1,431 matches
-
ale sufletului, cu game în efluvii divine, abia perceptibile în alunecarea lor prin ființa mea, pe care o adoram. Îmi sărutai mâinile cu drag, îndreptându-mă spre Bianca și Maria. Bianca și Maria erau gemenele italience, sosite din Triest în tovărășia mamei lor, tânără și frumoasă încă. Asemănarea surorilor era atât de perfectă, încât niciodată nu putui deosebi pe una de cealaltă, în sobrietatea îmbrăcămintei lor, mereu la fel, cu sacourile cenuși croite bărbătește ieșite din buzunarele de lângă reverul stâng. Purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci altfel nu mi-ar fi strigat din urmă, să-mi fac testamentul în favoarea ei. Intrai în cafeneaua unde altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plecarea lui în altă țară m-a îngrijorat peste măsură. Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate între oameni străini, iarna, fără adăpost? Robert nu va putea niciodată să doarmă în podul unei case vechi, în tovărășia cucuvelelor, lângă gramofonul cu pâlnia turtită, alături de perele tomnatice întinse pe jos, pe pânza de saci, în formații strategice, ca o companie în marș, în desfășurare simetrică. Mi-aduc aminte de zilele când foamea mă silea să le dau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
el, și aceea care nu s-a născut încă, pe care nu o va reține din vina lui, nomad fără căpătâi, Pan trist și Faun voluptuos, și totuși om sortit să-și găsească liniștea numai în singurătate și nu în tovărășia unei femei oarecare, din grămadă, în patul căreia, la revărsatul zorilor, cuvântul „aseară” îi miroase acru. În mai, s-au împlinit doi ani de când în cimitirul de la Simmering de lângă Viena, pâlpâie o candelă deasupra petecului de pământ, sub care putrezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Parcă nu aș ști! A decis Însă că avea un pretext excelent să nu se mai Întoarcă În sala de meditații În seara aceea, așa că, instalat confortabil În odaia sa, a ronțăit biscuiți Nabisco, și a terminat de citit În tovărășia albilor. INCIDENTUL CU FATA MINUNATĂ În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În fugă din metropolă - o pată albă, vie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ochiului la tipul impozant, ca și cum ar fi fost obișnuit să-i ceară aprobarea tăcută. - Cum să nu! Vă mulțumesc. Șoferul a deschis portiera și, urcându-se, Amory s-a așezat la mijloc, pe bancheta din spate. Și-a examinat curios tovarășii de drum. Principala caracteristică a tipului spătos părea a fi o nemărginită siguranță de sine, contrabalansată de o uriașă plictiseală față de tot ce-l Înconjura. Partea feței ițită de sub ochelari dădea impresia că e ceea ce se numește „puternică“. Niște colaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plantat soiuri de viță altoi pentru vin și pentru masă specifice zonei (același soiuri fiind recomandate acum de Uniunea Europeană !). Peste câțiva ani, când via a început să rodească, bucuria învățătorului Ioan Marcu avea să se dovedească de scurtă durată, pentru că “tovarășii” de la C.A.P., cărora trebuia să le dea o cotă de struguri au hotărât să o desființeze pe pretext că era nerentabilă. Ce ironie a sorții! Învățătorul Ioan Marcu avea să-și vadă butucii de vie, plantați și altoiți cu
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
problema scăderii natalității trebuie studiată mai bine și trebuie alcătuit „un plan de măsuri realist”, că trebuie dezvoltate creșele în România și încurajate familiile cu mai mulți copii, prin acordarea unor impozite mai mici. Cu toate acestea, în final „toți tovarășii au fost de acord” cu decizia secretarului general, Nicolae Ceaușescu. Decizia finală a Comitetului Executiv din 2 august 1966, așa cum este ea consemnată în Protocolul nr. 26 al ședinței, prevede 1: • Materialul („Studiul privind situația natalității...”) să fie refăcut, urmând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
știu pe unde se ascunde acum. Mai erau și alții mai tineri, precum Nae Bărdescu, Răuțoiu etc.; aceștia însă nu făceau parte din camaraderia de toate zilele a celor de mai sus. Eu, deși nu eram medicinist, mi-am ales tovarășii de viață printre aceștia și mi-am trăit câțiva ani ai tinereții prin Spitalul de copii, pe la Colțea și pe la Filantropia. Aveam pentru Olchovsky o prietenie deosebită, aproape nu era zi să nu-l văd. Era o minte subțire, având
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
boală. Valențele catartice ale suferinței vor fi însă potențate de adevărul creștin, de mesajul Cuvântului divin, dar și de conștientizarea și acceptarea vinovăției, singura trăire care-i permite eroului învierea. Mult timp după sosirea la ocnă, Raskolnikov este evitat de tovarășii de suferință, tocmai pentru că aceștia i-au simțit orgoliul și convingerea lui că este nevinovat. Doar atunci când acceptă adevărul esențial, doar când își recunoaște vina, renunțând la viața anterioară, eroul se poate deschide luminii și libertății creștine. Svidrigailov reprezintă un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
va fi tot mai rău și voi muri aici”. Așa a fost. La prânz - controlându-mi mereu limba, jucând-o între măsele și cerul gurii, nu, nu era umflată, nu era un cancer - n-am putut mânca nimic, indispunându-mi tovarășii, aducându-mi aminte că tata, când nu voiam să mă ating de furculiță și cuțit, îmi cerea să mă ridic de la masă. Criticul îmi diagnostică sobru că sufăr de anorexie, auzeam prima oară termenul și l-am întrebat „ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
este foarte important dacă vrei să ai o viață comunitară eficientă și reușită, adaugă el. Dacă grupul devine prea mare, oamenii nu mai lucrează împreună îndeajuns. Nu ai destule lucruri în comun, iar atunci când începi să te înstrăi nezi acea tovărășie apropiată începe să se piardă.“71 Faptul că în prezent numărul de prieteni pe care îi are utilizatorul mediu pe Facebook este 130 nu înseamnă neapărat că această valoare se încadrează în numărul lui Dunbar. Potrivit antropologului, 150 este numărul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
I al Genezei, care afirmă egalitatea între crearea bărbatului și a femeii, nu capitolul 2, unde se vorbește despre plăsmuirea Evei din coasta lui Adam (exact, din bucata de carne din dreptul coastelor). În acest sens, koinonia trebuie înțeleasă ca „tovărășie spirituală”, complementaritate în lucrarea mântuitoare a cuplului 20, sens mult mai „tare” decât sensul erotic. Sărutul pe gură, scos în prim-plan și răstălmăcit de toți neognosticizanții tantrici actuali, se înscrie în același context semantic, fiind semnul intimității spirituale între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unitate organică între gândirea patristică și aceea care trebuie să aducă răspunsuri la problemele de astăzi. Gândirea Părinților este într-adevăr nemuritoare 177. Din tinerețe și până la moartea sa, teologul român avea să petreacă mii și mii de ore în tovărășia Părinților. La început, între anii 1930-1940, abordarea sa e mai științifică, ba chiar aproape impersonală. El își înzestrează fiecare traducere cu o introducere (prefață) solidă, adăugând notele filologice și istorice necesare. Cunoaște edițiile de calitate și lucrează în câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a celui care îl apăra în ședință publică de atacurile spiritului primar agresiv, zicînd: "Tovarășe... pe ce drum vrei să mă împingi?" Cu alte cuvinte, cum de îndrăznea apărătorul să-l abată de pe drumul "sănătos" pe care se afla în tovărășia spiritului primar agresiv, care stârnea în el nehănuite porniri masochiste? Luarea unei atitudini era deci în primul rând blamată chiar de victimă. Scena a avut loc aievea și riscă să se înece în uitare dacă eroii ei nu-i vor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din piele, peste colecția de umbrele, Între care găsi una foarte veche, din mătase albastră și verifică grămada de plăci cu opere italiene, care Îi plăcuseră tatălui său și pe care obișnuia să le asculte la vechiul gramofon, uneori În tovărășia uneia sau a două dintre prietenele sale, care Îi aruncau priviri vrăjite În timp ce Își sorbeau ceaiul cu degetul mic Îndoit. Scoase șervetele impecabile din inelele lor aurite, pe care erau incrustate stele În șase colțuri și cuvântul „Sion“ cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nevoie de uitarea necazurilor, când, rănit de viață, dorești un suprem balsam, când, sătul de banalitatea și inegalitatea mediului, aspiri la o societate mai aleasă, când vrei să te înduioșezi și să râzi de nimicurile de aici, de pe pământ, în tovărășia unui spirit plin de bunăvoință și de înțelegere, atunci nu-l căuta departe, căci nu-l vei găsi. N-ai decât să întinzi mâna spre bibliotecă și să chemi la tine acest talisman fără preț: Cartea!” Charles de Montesquieu 244
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
astea am făcut o comoară.” Nezami 543. „Cărțile întocmesc un fel de societate pe care ne-o alcătuim singuri. Ni le alegem după firea noastră. Cei care citesc cărțile rele sunt dimpotrivă întocmai ca și oamenii care umblă într-o tovărășie rea și care, în cel mai bun caz, își pierd timpul fără folos.” Montesquieu 544. „Cărțile vechi sunt pentru autori, iar cele noi pentru cititori.” Montesquieu 545. „Îndată ce cărțile și învățămintele filozofice pică în mâinile unui om fals sau degenerat
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nepăsători. E destul să privești cu atenție rafturile care acoperă pereții, ca să-ți dai seama că emană din ele fluide liniștitoare. Nu te simți niciodată singur printre cărți. Nu există prezențe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ți țină tovărășie și nu un ceas ori două de călătorie, ci o întreagă viață. Nu ne pretind în schimb să ne facem, la rândul nostru, timp de ele. Există încăperi care, deși conțin numeroase cărți, rămân neprimitoare. Intrând în ele, simți o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu ușurință și îmi alungă gândurile.” Montaigne 675. „Cărțile au multe însușiri pentru cei care știu să le aleagă.” Montaigne 676. „[Contactul cu cărțile] îmi alină bătrânețea și singurătatea.” Montaigne 677. „[Contactul cu cărțile] mă dezleagă în orice clipă de tovărășiile care mă supără.” Montaigne 678. „[Cărțile] mă întâmpină întotdeauna cu același chip.” Montaigne 679. „Mă bucur de cărți ca avarii de comorile lor.” Montaigne 680. „Nici la vreme de pace, nici în timp de război nu călătoresc fără cărți.” Montaigne
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult (în lumea cărților, n.n.) [...] vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mâhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sunt cu toată ființa mea în tovărășia lor.” Machiavelli 808. “Cea mai bună carte a mea e aceea la care lucrez; îndată după ea vine ultima publicată, dar, pe nesimțite mă pregătesc să nu mai țin mult timp la ea. Socotind-o astăzi proastă, criticii mă vor
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
tată al infirmierei. Lică, și el, semăna din ce în ce mai puțin [a] haiduc și își schimba obiceiurile. Programul Siei era și el schimbat. Nu mai avea atâta libertate, iar plimbările cu Lică erau acum la cofetărie și cinematograf. Culmea distracțiilor selecte în tovărășia acelui cavaler fercheș! Totuși ea regreta lucrurile de mai înainte, dar Lică hotărâse că nu se mai poate merge acolo. In schimb, îi povestea amănunțit tot ce făcea, ca unui camarad. Sia nu purta necaz femeilor pe care Lică i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce lucru? Mini era un agent secret al unei uneltiri pe care n-o cunoștea. Singură cu gândul ei, coti pe strada Doamnei. Nory avea dreptate când spunea că Drăgănescu sta tupilat și mulțumit în umbra nevestei lui. Pe când însă tovărășia lor prospera, soțul scădea mereu și scădea din propria lui voință. Elena nu avea prilej să se acuze că nu-și iubește bărbatul, nici să-și impună datoria de a-1 iubi, deoarece Drăgănescu se da singur la o parte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar putea lua patul, doctoriile, mirosul acetic al camerelor aseptizate și tot ce s-ar mai fi cerut pentru ca scumpul bolnav Maxențiu, ce simțea că va mai zace, să fie iar vindecat, vindecat mereu . . . mereu! Smuls de la năravurile boalei, de la tovărășia fiolelor și chiuvetelor, Maxențiu se vedea acum fără ocupații, zadarnic, pustiu. Iar la moral, epopeea aceea de persecuții mărunte, gândurile perfide și ucigașe, existența aceea savuroasă, de om rău, de tiran, măreția crudă a bietului creier, se risipise la întîia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pui mintea cu Partidul! și mi-a sucit urechea stîngă pînă la o mare fier bințeală. De mult nu mai poruncesc popii În țara noastră, toată comanda e-n mîna Partidului, iar de Partid, În comună, mă ocup eu și tovarășii de la raion, ai Înțeles, măgarule? — Iai! — Te doare, hai? Dar mie să-mi placă dacă tu trădezi cauza Partidului și mergi pe la popi pe acasă ? Dacă vrei să-nveți la popa unguresc, Partidul o să te scoată de la școală și o să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]