3,013 matches
-
ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau coji de semințe. Băiatul avea o freză tăioasă ca muchea toporului, dată cu ulei și, probabil, cu zahăr în loc de fixativ. Am aflat că Garoafa "e cu mă-sa cu căruțu la sticli goali" și că se întoarce abia diseară. După ce ne-am gândit un pic, ne-am hotărât să amânăm jocul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tovarășul Bicu tocmai a devenit un caz, așa că a Început să beneficieze de serviciile altui securist, mai dichisit. Tovarășul Bicu, cum rezolvăm situația asta? l-a Întrebat la prima Întîlnire, politețea lui avea ceva hidos - se chinuia să acopere un topor cu o batistă. A plecat de-acolo livid și lac de transpirație, nu-și amintea ce anume a reușit să scoată pe gură. Poți să-i vorbești unui securist despre poezia lui Emily Dickinson fără să te simți amețit din pricina
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și-și încuraja soldații: - înainte, băieți! Nu vă lăsați! Sunteți cu mine. Nu peste mult timp, s-a întâmplat nenorocirea: câteva gloanțe inamice i-au perforat trupul, străpungându-i și inima. A căzut ca o mlădiță de alun, tăiată de topor vrăjmaș. Transmisă cu lacrimi de durere, vestea s-a răspândit repede. - A căzut fata noastră! Aflându-se alături de ea, sublocotenentul Gheorghe Mănoiu, logodnicul îndurerat, i-a așezat trupul însângerat pe iarba dată în copt. Lacrimile lui se amestecau cu picăturile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
am acoperit podeaua din lemn, o Înăbuș la focul mic al liturghiei Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de flori. Băiețelul întinse brațele, îl cuprinse de după gât pe om și-l sărută. Iar când ceilalți copii văzură, veniră în goană mare înapoi, aducând cu ei și Primăvara. - Ei, copilași, acum e grădina voastră. Și punând mâna pe un topor, dărâmă gardul. La amiază, când oamenii se duceau la piață, văzură copiii jucându-se, dansând și cântând în cea mai frumoasă grădină pe care o văzuseră vreodată. Prima zi de grădiniță Într-o dimineață ca oricare alta, poate că puțin
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
numai zgomotele arțarului. Doar le mai auzisem de atâtea ori până atunci. Aproape mă obișnuisem cu ele. Eram însă surescitat. Poate că tensiunea furtunii stârnise materiile inflamabile din mine. Nici nu știu când am ajuns în magazie, am luat un topor pe care-l găsisem mai demult aruncat printre alte lucruri și am ieșit în ploaie. Pe măsură ce-l tăiam, arțarul scotea țipete scurte care se amestecau cu loviturile toporului. Dar în fața mea nu era un arțar, ci chiar destinul care-și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine. Nici nu știu când am ajuns în magazie, am luat un topor pe care-l găsisem mai demult aruncat printre alte lucruri și am ieșit în ploaie. Pe măsură ce-l tăiam, arțarul scotea țipete scurte care se amestecau cu loviturile toporului. Dar în fața mea nu era un arțar, ci chiar destinul care-și bătea joc de atâta vreme de mine, care mă transformase în marioneta lui, iar acum scotea chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd. Strângeam palmele pe coada toporului și izbeam, fără nici o pauză, cu toată puterea, făcând arțarul să se clatine și să se îndoaie tot mai mult, până când, în sfârșit, trunchiul lui se frânse și căzu printre bălării. Dar când am privit arțarul trântit la pământ, toată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el cât s-a mai frăsuit, și-a frecat palmele de era să-și frângă degetele, după care s-a oprit locului. Și-a dus palma dreaptă la frunte și a hotărât să se apuce singur de treabă. A luat toporul din car, a scuipat în palme, așa cum văzuse că făcea tatăl lui, și a început să taie un copac, care i s-a părut a fi cel mai potrivit. Dar care avea și semnul făcut de pădurar. Că, pe atunci
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
că mass-media e pusă să ne arate numai apocalipticul. Cum te smulgi un milimetru din ecranul televizorului - unde te răpun de zece ori pe minut morțile, viciile, violările, de capitările, incendiile, codurile galbene, portocalii și roșii, malpraxisul medical, copiii abuzați, topoarele, înjun ghie rile, inundațiile, spânzurații și faptul că România e cam pi oana maladiilor în Europa -, dai numaidecât de normalitate, eficiență, eleganță, inteligență sobră, elitarism profitabil, bun simț mercantil, subtilitate și rafinament, de seninătate, moralitate, minți luminate și suflete de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prelungita noapte de după evenimentele din Decembrie 1989. Cazul Iacovlov nu e unic în țară, noianul de crime comis de flămânzii uralieni a fost continuat de politrucii lui Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și ai lor, dublați de fel de fel de cozi de topor, paraziții și lingușitorii lui Athenaios (Cartea a VI-a). M-am oprit asupra cazului Iacovlov întrucât merită și lui i se aseamănă hăituitul ofițer în armata română, Gheorghiță Savel. Deși, oficial purta pistol, ajunsese la cheremul vânatului comunist. Și cum
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
călcați zi și noapte în picioare până dincolo de pragul suportabilității, genocide = uciși, sinuciși, mutilați la ordinul și sub controlul comitetului central al partidului comunist de sorginte iudeo- moscovită prin slugile nelegiuite ale abominabilei securități, a inspectorilor K.G.B., și cozile de topor alogene dar și unele românești. Când ecoul genocidului(holocaustului roșu) a trecut prin ziduri spre occident, și-n consecință furtunile s-au mai potolit, rugăciunile în gând - altcum nici nu era cu putință!- această de minune „taină a unirii cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
normă pe câmpuri, cântând: „Pân’ la urmă o să piară dușmanii poporului...” și Dumnezeu le-a ascultat cântecul: i-a luat pe fugă din istorie. Din abatorul de la Pitești, Gheorghiță ajunge în altul, la Gherla, pentru perfecționarea reeducării. Între cozile de topor folosite de inspectorii generali din Ministerul de Interne, colonelul Sepeanu Octav, Iosif Nemeș, ministrul securității Jianu, Zeller, generalii Pintilie recte Pantiușa, Nikolschi, și bineînțeles directorii și ofițerii din penitenciarele respective, au fost aparent condamnați, căci țapii ispășitori și condamnații la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic Paris, întinsă acum ca o caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen unic în istoria lumii. Nici cuvintele de vandalism, barbarie, nu-l pot diminua. În salopete și căști cu lămpașe, ai fi crezut că sunt mineri. Și din păcate, mineri erau. Dar
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lor este un mormânt deschis. Se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub ele au venin de viperă”. (Romani 3, 12-18) Coloane vertebrale de gelatină, pe care se edifică și extinde șandramaua abatorială. Din rândurile lor se recrutează cozile de topor care taie și spânzură. Cruzimea manifestată sălbatic și permanent asigură obediența. Frica, foamea, frigul, falsitatea, nesiguranța zilei de mâine și a libertății, tensiunea și munca istovitoare de afirmare a spiritului. Minciuna și machiavelismul sunt axele ideologiei totalitare. Suspiciunea se întinde
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
felurite necuviințe omenești.” În ,,Aproapele meu” se întreabă retoric: ,, Oare cine ne-a înstrăinat așa de tare, frate al meu”, indubitabil...se știe vinovatul... În ,,Au venit peste noi” subliniază accentuat frăția veche a românului cu bătrânul codru, când ,,apucam topoare, coase și furci și ceream îngăduință fratelui nostru cel veșnic să ne ascundem și să așteptăm ceasul dreptății”. ,, Și iată că toți s-au pierdut înghițiți de ape și de pământ, iar noi am rămas statornici peste veacuri.” Omagiază apoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nou pusă în circuit. Vina o purta nevoia endemică de scandal. Ziua, aerul era sfâșiat cu izbucniri temperamentale. Cearta avea și un ritual : mai întâi zburau geamurile în țăndări ; pe traiectorie, urmau farfuriile de porțelan; intra apoi în funcție un topor care sfărma tot ce întâlnea în cale. Totul se încheia prin împăcări de noapte, sfințite cu un chef, cu armonici și cu viori. Guriști erau toți. Cu toată ambianța, doctorul Tudurachi își păstrase în vechea clădire o odaie. Ca pisicile
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie chiar brutală când interesul material era în pericol. Bărbații pe care îi admiram, cărora doream să le semăn, mânuiau mai bine toporul decât vorbele despre sentimente, iar asta mă complexa. De altminteri, când m-am lămurit în privința naturii mele romantice, am înțeles mai bine aceste complexe. Căsătoriile, în Lisa, aveau la baza lor un târg, în care dragostea juca un rol minor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spune că e foarte bun, dar Carlos, batjocoritor și cu nasul pe sus, nu schimbă cu el nici o privire cu Înțeles, deși se uită din cînd În cînd la el și soarbe cu un zgomot Îngrozitor, ca un om din topor, cu un zîmbet zeflemist văzînd că Arminda se apropie cu trei chifle, iar Julius ar vrea să se poată obișnui, să poată bea ceaiul așa și acum. În tăcerea Armindei, care s-a așezat În sfîrșit și ea și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe de-asupra, chiabur îl amenința implacabil. Se părea că nu mai există nici un liman. Însă salvarea veni exact de acolo de unde se aștepta mai puțin. Profesorul de matematici Constantin Apostol, care cunoștea și aprecia posibilitățile intelectuale ale elevului Nicolae Topor decide să facă gestul menit de a-l salva pe tânăr. Merge, la sârșit de săptămână, împreună cu băiatul în sat, discută cu preotul și convin ca înfierea să se facă rapid, pe cheltuiala familiei Topor, întrucât profesorul nu dispunea, încă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
posibilitățile intelectuale ale elevului Nicolae Topor decide să facă gestul menit de a-l salva pe tânăr. Merge, la sârșit de săptămână, împreună cu băiatul în sat, discută cu preotul și convin ca înfierea să se facă rapid, pe cheltuiala familiei Topor, întrucât profesorul nu dispunea, încă, de suma cerută pentru efectuarea formalităților. Faptul că Apostol Constantin avea un venit modest și nu dispunea de nici un fel de avere, cu excepția casei în care locuia, a unui petic de grădină și a unei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
părinte dat de Dumnezeu și de destin, dar să nu știi nimic nou despre el, să nu-i poți scrie, să nu-ți fie îngăduit să-l vezi și să-i oferi vestea. La urma-urmei, cine știe?, poate că preotul Topor e mort la fel ca și profesorul Apostol! Îl cuprinse o mare tristețe la acest gând înfiorător. Poate, totuși... Primii doi ani de studenție au decurs, oarecum, liniștit, deși la facultate s-au primit mai multe anonime care informau că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Apostol! Îl cuprinse o mare tristețe la acest gând înfiorător. Poate, totuși... Primii doi ani de studenție au decurs, oarecum, liniștit, deși la facultate s-au primit mai multe anonime care informau că "Apostol Nicolae care, de fapt, se numește Topor Nicolae, este fiul unui popă trădător și contrarevoluționar, care acum își ispășeșete pedeapsa binemeritată." Mai ziceau aceste infame epistole că "studentul Apostol-Topor Nicolae este un element decăzut și declasat, fecior de popă care, potrivit noii noastre orânduiri, nu are ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul, apa și hrana. Alți zmei au adus cu ei topoare și securi, mașini mari de doborât arbori. Aceștia nu se vor lăsa până nu vor rade toate pădurile și nu vor dărâma toți munții din Țara noastră.... Da, Lăcomia, e o zmeoaică rea și hrăpăreață. Mi s-a prezentat drept
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Vanitosul s-a dat drept cel mai mare grădinar de pe planetă. Mierosul a întărit spusele lui cu lingușeli și prefăcătorii nerușinate. Mai apoi, pe zmeii cei mici, Lăcomia, i-a trimis să roadă frunzele, florile și fructele; pe cei cu topoare și securi i-a îndemnat să taie pădurea. Ha, ha, ha! - râde la o fereastră Ploaia - acum pot să mă joc cum vreau cu pământul, să dau de-a dura casele oamenilor și viețuitoarele, ha - ha! Ce-a fost asta
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]