12,028 matches
-
tot răul trebuie să fie și un bine, le-am spus să nu se descurajeze, să privească viața înainte, o să găsim noi o chichiță să supraviețuim, dar ei nici nu mai voiau să asculte, din momentul în care a trecut Tovarășul pe acolo și nu i-a plăcut ce a văzut. S-a tot uitat în sus și în jos de-a lungul străzii, apoi a traversat piața, s-a socotit cu unul din aghiotanții săi minute în șir, a făcut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te lăsăm să-ți faci în continuare meseria, cu o mică modificare, lăcașul ăsta sfînt o să-l transformăm într-un loc de propagandă și de filaj, mai ales că e situat într-o zonă strategică care-i este foarte dragă Tovarășului, așa ți-a spus. — Mie mi se pare suspect, bărbățelul meu credul, zicea Angelina, o să facem acolo un mic grup de propagandă, sub acoperire, un nou început, înțelegi, Părințele? Grupul Bisericuța, trebuia să joc pe două fronturi, i-am spus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care i-au întors spatele, aveau trădarea în sînge nenorociții de securiști indiferent din ce clasă socială proveneau, ingineri, artiști, strungari, agricultori, de origine sănătoasă sau nu, același căcat, toți în aceeași oală, exact cum l-au lăsat baltă pe Tovarăș, așa au procedat peste tot, nu le-a mai dat nimeni de urmă pînă au început să apară pe listele electorale. Să fac ce vreau cu biserica, pe ei nu-i interesa, puteam s-o transform și în iarmaroc, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine cerul care stă să cadă, termină cu metaforele, îl întrerupe Roja cu blîndețe simțindu-l emoționat, ce-a fost asta? a dat unul cu ceva, tovarăși, așezati-vă cuminți la locurile voastre, să le vorbească careva, el nu mai era în stare, ce idee falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-o șteargă micuții, se fac nevăzuți împreună cu suita de la balcon
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ușa, iar celălalt a sărit în cală și a început să împingă înspre ieșire prima paparudă înfășurată în foi de cort, pînă la punctul în care a rămas în cumpănă deasupra pragului. După aia a sărit sprinten jos și împreună cu tovarășul său au prins-o fiecare de cîte un capăt și au întins o alăturea în iarbă. Fără să piardă nici o clipă, au procedat la fel și cu al doilea balot, după care, dîndu-și seama că grupul celorlalți începuse deja să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sînt bine chitiți, totul merge strună, conform planului. Regizorașul și-a trimis deja doi cameramani la sediul Comitetului Central să înregistreze discursul și să-l transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu pare deocamdată deranjat de acest neînsemnat tic verbal. Mai important este că este de pe acum anunțată pregătirea alegerilor libere, că îi este făgăduită poporului întreaga forță de decizie pentru viitor, că se promite judecarea și condamnarea publică în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la buci? Sau oricum nar trebi să dea. E Împotriva reglementărilor. E Împotriva reglementărilor ca un prizonier din categoria asta să fie lăsat singur cu un ofițer, ca să nu mai vorbim de un polițist În vizită, dar gardianul era un tovarăș de la masoni. Mi-a acordat un timp În care să fiu singur cu el. Doar cinci minute. Mai mult decît suficient cînd ai fost școlit În disciplina treptelor alunecoase. Mă gîndisem că o să vreau să-i spun ceva. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
apoi ca Într-un joc de lumini și umbre. Antoniu iese afară pentru câteva clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a dat ca tovarăș pe bătrânul Kawabata...alături de el speră, visează, râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i dăm. Îi ținem noi deocamdată. Sunt mândria națiunii. Dar mașina dispăruse lăsând În noroiul clisos urmele cauciucurilor groase. Spre sfârșitul lui martie, când ploile au Încetat și noroaiele s-au uscat, Antoniu și-a dat seama că bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, alături de care a numărat cinci ani stelele de pe cer, Kawabata cel care i-a ascultat atâtea povești ca să mai uite de frig, foame și singurătate, Kawabata, cel care așteaptă ca o stea căzătoare să-l termine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făptură, amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate. În ultimul timp pe chipul ei se putea citi o neliniște, o nerăbdare pe care nu și le putea stăpâni. Îi explica bătrânului tovarăș de sărăcie, că abia așteaptă să ,,plece În lumea largă,,. Antoniu se gândea cu inima strânsă că n-o să mai aibă cine să-i asculte poveștile. Nefiind vorba de acea apropiere fizică firească, la un bărbat și o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă mucul unei țigări nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Iser, Întunericul păstos al lui Schwaitzer-Cumpăna... Vedea norul de praf stârnit de mașina rablagită și cerul albastru, nemișcat În imensa lui puritate. Luna plină se vede noaptea pe cer ca o tobă de tinichea galbenă și e cel mai adevărat tovarăș de liniște. Cu o simplă atingere poate incendia cerul și casele și vegetația. Ai vrea bani de mărimea ei. Acolo unde este Îți dă un sentiment de siguranță. În clubul de jazz pereții se Înmuiaseră parcă de respirația fierbinte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neliniștit, gălăgios, trădător, dar sentimental este singurul loc de pe pământ În care Antoniu a ales să trăiască până la sfârșitul zilelor. Antoniu deschide ușa și Încremenește În pragul ei: pe patul sărăcăcios În care doarme singur de atâta timp, bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, fugarul Întors la vatră, respiră greu și fixează cu ochii Înfundați În orbite, tavanul. Deschizând ușa, odată cu Antoniu, În Încăpere a intrat și un val de lumină de ora patru după-amiază, la care Kawabata nu reacționează: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prunișor, și ace de pin, ca să te faci bine...,, Douăzeci și unu Lumina dimineții a pătruns prin ferestruică, săgetând lucrurile din Încăpere și dezvăluindu-le consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut-o prin somn, și l-a Învelit cu grijă ori de câte ori pătura a căzut de pe trupul slăbit de boală. Pentru el, apariția lui Kawabata seamănă cu o Înviere din morți. Îl credea dispărut pe vecie, avea felurite scenarii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
greblează cu degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una din nenumăratele povești inventate de tine...,, Kawabata oftează, un oftat care-l impresionează pe Antoniu și-l face să se simtă responsabil de viața care mai pâlpâie În trupul acestui tovarăș de vagabondaj. -A, apropo, ce mai face Uniunea aia Europeană, care te frământa atâta? Lui Antoniu i se pare că bătrânul este pe punctul de a izbucni În râs. -Face pe dracul s-o pieptene. Nu-mi mai pasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întâmpinat cu flori.... O zi În care este decis să nu se ducă la gura metroului și să-i citească lui Kawabata, ce a scris cât a fost el plecat. Aseară, a Încălzit apă și l-a ajutat pe bătrânul tovarăș de sărăcie, să se spele În ligheanul hârbiut, ia aruncat la gunoi hainele de pe el și l-a Îmbrăcat cu haine curate, primite de pomană de la o asociație de binefacere, care a venit zilele trecute În ghetou, cu Îmbrăcăminte, ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și se apleacă asupra lui, se cocoșează ca un școlar obișnuit să-și facă lecțiile pe unde apucă. Razele soarelui pătrund În Încăpere atât de violent, de parcă acolo sus cineva le Împinge cu forța. Antoniu Începe să scrie: Lui Kawabata, tovarășul meu de povești, mort la 2 iunie 2008, de o boală misterioasă Penultima poveste ,, Bătrânul n-ar fi părăsit casa și mai ales canapeaua pe care Îi plăcea să stea tolănit ore În șir din zi și din noapte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ben. Își Înmoaie ca pe o pensulă degetul arătător de la mâna dreaptă În concentratul negru ca smoala și scrie cu litere mari, drepte, pe partea interioară a crucii: Kawabata, după care, scade din 2008, 74 și află că bătrânul lui tovarăș s-a născut În 1934. Dedesuptul numelui adaugă:1934-2008. Dacă ploile și zăpezile n-o vor șterge, va fi singura cruce de ,,Neidentificat,, care va avea un nume scris pe ea. ,,O să crape Uniunea Europeană, de necaz, când o să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un pic mai departe. Se pare că, declară expansiv, mulțumit că e stăpân pe situație, această femeie, Wilms, are un dosar atât de gros. Cuprinse o fâșie de aer cu indexul și degetul mare. Și așa o să ai și dumneata, tovarășe, dacă nu te ferești, contiunuă plesnind masa cu palma. L-am Întrebat politicos dacă șeful lui Îi Împărtășea punctul de vedere. — Adică doamna inspector Manetti. Sau v-a trimis inspectorul Wickert? — Manetti? Diels cântări cuvântul. Wickert? repetă colegul său. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cât Însemna pentru mine. Mai târziu Însă, mi-am dat seama că tocmai raționalitatea pe care mi-o cerea Anton (chiar dacă n-o spunea direct) a salvat prietenia asta. În orice caz, nu părea să aibă nici un alt prieten - doar „tovarăși“ și „relații“. În ceea ce mă privea, asta ar fi trebuit să mă facă să mă simt privat de anumite manifestări. Dar pe Anton nu părea să-l deranjeze acest lucru. În orice caz, până și el trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plus, opiniile emise despre anumiți cetățeni se Înrudesc cu calomnia. Dr. Osram Röser, spre exemplu, merituosul conducător al Institutului de Cultură Biologică, este mai presus de suspicii. Același lucru este valabil și pentru d-l Alf Kinkel, vechiul asistent și tovarăș de suferințe al lui Röser. Și este evident că Inspectorul Diels de la Secția pentru Securitate Politică a procedat conform legii. Există o dovadă mai bună pentru integritatea acestor domni decât fuga mișelească a fostului Cancelar al Sănătății? Îmi ajung aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
l-am simțit intrând în cavitatea trupului meu, ca un supraviețuitor pescuit din valurile mării și săltat la bordul unei bărci de salvare. Iar acum se cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și garduri de țăruși, de bețe, pietre și bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică-mea de presimțiri negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se târăsc de la duș înapoi în șuvoiul de aburi fierbinți. Ei, taică-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți între picioarele lui în timp ce mă săpunește din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gagico, termin, termin, fleorțotina dracu’! Și, astfel, devin singura persoană care a ejaculat vreodată în buzunarul unei mănuși de baseball la varieteul Empire din Newark. Probabil. La Empire sunt la putere pălăriile. Cu vreo câteva rânduri mai în față, un tovarăș de suferință cu vreo cincizeci de ani mai bătrân ca mine își varsă lapții-n plărie. În pălărie, doctore. Oi, mă ia cu greață. Îmi vine să plâng. Nu în pălărie, măi, șvanț, că pe urmă o să-ți pui chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]