1,118 matches
-
necesitatea de a menține unitatea tonala în cadrul expoziției a determinat existența a două categorii de răspunsuri: real și tonal. Răspunsul real înseamnă o prezentare exactă a subiectului la dominantă. Dacă subiectul începe cu treaptă a V-a, răspunsul va fi tonal. Cand subiectul începe cu dominantă, răspunsul va începe cu tonica. Există și excepții de la aceste reguli, justificate de conținut. Contrasubiectul este linia melodica, pe care o continuă o voce după expunerea subiectului sau a răspunsului. El este un contrapunct al
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
fi considerată completă trebuie să conțină în primul rând prezentarea temei la toate vocile. O expoziție de fugă nu se poate încheia - din punct de vedere armonic - pe tonica. Uneori, la sfârșitul expoziției există acel interludiu cu rolul de legătură tonala cu divertismentul. Contraexpoziția conține o intrare în minus față de numărul celor din expoziție. Contraexpoziția trebuie să conțină doar trei intrări. Tonalitatea de bază se menține și în expoziție cel puțin pentru prima pereche tematica subiect-răspuns. Contraexpoziția recurge la o inversare
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
bază se menține și în expoziție cel puțin pentru prima pereche tematica subiect-răspuns. Contraexpoziția recurge la o inversare a modului de expunere a temei între voci. Divertismentul este o diviziune a fugii, apărând elemente contrastante față de expoziție, atât în ceea ce privește planul tonal, intrările tematice și uneori prelucrări tematice. Nu de puține ori, divertismentul începe cu tonalitatea de bază, desi sfârșitul expoziției a fost marcat printr-o modulație. Structura divertismentului se apropie de cea a dezvoltării, în sensul că poate fi împărțit în
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
conține mai multe sunete decât numărul de voci. O fugă începe cu ceea ce este cunoscut ca expoziție, si este caracteristic scrisă în conformitate cu reguli predefinite, rămânând că în părțile de sfârșit să se aloce mai multă libertate compozitorului, deși o structură tonala logică este de obicei urmărite, iar ,intrările” ulterioare ale subiectului, oriunde s-ar manifestă acestea pe parcursul fugii, repeta în același timp materialul acompaniator. Diversele ,intrări” ale subiectului pot sau nu să fie separate de către episoade. Ceea ce urmează este o diagramă
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
fiecare secțiune constă din patru măsuri), în metru de patru pătrimi. Acordurile folosite de tiparul cel mai primitiv de blues sunt cele diatonice principale: de tonică, subdominantă și dominantă (în secțiunea „B” se produce relația plagală dominantă-subdominantă, interzisă în sistemul tonal). Melodica folosește modul de blues, o scară muzicală simetrică derivată dintr-o pentatonie anhemitonică folosită de afro-americani în muzica lor tradițională. În cadrul ei apar celebrele "blue notes": terța mare, septima mare și - începând cu epoca muzicii de jazz bebop (a
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
celebrele "blue notes": terța mare, septima mare și - începând cu epoca muzicii de jazz bebop (a doua jumătate a anilor patruzeci) - cvinta perfectă sunt coborâte cu mai puțin de un semiton, dând naștere unor sonorități ambigue din punct de vedere tonal, imposibil de reprodus la pian; din acest motiv, tradiția a impus folosirea combinată a stării nominale a scării (ca în majorul european) și a variantei cu trepte coborâte prin suprapunerea, de exemplu, a terței mari cu cea mică, prin alternarea
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
Asfințit”, de asemenea compusă de Bădulescu în 1972. Criticul Mihai Plămădeală numește „Călătorul și copacul” momentul cel mai apropiat de sonoritatea pop de pe disc. Piesa este o glumă muzicală, balansul tărăgănat al muzicii fiind pe potriva textului umoristic. Construcția sonoră este tonală (într-un înțeles lărgit, fiind inclus și acordul major al subtonicei) și modulează la un semiton ascendent în două momente, culminând cu soloul de vioară al lui Aldea, în maniera violonistului Stéphane Grappelli. Finalul este o scurtă concluzie a viorii
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
lărgit, fiind inclus și acordul major al subtonicei) și modulează la un semiton ascendent în două momente, culminând cu soloul de vioară al lui Aldea, în maniera violonistului Stéphane Grappelli. Finalul este o scurtă concluzie a viorii care risipește sentimentul tonal. „Secolul vitezei” abordează un limbaj armonic avansat, împrumutând acorduri specifice muzicii de jazz (între care majorul supranumit acordul Hendrix - cu septimă mică și nonă mărită). Tempoul este rapid, în conformitate cu ideea desprinsă din titlu și versuri. Structura se bazează pe un
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
de acest gen compuse în perioada romantică sunt de menționat sonatele lui Frédéric Chopin și Felix Mendelssohn Bartholdy, cele trei sonate pentru pian de Robert Schumann, iar mai târziu sonatele lui Johannes Brahms și Serghei Rahmaninov, în care predomina armonia tonală. Alți compozitori, ca Franz Liszt, se îndepărtează practic în totalitate de forma tradițională, Sonata lui în si minor, o lungă compoziție într-o singură parte, amintește mai degrabă poemul simfonic. În Franța, Hector Berlioz, Camille Saint-Saëns și Gabriel Fauré au
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
solfegiere (numit solmizație) și un ansamblu de gesturi din partea șefului de cor ce aduce cu rolul dirijorului de mai târziu. Muzica gregoriană era modală, folosind opt scări sonore, dintre care erau evitate tocmai cele două care vor crea fundamentul sistemului tonal în secolul al XVII-lea. Muzica pornea de la conceptul de "cantus planus" (lat. „cânt lin”), care dezvăluie două caracteristici de bază ale stilului: utilizarea exclusivă a vocii umane și preferința pentru mersul treptat al melodiei (salturile sunt rare și „atenuate
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
numele colectiv limba chineză, dispun de foneme exprimate prin intonația dată individual fiecărei silabe. Toate limbile folosesc un sistem sau altul de intonație (în limba română de exemplu intonația este esențială pentru diferențierea enunțurilor de întrebări), dar numai în limbile tonale sensul unui cuvînt separat se poate schimba o dată cu modificarea tonului. Exemplul clasic în acest sens este cuvîntul "ma" din limba chineză, care în funcție de ton poate să aibă sensuri complet diferite. Propoziția 媽媽罵馬的麻嗎？ (sau, cu caractere simplificate, 妈妈骂马的麻吗？) în transcriere pinyin
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
toamnei care se anunță prin tonalitatea luminii. Priveliștile urbane, când apar, dețin, la fel, savori și spectaculozități de forma convertite cromatic și conservate în aceeași dominantă constantă și blândă. Formele își joacă luminile în culori mișcate, într-o scăzută fierbere tonala. Jocul de lumini întreține vie dinamică oricărui câmp vizual. Casele, străzile, piețele, podurile, reflexele se grăbesc să-și ofere formele, dar o fac deschis, aproape pierzându-și contururile în jubilații coloristice." IOAN IOVAN - "critic și istoric de artă "<br> Din
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
critici, ea „susținându-și deciziile cu argumente slabe”. Al patrulea album de studio al lui Goodrem, „Child of the Universe”, a fost lansat la 26 octombrie 2012. Artista a declarat că și-a schimbat stilul și că experimentează diferite schimbări tonale și mai multe genuri de muzică. „Simt că pot face orice în acest album. Simt că cerul este limita.” Pe data de 19 martie 2012 a fost făcut un anunț în care se promitea că pe data de 30 martie
Delta Goodrem () [Corola-website/Science/313316_a_314645]
-
asigurări de sănătate cu care medicul care eliberează prescripția medicală se află în relație contractuală și numărul contractului. Prescripția medicală va fi întocmită în limita competenței medicului prescriptor. ... (3) Prescripția medicală pentru protezarea auditivă trebuie să fie însoțită de audiograma tonală liminară și audiograma vocală, eliberate de un furnizor autorizat și evaluat care se află în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate. Pentru copii, la recomandarea medicului de specialitate, audiograma vocală se poate excepta. Audiogramele conțin numele și prenumele
NORME METODOLOGICE din 30 martie 2015 (*actualizate*) de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270564_a_271893]
-
legal de acesta sau reprezentantul legal al asiguratului, a unui document de validare întocmit de către un medic de specialitate otorinolaringologie, pe baza raportului probei de protezare. Raportul probei de protezare cuprinde rezultatele testelor audiometriei protetice, realizate prin diferite metode (audiometrie tonală și vocală în câmp liber etc.), efectuate înainte și după protezare. În cazul în care asiguratul, unul din membrii familiei (părinte, soț/soție, fiu/fiică), o persoană împuternicită legal de acesta sau reprezentantul legal al asiguratului, nu se prezintă la
NORME METODOLOGICE din 30 martie 2015 (*actualizate*) de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270564_a_271893]
-
legal de acesta sau reprezentantul legal al asiguratului, a unui document de validare întocmit de către un medic de specialitate otorinolaringologie, pe baza raportului probei de protezare. Raportul probei de protezare cuprinde rezultatele testelor audiometriei protetice, realizate prin diferite metode (audiometrie tonală și vocală în câmp liber etc.), efectuate înainte și după protezare. În cazul în care asiguratul, unul din membrii familiei (părinte, soț/soție, fiu/fiică), o persoană împuternicită legal de acesta sau reprezentantul legal al asiguratului, nu se prezintă la
NORME METODOLOGICE din 30 martie 2015 (*actualizate*) de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270564_a_271893]
-
Naiul - geneză, evoluție și semnificație", coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea. Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) și naiul contrabas (30 de tuburi - apărut în 1972). Reușește să obțină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambușurei. În acest fel devine posibilă
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a contrapunctului, dar și pentru faptul de a fi explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale. Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 concerte brandenburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
engleză și sunt declinate în conformitate cu gen, număr și definitudine. Definitudinea substantivelor este marcată în primul rând prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât accent prozodic cât și aspecte tonale. Suedeza este foarte bogată în vocale și este de asemenea notabilă pentru existența consoanei fricative velare dorsopalatale surde, ce reprezintă un fonem forte variabil. Suedeza este o limbă indo-europeană și face parte din familia limbilor germanice de nord, cunoscute și
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
alătură tipuri de rimă specifice versului popular (împerecheată, monorimă, rimă prin asonanță) cu metri și ritmuri savante. Muzica este una de factură progresivă, împrumutând elemente din limbajul muzicii culte și citând câteva ipostaze din istoria muzicii: un vocabular armonic bogat (tonal sau modal), o ritmică diversă (poliritmii, ritmuri aksace, schimbări frecvente de metru, izoritmii), texturi instrumentale sau vocale ce fac aluzie la practici muzicale ale unor epoci anterioare. Acestora li se adaugă soluțiile timbrale inovatoare, tributare muzicii electronice sau experimentelor acustice
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
numai Bogardo, în B ei cântă succesiv, iar în C cântă împreună. Ambele voci se aud și în coda. Cu excepția introducerii, toate secțiunile cântecului conțin o orchestrație bogată, creată în totalitate din timbre electronice (sintetizate). Structura armonică a cântecului este tonală. Strofele sunt în tonalitatea siformula 1 major, iar refrenele - în miformula 1 major (însă ultimele două apar „transpuse” cu un ton mai sus, în fa major; coda rămâne în această tonalitate). Atât la strofă, cât și la refren, armoniile sunt construite în jurul
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
8. Prezentând primele dansuri care au constituit embrionul propriu-zis al suitei, se impune o precizare; în ce măsură elementele prezentate mai sus pot fi socotite ca puncte de plecare specifice suitei? Dansurile sunt prezentate într-o singură tonalitate, acest principiu - al unității tonale -devenind criteriul indiscutabil al suitei. La evoluția suitei, în forma pe care o cunoaștem în special în epoca ei de apogeu (Bach, Handel), au concurat mai mulți factori. Întrucât numărul și ordinea în suită nu căpătaseră încă o precizare, apar
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
altor forme și genuri muzicale, își epuizează rațiunea de a fi pentru a reapărea ulterior cu un profil nou, profil în care influențele genurilor și formelor la a căror naștere tocmai a contribuit se resimt cu putere. Devine vizibilă diversificarea tonală în interiorul suitei, unitatea fiind realizată prin prezentarea primei și ultimei mișcări în aceeași tonalitate. Varietatea formelor este sensibilă pentru fiecare parte, pornind de la multiple structuri de lied pană la rondosi, chiar sonată. Dansurile specifice din vechea sonată dispar și apar
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
superioară în folosirea creației populare în forme mai ample o constituie formarea celui de-al doilea prototip, și anume suita simfonică, de fapt un stadiu superior de integrare și afirmare a elementelor populare. În suita simfonică, formele ample, bogăția relațiilor tonale, limbajul polifon, culoarea variată a orchestrației sunt mijloace de expresie prin care se favorizează elementul popular pentru a ajunge și a fi predominant, esențializat spiritual în conținut și în formă. Sub acest generic avem în vedere suitele extrase din muzica
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
1/P1+1/P5 2/m6=1/P4+1/P8 Aceste relații sunt importante pentru armonia unor acorduri. De exemplu, faptul că terța mare M3 este media aritmetică dintre primă P1 și cvintă P5 explică armonia triadei majore în muzica tonală. În general, relațiile matematice dintre intervale exprimă o formă exterioară abstractă de echilibru și moderație, care poate fi recreată prin muzica vocală sau instrumentală și care are un analog în caracterul uman . Din punctul de vedere al tradiției muzicale inspirate
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]