7,762 matches
-
rău. Dar asta este o cu totul altă problemă. Percepeam rigiditatea lui Georgie care o făcea asemeni unei marionete. Era rigidă ca o bucată de lemn în efortul ei de a fi onestă, corectă și precisă și de a nu trăda nici un pic de emoție. În fața strălucirii înrourate a Antoniei, Georgie era rece și închisă. Nu fi atât de aspră cu mine, copila mea, spuse Antonia. Încerca cu disperare să stabilească o relație cu Georgie. Căuta să descopere aici un contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am răspuns: — Nu. — Ai de gând să-i spui? Eram deja complet stăpân pe mine. — Nu știu, Palmer, să fiu foarte sincer, nu știu. Palmer se întoarse cu fața spre mine. Glasul lui exprima o sinceritate totală iar trăsăturile lui trădau o goliciune pe care nu o mai văzusem până atunci. Puse paharul deasupra căminului și făcu un pas spre mine. Își puse ambele mâini pe brațele mele și le strânse ușor câteva clipe. Apoi își lăsă brațele în jos pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pe când ne mișcam fără nici o dificultate am întors-o cu fața spre mine. Își scuturase apa din părul care acum arăta ca o căciulă pufoasă, iar ghetele înalte de patinaj o făceau să semene cu un cazac. Dar fața ei trăda tristețe. Am apropiat-o mai mult de mine și am început să valsăm pe gheața nesfârșită. În timp ce dansam am încercat să o îmbrățișez; mă împiedica sabia rigidă care stătea între noi și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cuprinse o stare de euforie extraordinară. Nu-i vedeam bine fața, dar am simțit cum chipul meu devine gol și inexpresiv. Eram bucuros că venise. — Antonia e aici? întrebă Palmer. Vorbea pe un ton scăzut, glasul lui era aspru și trăda emoție. — Da, vrei să o vezi? am întrebat. — Am venit să o iau, spuse Palmer. — Nu zău?! Și dacă ea nu vrea să vină? Antonia deschisese ușa sufrageriei și lumina ce venea din spate căzu pe fața lui Palmer dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
capul puțin plecat într-o parte, de parcă asculta, și spuse: Da. — Mă îndoiesc că-ți dai seama și cât de profund, am spus. Ea s-a întors într-o parte și a răspuns calm, dar nu pe un ton care trăda plictiseala. — Nu contează. Că te iubesc sau cât de mult te iubesc? — Al doilea aspect. Sunt mișcată de faptul că mă iubești. Asta e tot. Asta nu e tot, am spus. Honor, te doresc cu disperare și am să lupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe care Palmer o remarcase, era exact trăsătura care murise în mine. Nici chiar în cele mai bune momente ale sale nu fusese o trăsătură angelică; mai degrabă o formă mai puțin agresivă de egoism. Și totuși niciodată nu mă trădasem așa că nici Antonia, nici Alexander nu știa ce gândesc cu adevărat. Și simțeam o oarecare satisfacție la gândul de a le ascunde asta. Nu puteam ierta nici faptul că blândul Alexander îmi punea coarne de atâta timp. Acesta era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Înțeles-o greșit. Și Într-o măsură deloc neglijabilă, aș putea spune. Ar fi trebuit să-mi scot pălăria și să bat din călcâie. Dar cavalerismul nu este punctul forte al caracterului meu și, ca de obicei, chipul Dorei nu trăda nici de data aceasta nimic. În schimb, am Încercat să glumesc pe seama neglijenței mele. Când mi-a spus să ne Întâlnim „În circumstanțe diferite“, m-am gândit că, mă rog... Am schițat doar un gest stângaci. Dar a Înțeles ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un vizitator? Dar afară era vară, indiferent ce-ar fi sugerat calendarul, așa că nu-mi luasem nici impermeabilul, nici umbrela. Apoi, musafirul și-a retras indexul nerăbdător - și acesta a fost momentul În care destinul a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai precis. La Început nici n-am recunoscut-o. Își schimbase Înfățișarea din nou. Acum era tunsă scurt ca un bărbat și era machiată foarte discret. Unghii nevopsite, pantofi cu talpa joasă. Doar rochia mlădioasă ca o briză de vară trăda preocuparea pentru un aspect Îngrijit. Cu un braț atârnând Într-o parte și cu cealaltă mână apucând celălalt braț răsucit la spate, stătea la coadă, așteptând să intre. Atunci mi-am dat seama cine era Dora. Am tras repede jaluzelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunt sută la sută bărbați. — Chiar și femeile germane au Încetat să mai fie femei. Pe de o parte, ca amazoanele, au pretenții să ajungă la cârma țării; pe de alta, cer eliberare sexuală, În calitate de persoane emancipate. În ambele cazuri, trădează onoarea sexului de care aparțin. Tocmai de aceea, rolurile tradiționale de gen trebuie restabilite. Dacă nu se produce cât de curând o purificare biologică, ne putem aștepta cu toții la o nouă Sodoma și Gomora. Karp chicoti, apoi deschise ușa spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu bandaje. Și invidia femeilor pentru penis? Doar voi, vienezii, mai credeți În așa ceva. Dora Îmi sustrase țigara din nou. Structura oaselor e singurul lucru care poate fi modificat. Uită-te la umeri, șolduri sau Încheieturi. Astea sunt părțile care trădează. Scoase un nor de fum. Bine, hai să vedem. Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu un băiat mai mare. Dar Karp nu căuta această fată, pentru că imediat a Întors raza Într-o parte. Imaginea tremură, apoi apăru aceeași fetiță, de data aceasta, cu câțiva ani mai În vârstă. Avea cozi groase și mișcări ce trădau multă Încredere. Zâmbi cu toată fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rânduri, toate adunate din cercul de cunoștințe ale Fundației, prietenul Dorei ne povesti că el Însuși Își scrisese cândva dizertația despre tatuaje, dintr-o perspectivă „socio-biologică“. În aceasta, Karp susținea că nu execuția tatuajului, ci modelul ales era cel care trăda clasa socială la care aparținea persoana respectivă. În partea superioară a afișului un piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel pe care tocmai am avut prilejul să-l văd. Lângă el, un antebraț acoperit cu păr blond și des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Röser Își vârî ceasul la loc În buzunar. Aici veți găsi cărțile Cancelarului. Dacă sunteți amabil să mă urmați, domnule. Trăgând un scaun din capătul Îndepărtat al biroului, mă rugă să aștept. Trecu un minut și, cu un gest care trăda discreție sau reținere, puse volumul pe care-l cerusem În fața mea, Întorcând-o astfel că o alinie cu marginea biroului. Apoi plecă fără a mai spune ceva. Din obișnuință, absolut inutil Într-o zi Însorită ca aceasta, m-am Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am verificat fața. Ceea ce mai demult era un ochi umflat și negru se transformase Între timp Într-o pată gălbuie. În colțul de sus era o umbră verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi m-am pieptănat. Câteva minute mai târziu, lustruindu-mi pantofii cu o bucată de perdea, mi-am propus să nu uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Myatt, omul se trezi brusc. — Da? Întrebă el. Myatt se scuză. — N-am vrut să vă trezesc. Omul Îl privi cu suspiciune și ceva În brusca trecere de la somn la o mai familiară neliniște, ceva În hainele bine croite, trădate de balonzaidul ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru că asta va deveni În câțiva ani. Voi trăi și eu ca să le amintesc. Era mândră de capacitatea ei de-a profeți, deși nu trăise Încă să-și vadă nici una din profeții Împlinite. Ia o expresie din prezent, o cută trădând sănătatea șubredă, o umbră din voce, un gest care unei persoane obișnuite și fără spirit de observație nu-i spun nimic mai mult decât liniile și cercurile din ghidul Baedeker, suprapune-le pe lucrurile care se știu despre ambientul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vizită din mâna lui și citi „Domnul Leo Stein“. — Ah, domnul Stein! — Sunteți surprins că mă vedeți? spuse domnul Stein. Sper să nu considerați c-am dat buzna. Era foarte deschis și cordial. Foarte englez, se gândi Myatt, dar Îl trăda nasul, nasul care fusese Îndreptat printr-o operație estetică și mai purta cicatricea. Ostilitatea Între evreul declarat și cel deghizat apăru imediat În zâmbetul conspiratorului, În strângerea vârtoasă de mână, În evitarea privirilor: — Îl așteptam pe agentul nostru, spuse Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
l-a semnat? — Desigur. Domnul Stein scoase din buzunarul hainei lui de tweed un plic lung, Împăturit În două. Myatt se așeză, desfășură paginile pe o masă și le citi cu atenție. Nu comentă nimic și nici expresia lui nu trădă nimic. Nimeni n-avea cum să-și dea seama cât de fericit era că se afla iarăși În prezența cifrelor, ceva ce putea Înțelege și ceva ce nu avea sentimente. Când termină de citit, se Îndreptă de spinare și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stea roșie. Singura persoană din lume care mai deține o astfel de ținută este Athina Roussel. Costumul ăla Îți face un trunchi de Giselle. Iar eu am sacrificat asta și i l-am Împrumutat Sophiei, ca apoi ea să mă trădeze În felul ăsta, furând soțul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, când eu am avut atâta Încredere În ea? Îți dai seama? M-am uitat la Marci cu groază. —Știu. Și eu rămăsesem fără cuvinte. Să tratezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Tokyo. Apoi a spus că iese afară pentru cinci minute și... și nu s-a mai Întors. Pașaportul ei nu mai e, d-d-d-dar... plângea Agata, de-abia o Înțelegeam. Păi, poate e În vacanță, am sugerat, Încercând să nu-mi trădez propria Îngrijorare. Nu pleacă niciodată fără ca eu să-i pregătesc valiza. Ea nici nu știe măcar cum să facă o valiză. ÎhhhÎÎÎh! Cred că a murit! —Agata! i-am tăiat-o repede. Asta nu e adevărat! Dar, domnișoară, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă a ajuns căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată puțin în sus, trădînd mai degrabă ambiție decît lăsînd să se vadă mîndrie și prestanță, așa cum ar vrea. Își aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai, că eu nici amestec nu găsesc și-am făcut curte tuturor vînzătoarelor de la dulciuri. Mihai privește lung spre Vlad, gustîndu-i gluma spusă pe un ton senin, însoțită de un zîmbet larg, nu lipsit de acea clipire a ochilor ce trădează complicitatea bărbaților cînd abordează astfel de subiecte. Dacă le faci numai curte, nu obții nici dropsuri, să-ți sfarmi măselele. Merită să le fac mai mult? întreabă Vlad cu privirea în pahar. Depinde cum pui problema răspunde Mihai calm. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd să tresară. Dați-mi și mie unul, vă rog! întinde mîna călătorul din spate. Poftiți îi oferă actorul. Dumneavoastră nu vreți? întreabă pe vecină. Femeia nici nu-l bagă în seamă. Doar nodul care i se pune în gît trădează nervii gata să se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind cu dosul palmei pagina de revistă, concentrîndu-se asupra lecturii, simțind cum, alături, femeia tresare. Absent, aproape să adoarmă, arhitectul își rotește mereu bastonul ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de munte, pornit la drum lung. Ritmul chitarelor se îndrăcește, iar genunchii goi ai fetei, săltați nervos, încep să se frece între ei, mîinile i se frîng a neliniște pînă cînd, aprinsă de-a binelea, fata se ridică de pe scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească. Merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]