sta înaintea Ta acolo la stânca din Horeb,iar tu vei lovi în stâncă și va curge din ea apă și va bea poporul”(Ieșire 15, 5-6); „A luat, deci, Moise toiagul din fața Domnului, cumpomenise Domnul și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și azis către obște: Ascultați, îndărătnicilor, din stânca aceasta vă vomscoate apă? Apoi și-a ridicat Moise mâna și a lovit în stâncă cu toiagul său de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
deci, Moise toiagul din fața Domnului, cumpomenise Domnul și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și azis către obște: Ascultați, îndărătnicilor, din stânca aceasta vă vomscoate apă? Apoi și-a ridicat Moise mâna și a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori și a ieșit apă multă și a băut obștea și dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise și Aaron: Pentru că num-ați crezut ca să arătați sfințenia mea înaintea ochilor fiilor luiIsrail, de aceea nu veți duce
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Civilizația urbană e mult mai avansată decât cea din sate. Restricțiile religioase blocau fantezia artistică. în temple erau totuși figuri de animale, heruvimi etc. Ca îmbrăcăminte purtau o mantie, cingătoare și un fel de bonetă, în picioare sandale. Bărbații aveau toiag, inel cu pecete și femeile voal, inele verigi în nas, cercei, brățări la mâini și la picioare. Viața simplă, hrana sobră, nevariată, era dată de câmpie și vite. Carnea și vinul și peștele constituiau masa de bază. Nemurirea se asigura
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Gheorghe Tescu „Boierul nebun...“ La răspântia veacurilor nouăsprezece și douăzeci... ...De cum cădea bruma, toamna și toată iarna până la dezgheț, umbla pe uliță, sprijinit într-un toiag, îmbrăcat în blană de lup, urla și scheuna, mârîia..., se întărâta ca lupii; gemea, plângea, ridica gura în sus către cer ăuind, de te cuprindea frica, dar și mila și jalea văzându-l... Schilav, de șale îndoit și cu un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umbla supravegheat „discret“ de Anuca, fata pădurarului câțiva feciori boierești, cărora le era încredințat, dar de la distanță, că nu-i putea suferi în preajmă. De cele mai multe ori, cu șiretenie, scăpa de „urmăritori“, și îmbrăcat cu blană de lup, sprijinit în toiag, colinda ulițele satelor, ori se afunda în pădure zicând că-l caută pe „Suru“... Totuși, cu un comportament tulburat și stăpânit de o idee fixă, era greu de urmărit. Coana Smaranda, Boieroaica, plângea și se ruga zi și noapte sub
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
15 focuri, cu țeavă „Damas“, invenție a fabricii de arme St. Etiene, combinație a „damasului“ englezesc cu „damasul“ de Boston, care asigură o precizie totală armei. footnote> nou-nouț, măi... cum n-ai mai văzut!“, zise moșierul cu mândrie, netezindu-și toiagul cu palma tremurându-i... „...Sărmanu‟ di el, sărmănelul“, își zise compătimitor, cu inima frântă, fostul hăitaș. Și lacrimile îi scăldau obrajii, fără să plângă, uitându-se furiș, cu o jale fără margini, la ruina de om din fața lui, altădată bărbat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lung, lung, a dispărut în inima codrului, ca o vedenie. Te frecai la ochi, întrebându-te... „Oare, chiar a fost?“ și totuși, nefericitul moșier... dorea să vâneze un lopătar. Când se uita la tine, bărbos, îndoit de șale, sprijinit în toiag, doar din ochiul adânc, cenușiu și lăcrimos, țâșnea ca o suliță, o privire vie care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l respecți. ...Acum, cu mintea scăpătată, umbla himeric prin pădure, căutând lupul sur să-l
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jur, care apărea ca o nălucă, și tot așa dispărea cu oaia în spinare, lăsând în urmă și câteva mursecate, era lupul al cărui, singur numele, băga lumea în răcori... iar el vroia să-l înfrunte singur doar cu un toiag... „ - Îmblî ca un lup sânguratic, mai povestea despre moșier fostul hăitaș... Răsare, ca din pământ, când nici nu te-aștepți, stă și să uitî la tini ca o sălbăticiune, șî cheri înghițât di codru. Da nu faci nimănui rau!“ Și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Germania. Dar lacrimile erau și pentru sine. Balestier fusese mai mult decât un agent eficient; În scurta perioadă de colaborare dintre ei, devenise un prieten, aproape ca un fiu sau frate mai tânăr, o sursă de energie și Încurajare, un toiag de sprijin În vremuri de restriște. Henry nu Își putea imagina cum i-ar putea găsi un Înlocuitor. Pe când ceilalți se Îndepărtau de mormânt, Caroline, sora lui Balestier, o tânără micuță și sensibilă, care Își stăpânise cu curaj durerea pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Bătrâna Elena Marin Alexe fiului meu, Robert... Cobor pe-o potecă, Spre-o gură de rai Și-ntreb o bătrână: - Mata, câți ani ai? S-oprește din cale Cu fruntea plecată, Proptită-n toiag, Cu vorba înceată. - Trec anii ca zorii, Abia dacă-i vezi. Sunt tare bătrănă, De vrei să mă crezi. - Sunt veche, ca lumea Prin care cobor Și tristă ca ploaia, Cea plânsă de nor. - Aștept încă ziua S-apară în
B?tr?na by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83257_a_84582]
-
nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate, bisat. Însă trombonul revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului meloman: „Iată cum bastonada trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de apărare ce cădeau pradă armatelor barbare dezlănțuite care nu erau conduse, ci incitate de mînia unui împărat ce jurase strîmb, ce se putea obține în cele din urmă de la mărinimosul Pontif? Un privilegiu de învestire a Episcopilor, veniturile episcopale, toiagul și inelul; cu condiția ca acești Episcopi să fie mai întîi aleși după canoane, liber, fără simonie, fără "violență"244 și fără alte condiții care să restrîngă și mai mult privilegiul. Iar lui Henric i s-a părut o mare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de învestire a Episcopului cu sceptru și inel, însemne ale jurisdicției episcopale. Și chiar regele a protestat, căci nu intenționa să acorde Episcopului, prin acea ceremonie, decît posesia asupra bunurilor temporare 245; dar nu fu răsplătită cu aceasta Biserica; fiindcă toiagul și inelul erau cu adevărat simboluri a ceva ce însemna mai mult, iar învestitura implica necesitatea consimțămîntului principelui, pentru ca alesul să devină Episcop; de aceea se organizau multe Concilii, Prelații erau în permanentă mișcare, se făceau adunări de Cardinali împotriva
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
faimă negativă, spunându-se, despre ea, că face avorturi aseptice, folosind un mizerabil fus de lemn, și că repară cu mijloace empirice virginitatea fecioarelor. Venera sosea clandestin la tovarășa ei de muncă și luptă, Svetlana de la Sans-Souci, purtând un noduros toiag de corn în mâna stângă și înfășurată într-un capot de material de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
navei în năvala norilor și îi comandă stewardesei un pahar de whisky și o cafea. Pus pe reverie, cu paharul dinainte, își zise că uite-așa, am să mă văd în avion, plecând spre Ierusalim, spre Pământul Sfânt, pelerin cu toiagul în mână și cu veșmânt aspru de sac, pentru iertarea păcatelor și bucuria sufletului! Doamne, zise el cu voce tare, ceva mai târziu, nu e bine așa... Ca să fii un veritabil pelerin și ca jertfa să fie primită, se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după Revoluție, vă promit eu că va fi și mai dificil ca proletarii să scoată la bișniță asemenea substanțe periculoase... Svetlana, în uniformă de dirijor de fanfară, înclina din cap a încuviințare, iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus de Svetlana însăși, porniră să sufle în alămurile lor sclipitoare. Era o măiastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al așa-numitului Partid Național Socialist al Muncitorilor din Germania. Instrumentiștii intonară, asurzitor și fără tragere de inimă, respectiva bucată, atacând-o pe ritm alert de polca. Pelerinul o ascultă și el, fără chef, deși Svetlana îl amenința mereu cu toiagul de tambur-major, convocându-l la audieri oficiale, știind că imaginea aceasta avea să i se estompeze, dar că, simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
va transmite învățătura Evangheliei. A efectuat o primă călătorie misionară împreună cu apostolul Ioan, predicând în cetățile Asiei, întemeind comunități creștine în Antiohia, Efes, Elicori (numită Niceea, pe vremea lui Traian) și până la Bizanț, pregătind astfel calea apostolului Pavel. Purta un toiag, cu Cruce la capăt, prin care făcea minuni, ca oarecând Moise (Ieșire 15, 25), Aaron (Facere 7, 9-12) și chiar Ioan Botezătorul. În cea de-a doua călătorie misionară a ajuns în cetatea Sinopi, unde apostolul Matia fusese închis de către
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
15, 25), Aaron (Facere 7, 9-12) și chiar Ioan Botezătorul. În cea de-a doua călătorie misionară a ajuns în cetatea Sinopi, unde apostolul Matia fusese închis de către închinătorii la idoli (Faptele Apostolilor 1, 15-24) și printr-o atingere cu toiagul, porțile s-au deschis. O dată cu urcarea pe tronul Daciei a lui Decebal (97-106), relațiile între Roma și Dacia se înrăutățesc. Apostolul Andrei coboară în sudul Dunării, făcându-și noi ucenici, dar și mulți dușmani, fiind socotit iscoadă dacică; și-a
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
ar crea dintr-odată alte condiții de existență? Când locuitorii se vor înmulți și pământul le-ar deveni strâmt, proprietatea rurală fixă, încetarea pășunilor comune vor veni de la sine și în mod fatal. În mod fatal plugul va înlocui pretutindenea toiagul păstoresc, în mod fatal o altă ordine a societății va răsari din chiar stadiul ei organic. Singurele măsuri pe care statul român se cuvine a le lua sânt măsuri de apărare: apărare contra unor speculanți venetici cari ar voi să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
repetă sâcâitor funcționarul. Lebedev știe! Luminăția Voastră, văd că binevoiți să mă mustrați, dar ce-ați zice dacă v-aș dovedi? E vorba de acea Nastasie Filippovna din pricina căreia părintele dumneavoastră a vrut să vă bage mințile-n cap cu toiagul din lemn de călin, iar Nastasia Filippovna este Barașkova, deci o doamnă de vază, tot prințesă în felul ei, care se ține cu Toțki, cu Afanasi Ivanovici, numai cu el, iar acesta-i moșier și străcapitalist, membru în felurite companii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
necredincioși arabi. Veneau cu repeziciune către el din partea opusă a peninsulei atho‑ nite. Au părut că au ajuns la porțile mănăstirii aproape dintr‑o dată. Azarie a văzut un tânăr, În jur de 18 ani, ieșind de pe porțile mănăstirii. Ținea un toiag În mână. Ca și cum ar fi fost proprietarul acelui sălaș sfânt care tocmai a fost atacat de hoți, el i‑a lovit pe cei trei intruși cu toiagul său. Azarie, mirat de spectacol, Îl putea auzi batjocorindu‑i pe călăreți, spunând
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un tânăr, În jur de 18 ani, ieșind de pe porțile mănăstirii. Ținea un toiag În mână. Ca și cum ar fi fost proprietarul acelui sălaș sfânt care tocmai a fost atacat de hoți, el i‑a lovit pe cei trei intruși cu toiagul său. Azarie, mirat de spectacol, Îl putea auzi batjocorindu‑i pe călăreți, spunând : „Pe cine căutați aici, copii ai pierzaniei ? Nu vă ajunge focul gheenei ? Ați vrea să furați și o oaie de pe proprietatea mea ? Nu aveți ce căuta aici
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
batjocorindu‑i pe călăreți, spunând : „Pe cine căutați aici, copii ai pierzaniei ? Nu vă ajunge focul gheenei ? Ați vrea să furați și o oaie de pe proprietatea mea ? Nu aveți ce căuta aici, plecați !” La acest ordin și din cauza loviturilor de toiag, călăreții au dispărut. Tânărul era milostivul Pantelimon care a alungat pe demo‑ nii ce veniseră deghizați În călăreți malefici pentru a fura un miel din turma sfântului, care era patronul spiritual al mănăstirii. Mielul, Azarie, a privit această viziune. Atunci
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
echivalare, propusă privirii ca spectacol al metamorfozelor perpetue: „pe ghergheful înalților cedri se urzește brocartul poemului”, „visul plăpând ia forma zăpezilor din zboruri”, „frunzele sunt fluturii verzi adormiți în cuvinte”, „elanul se imprimă în arbore și-n slovă”, „cu un toiag învie în literă un șipot”, „e seva care urcă în glas și în tulpină”; poetul e îndemnat să „ridice luna” și să „onduleze nisipul”, „cad în cerneală cheile destinului”, “în glas se-ntorc ținuturi”, pictorul „cu un deget atinge oceanul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]