2,164 matches
-
tortură. Nu există vreun deținut din timpul "fenomenului Pitești" (în afară de cei care au murit sub tortură) care să nu fi săvârșit ceea ce i se cerea, altfel nu putea scăpa. Or, în faza următoare a reeducării i se cerea să-și tortureze cel mai bun prieten"17. În închisoarea de la Pitești se pun în aplicare toate formele de tortură imaginabile, toate mijloacele de degradare fizică și morală. "Unii au încercat să-și sfâșie arterele cu dinții, alții să-și strivească capul de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
jumătate de secol, Doina Jela pune pe hârtie firul epic emoționant și dureros al Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu. Adriana Georgescu, membră a Tineretului Național și Liberal și șefa de cabinet a ultimului guvern liber condus de generalul Nicolae Rădescu, este anchetată și torturată de Nicolski (mentorul reeducării de la Pitești pe care-l poreclește "omul șobolan"), numărându-se printre primele victime ale guvernului Petru Groza. Mărturiile ei reproduc absurditatea experienței din perioada detenției și metodele folosite în scopul supunerii voinței și degradării personalității. Dispariția
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cărui profil moral și psihic se construiește treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă a lui Gheorghidiu) trăiește o dramă a incertitudinii. După schimbarea statutului social, prin moștenire, relațiile dintre cei doi soți intră sub zodia lipsei de comunicare și a suspiciunii. Torturat de gelozie, Ștefan asistă la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă, oscilând dramatic între speranță, tandrețe, disperare, dispreț și ură, spre a sfârși în indiferență. Consumânduse la mari adâncimi, drama lui este generată de neputința de a impune lumii veșnic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a se adapta rapid lumii mondene și noului stil de viață, în timp ce Ștefan este atras doar de noile experiențe de cunoaștere. El asistă neputincios la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă. Trăiește o „dramă a incertitudinii chinuitoare“, devorat de suspiciune, torturat de gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
închiși din 1981, ca și cea a martirilor, cum ar fi canonicul Zigmunt Kaczynski, care nu a supraviețuit unui interogatoriu dur în 1953, sau Jerzy Popieluszko, care a oficiat faimoasele "Slujbe pentru patrie", asasinat în 1984 după ce fusese ridicat și torturat de membrii serviciului de securitate a Statului. Biserica întruchipa rezistența față de sistemul totalitar. Acțiunea cardinalului Stefan Wyszinski, surghiunit într-o mănăstire, între 1953-1956, rămîne de neuitat. Regimul a fost destabilizat de persistența acestui fragil și îngust spațiu de libertate care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
puneau titluri ca Zece ani de ocupație sângeroasă a Basarabiei (1928). România nu putea fi decât "cea mai sălbatică monarhie din Europa": România și războiul antisovietic (1928). Radio Tiraspol, la 27 aprilie 1933: "Biata Basarabie, aflată sub călcâiul boierilor și torturată de jandarmi. Dar ziua eliberării de sub jugul asupritor se apropie." (Din această propagandă a rămas în mintea basarabenilor imaginea odioasă a jandarmului român!). Ziarele Moldova socialistă și Krasnaia Basarabia nu mai puteau de grija încălcării "drepturilor omului" în România Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând vinul. La Marin Sorescu, o parabolă ca aceasta ar fi fost motiv de discurs jovial; Ioanid Romanescu întârzie în ironie. Persistă, la el, acea oscilație între două polarități caracteristică solitarilor și taciturnilor, sufletelor torturate de întrebări și soluții; se îmbină în Ioanid Romanescu tentații hiperbolizante și intenționalități intimiste. O întrebare de genul: Ce știți dumneavoastră, Doamnă? presupune un dialog; în fapt, lectorului i se oferă un monolog interior, nu o convorbire. O aluzie la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ele se întâlnesc din nefericire și în medii comune, în forme nude. Copii care își deposedează unicul părinte rămas în viață de casa pe care a făcut-o cu sacrificii, ca mai apoi să-l abandoneze într-un azil; părinți torturați de copii pentru a le lua mica pensie ca să-și procure băutură; bătrâni neputincioși părăsiți de copii, care își petrec ultimele zile de viață în boli și lipsuri, trăind din mila vecinilor... Când neputincioși și lipsiți de bucurii, Părinții au
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care antisemitismul face parte), sau această sensibilitate permite exploatarea antisemitismului în scopuri politice în locul dorinței de a-l eradica? Un alt exemplu este la fel de semnificativ în această privință. În ianuarie 2006, un tânăr evreu sefard pe nume Ilan Halimi fusese torturat și asasinat de "gașca barbarilor", din care unii membri erau deja cunoscuți serviciilor de poliție. La început, această dramă fusese considerată un fapt divers. Dar, în seara dineului anual de la CRIF, la care participă politicieni de toate culorile, este rostit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Nu este exclus nici ca răpitorii lui să fi crezut că, fiind evreu, comunitatea lui se va mobiliza pentru a plăti răscumpărarea cerută. În rest, nu se știe aproape nimic, decât că a murit sub efectul torturilor suferite. A fost torturat fiindcă era evreu? Procesul va spune asta. Comunitatea evreiască este însă cuprinsă neîntârziat de o agitație rară. Iudaismul francez se simte aproape în pericol de moarte. Această crimă avea, bineînțeles, de ce să-i cutremure atât pe evrei cât și pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bineînțeles, de ce să-i cutremure atât pe evrei cât și pe ne-evrei, fiind, din păcate, emblematică pentru violența care a copleșit societățile dezvoltate, din multiple motive. La puțin timp după aceea, un francez ne-evreu murea în circumstanțe asemănătoare, torturat până la moarte pentru o sumă derizorie de bani. Și nu mult mai târziu, un arab era ucis de gloanțe la Oullins, în circumstanțe cel puțin neclare, din care nu lipsea bănuiala de rasism. Asasinarea tânărului Ilan Halimi este urmată de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
după modelul unor tzadikimuuuuu, alegi să mori pentru "sfințirea Numelui divin". Dar în Ghemaravvvvv sunt pomenite mai multe cazuri de persoane considerate a fi murit al kidush Hashem, nu pentru că au hotărât astfel, ci pentru că, în privirea celui care le tortura, care le făcea rău se exprima ura simțită de el față de întregul am Israelwwwww. De aceea, de fiecare dată când cineva este asasinat pentru că este evreu, se folosește expresia "a murit al kidush Hashem". Când evreii au fost exterminați în timpul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
casei, unde mamele piteau oalele cu smântână de feluriți pofticioși. Nu trecu prea multă vreme căci, dintr-o dată, copiii se ridicară din nou de pe băncuțele de lemn... Apăru preotul care ținea strâns la piept un ceaslov. Legiunile de diavoli, care torturau sufletele sătenilor, se temeau de puterea lui duhovnicească. În cea mai mare grabă, dracii își luau tălpășița din fața lui. Pentru harul său, era prețuit de la pruncul care scâncea până la baba care se ținea de chilabaleală. În văzduhuri, de la atâta bârfă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Fiindcă i s-a interzis să meargă la mormântul tatălui, Electra a înălțat în sufletul ei un alt gorgan funerar, încărcat de întreaga forță pe care o poate avea un astfel de monument sacru, clădit din amintirile intense ce o torturează clipă de clipă. Nu încape îndoială că, tocmai datorită acestei puternice legături sufletești dintre ea și tatăl iubit, Electra nu îi va cere niciodată acestuia să se arate, nu va lovi niciodată pământul cu pumnii, implorându-l să iasă la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
piatră fără amintiri și fără grai, o statuie veșnic mută și din ochii căreia, aidoma statuii lui Niobe, să nu mai izvorască niciodată vreo lacrimă, pe care fantomele trecutului să nu o mai tulbure și amintirile să nu o mai tortureze. De altminteri, chiar și Tezeu, uluit de plânsul lui Heracles, nu-l mai recunoaște. E într-adevăr un Heracles de nerecunoscut, care a trăit clipe tragice și care acum nu mai aspiră decît la imobilitate și tăcere. A fost, de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să se resemneze și să trăiască împăcați cu gândul pierderii celor dragi, cât despre suferința nepotolită a morților, incapabili, la rândul lor, să reteze legăturile cu viața pe care au trăit-o și a cărei amintire nu încetează să-i tortureze. Patima neostoită, imposibila renunțare la locurile unde se trăiește și se moare, obsesia continuării vieții sau cea a renașterii, acestea sunt forțele creatoare de fantome în teatrul no. Dar în vreme ce tragedia greacă vorbește mai cu seamă despre durerea niciodată stinsă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întâlnirea dintre două făpturi ce nu mai țin, nici una, nici cealaltă, de lumea adevărată, de viața lumească. În Hachinoki, bunăoară, waki, un călugăr rătăcitor care nu-și are nicăieri sălașul, se întâlnește cu shite, locuitorul singuratic al unei cocioabe mizere, torturat de amintirea timpurilor de demult, când își avea și el locul lui în lume („pe vremea când eram și eu în rândul oamenilor”). Văduvit de frumusețile lumii și de plăcerile vieții, el nu se mai poate bucura nici măcar de puritatea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din Macbeth nu va fi refugiul visat, ferit de orice privire și învăluit în tăcere. Actul al doilea se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth, crima se apropie aidoma unei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mâinile somnambulei Lady Macbeth. Prezența lui Duncan se face simțită tocmai în această neodihnă, în această veșnică teroare la care sunt osândiți soții criminali. Oare lui Macbeth nu i-a pierit pentru totdeauna somnul de teamă că, adormind, îl vor tortura în vis fantomele victimelor lui? Lady Macbeth, mai dârză și mai rezistentă la început, nu devine ea însăși un soi de fantomă, o moartă vie, rătăcind noaptea prin palat cu ochii deschiși, deși este cufundată într-un somn adânc? Lady
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
auzi cât de curând vorbindu-se de fantome”. Într-adevăr, de-a lungul întregului act secund, Beate își va face simțită tot mai puternic prezența, până-ntr-atât încât Rosmer va ajunge să recunoască: „Mi se pare înfricoșător de vie”, torturat fiind de vedenii de care se teme că nu va mai putea scăpa, de năluciri bruște, aidoma celei a calului alb: „da, exact așa. Apărută din întuneric și tăcere”. În cele din urmă, toți vor trebui să admită că „legenda
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poate afla odihna tocmai pentru că fosta lui viață continuă să-l obsedeze, pentru că realitatea cotidiană din care făcuse parte odată îi rămăsese încă întipărită în minte și în suflet. Amintirile, subliniază maestrul, sunt cele ce nu-i dau pace, îl torturează, iar un elixir al uitării nu s-a descoperit până acum, din păcate. Assir, al cărui nume înseamnă „omul pământului”, „pământeanul”, corectează niște lucrări scrise având ca temă „viața e un vis”. Prilej pentru maestrul său de a monta și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
i-au dus la un centru pentru interogatorii al armatei, unde ostașul a fost supus tortúrilor de rutină. Apoi, Între după bătăi, un gardian l-a recunoscut. Era tipul din poza vestită. Eroul de la Vukovar. Imaginea separatiștilor croați. - A fost torturat șase luni În șir. Ca un animal. Apoi, din cine știe ce motiv ciudat, ori din Întâmplare, l-au lăsat În viață. A fost dus Într-un lagăr de prizonieri de lângă Banja Luka, unde a stat doi ani și jumătate. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe altele. A tăcut o clipă, cu ochii pierduți În adâncurile frescei vaste care le dădea ocol. — Unele pe altele, a repetat apoi, gânditor. Și vorbesc, a adăugat, despre familii Întregi exterminate, fii uciși În fața părinților, frați obligați să se tortureze unii pe alții, pentru ca unul din ei să supraviețuiască. Nu-ți poți Închipui ce a văzut prizonierul. Durere, mișelie, deznădejde. Noi, oamenii, suntem cu toții animale de pradă, domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
degetul mare, și s-a uitat Îndelung cum acesta continua să fumege În țărână. Apoi a băut nițică bere și s-a șters la gură cu dosul palmei. — Mai Îngăduie-mi o Întrebare, a zis.Știi, oare, de ce omul Îi torturează și-i ucide pe cei din aceeași specie cu el? În treizeci de ani de fotografie ai găsit vreun răspuns? Faulques a izbucnit În râs. Un râs scurt, fără nici un chef. - Nu-i nevoie de treizeci de ani. Oricine poate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
specie cu el? În treizeci de ani de fotografie ai găsit vreun răspuns? Faulques a izbucnit În râs. Un râs scurt, fără nici un chef. - Nu-i nevoie de treizeci de ani. Oricine poate să afle, numai să fie atent. Omul torturează și ucide fiindcă așa e el. Îi place. - E lup față de om, cum zic filosofii? - Nu-i insulta pe lupi. Sunt asasini cinstiți: omoară ca să trăiască. Markovic a aplecat capul, parcă analizând profund. Apoi s-a uitat iar la pictorul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]