9,252 matches
-
distanță a îndoielii, traiect al fundamentalei melancolii"43. Tragedia exprimată implică nu numai un grad maxim de conștientizare a ei, ci și un grad maxim de cabotinism. Poetul trebuie să își ajusteze gesturile, mimica, tonul în vederea obținerii unei măști adecvate tragediei reale. Pe de altă parte, efortul de a căuta masca potrivită îl aduce pe poet în situația de a-și cunoaște mai exact tragedia, imprimând, deci, întregii ființe o mișcare de interiorizare, o cădere în spațiul interior, care ascultă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
maxim de cabotinism. Poetul trebuie să își ajusteze gesturile, mimica, tonul în vederea obținerii unei măști adecvate tragediei reale. Pe de altă parte, efortul de a căuta masca potrivită îl aduce pe poet în situația de a-și cunoaște mai exact tragedia, imprimând, deci, întregii ființe o mișcare de interiorizare, o cădere în spațiul interior, care ascultă de legile damnării. Jocul dublu făcut de poet este impus de însăși mânuirea cuvântului. După Sartre, "poeții refuză să utilizeze limbajul, ei nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
SIMION, Proza fantastică, vol. Scriitorii români de azi, București, Ed. Cartea Românească, 1978, p. 631. 42 Ștefan CAZIMIR, Tensiunea lirică, București, Ed. Eminescu, 1971, p. 67. 43 Ion POP, Transcrieri, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1976, p.211. 44 Fr. NIETZSCHE, Nașterea Tragediei, din vol. De la Apollo la Faust, București, Ed. Meridiane, 1978, p. 208. 45 Otto RANK, Dublul. Don Juan, Prefață de Petru Ursache, Iași, Institutul European, 1997, p. 83. 46 Ion POP, Transcrieri, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1976, p.211. 47 Henri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să putrezească. Raționamentul era simplu: dacă nu tai eu, tot taie celălalt; și de aici întrecerea. [...] nu se mai lăsa niciun colțișor de pădure tânără, ca să se mai regenereze. Sârbescu-Lopătari surprinde aici raționamentul în urma căruia se declanșează ceea ce numim azi tragedia bunurilor comune (vezi Hardin, 1968). Ca urmare a acestor acțiuni de apropriere abuzivă, se produce o aglomerare prematură a sistemelor de resurse și apare preocuparea pentru reglementarea strictă a modului de exploatare. Criteriul principal de stabilire a limitelor de exploatare
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
obștean în parte. Din păcate, problema sistemelor de resurse din satele devălmașe nu a constat în nerespectarea regulilor de plafonare a drepturilor de folosință. Date fiind condițiile demografice și tehnice, simpla nerespectare a acestor reguli nu ar fi însemnat o tragedie pentru sistemele de resurse deoarece în continuare acestea erau infinite în raport cu numărul locuitorilor și cu capacitățile lor tehnice. Problema aglomerării sistemelor de resurse a venit din eșecul comunităților în a se proteja de influența externă, de pătrunderea unor acaparatori, eșec
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
-l trânti la podea. Speriată, fata se repezi după telefon, dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu peste vaza din colț. − Oprește-te! strigă doctorul, iar Lucy se opri la perete, agățându-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu sunt fete, astea sunt niște blesteme pe capul meu. Ia-le și plecați de aici! Și du te la asistența de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de scuze și încerca să adune cioburile
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
paralele” cu tot cortegiul aferent: furt organizat, omniprezența corupției și mitei, răspândirea și răsplătirea delațiunii; epuizarea psihică și fizică a femeilor, alimentația insuficientă și carențată, locuințele nespațioase și adesea insalubre; un sistem de medicină socială și preventivă catastrofal, dar și tragedia ecologică provocată de politica dezastruoasă față de mediu, care au dus la nașterea unor generații întregi de copii fragili biologic, a unui mult prea mare procent de handicapați; teroarea statului exercitată prin aparatul de coerciție care a redus până la anulare capacitatea
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
suferea cel mai mult, fiind un copil, care vedea cum mama sa este astupată cu țărnă! Ce putea să știe ea despre nedreptatea vieții, cu ce a fost vinovată ea, cu ce am fost vinovate noi, ca să avem o asemenea tragedie? Nu a fost ușor mult timp, (acest timp este și timpul prezent), doar amintirea acelui eveniment tragic mă face să mă cuprindă toată durerea acelor timpuri! Nu-mi este ușor, nici nu-mi va fi, pentru că astfel de tragedii te
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
asemenea tragedie? Nu a fost ușor mult timp, (acest timp este și timpul prezent), doar amintirea acelui eveniment tragic mă face să mă cuprindă toată durerea acelor timpuri! Nu-mi este ușor, nici nu-mi va fi, pentru că astfel de tragedii te urmăresc toată viața, și-ți dau de știre orișiunde te-ai duce, căci vezi copii cu mame, mirese cu mame, iar tu, cu amintirea și cu durerea în suflet. Dar trăiesc, am trăit și voi trăi în așa fel
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
unii inși precum Ghilgameș, Oedip sau Hamlet au „realizat” că sunt mai goi decât alții, adică îmbrăcați în al doilea „costum al lui Adam”, confecționat din materiale la fel de perisabile. Drept care au intrat într-o „panică” istorică, exprimată în poeme și tragedii. Așadar, regimul de vegetarian convins și mare „amator” de mere l-a pus pe Adam în fața a ceva aparținând ființei sale „de lut”, a unui adevăr nu tocmai comod: spectrul morții. Eva l-ar fi făcut să piardă fericirea paradisiacă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Cosmic ca Pămăntul și bolidul care l-a lovit să rămănă sau să iasă din Sistemul Solar și să hoinărească prin Univers pănă îl atrage în sfera lor de gravitație o planetă sau finalul - o Gaură Neagră. Dar toată această tragedie este posibilă în Univers în căteva milioane de ani lumină. Profesorul: Cineva pune întrebarea dacă pe Marte, după cataclisme, viața embrionară s-a ascuns în catacombe și așteaptă, pănă cănd? Evelin: Da, și pe Pămănt a rămas viață embrionară în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o poate realiza vreodată." Eul poetic nu se poate manifesta decât prin contrast, făurind o lume a lui, o lume în lume, "voce adresată veșnicului de către veșnic." Reușindu-i un astfel de poem, poetul devine asemenea cu zeii, scrie autorul tragediei Empedocle. Devine analog Unului, Spiritului Primordial, creator al lumii prin actul dedublării, dedublare fiind și poemul față de poet. Și iată interpretarea filozofică a lui Hölderlin privitor la relația dintre poet și cititor. Fiind lăuntric, suflet pur, poetul nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe ultimele creste ale elevației simțirii și intelectului: sanctificarea poetică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a gândirii poetice hölderliniene merge până la a confunda pe Dumnezeu cu starea poetică; Această lume nu este atât de săracă încât să căutăm un zeu dincolo de ea". Pe de altă parte, la moderni, Hölderlin realizează tragicul cel mai pur, asemenea tragediei antice, rezumat în piesa Empedocle: "A fi singur și fără zei, iată moartea", iar în finalul straniului poem În albastru adorabil, reluând un gând al lui Heraclit: "A trăi este o moarte și moartea este de asemenea o viață". Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
modul ideal. Pentru că, adăuga Hölderlin, "Din Dumnezeu iese opera mea". De aceea menirea verbului poetic este să numească nu numai lucrurile, și a schimba astfel poetic lumea, dar și pe zei, pentru a le întemeia prezența, scrie tot Hölderlin în tragedia Empedocle: Căci plină de înțeles sublim, Plină de o putere mută, marea Natură Îl îmbrățișează pe om, cel care presimte, Pentru ca el să dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine/ Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta/ Până la ultima silabă-nscrisă-n timp"...), al regelui Lear purtând pe Cordelia moartă în brațe în mijlocul furtunii ("Vă spun, nimeni nu este de vină, nimeni"), tragedia Furtuna sunt doar câteva exemple de profundă poezie. Citim în Visul unei nopți de vară un tablou expresiv al celor trei mari "condamnați" la imaginarul poetic: Nebunu, -ndrăgostitul și poetul Din fantezie pe de-a-ntregul sunt făcuți; Diavoli mai numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
logică în Faust, erotica domină în bună parte acțiunea, sacrul apărând în final ca o licență poetică, și nu ca o suiș firesc al întregii piese, terestrul îmbinându-se cu chemarea la munca materială; ca atare, așa cum s-a observat, tragedia goetheană marchează, începutul decăderii spirituale a Europei. Și iată că, nu prin hazard, ci dincolo de Watteau și Boucher, de "poeziile condamnate" din Florile răului, ajungem la absolutizarea sexo-obsesiei de către psihanaliza freudistă, urmând infestarea consecutivă a literaturii și artei cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a unei neliniști neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine manevrate de zei vicioși. Shakespeare avea să ironizeze sever acea lume în piesa Troilus și Cresida. Dar, mai apoi, odată cu tragedia, în spiritualitatea greacă neliniștea existențială capătă o măreție ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe zei, la Sofocle înfruntă destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dar și pe sine însuși, pierzându-și identitatea într-o nesfârșire devenită o pură încântare fără nume: "În necuprins se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare..." Neliniștea shakespeariană se află simbolizată înainte de toate în tragedia Hamlet. Această neliniște a incertitudinii inițiată de suspiciunea că unchiul său i-a ucis tatăl, începe cu întrebarea dilematică to be or not to be, este continuată cu spaima că moartea poate fi o suită de coșmaruri, întreținută apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-a creat pe om cu neînțeleasă cruzime. Absurdul suferinței, al răului și al pieirii, precum și al comportării unor zei, este scos în evidență și condamnat încă din legenda sumero-babiloneană profund pesimistă, Ghilgameș. În tragedia Troilus și Cresida, Shakespeare a condamnat absurdul crimelor sadice, dar considerate "eroice", din Iliada. Absurditatea vieții a fost blamată profund dureros și sever de Georg Trakl și mai ales de Giacomo Leopardi: Amara e noia la vita, altra mai nulla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Prometeu. Este o profundă pătimire încercarea de a repara nereușita creație. Această pătimire superioară este creația artistică umană, pe care omul o învață de la erou, care în acest scop, fură focul de la Zeus, focul fiind spiritul creator. Precum este știut, tragediile sunt superioare estetic și ne impresionează inapreciabil mai mult decât comediile. Tocmai pentru că ele sunt stări filozofice consecutive meditației asupra dramaticei vieți omenești, datorită agresării omului de către destin sau de către om (homo homini lupus). Înalt filozofice sunt, alături de Prometeul eschilian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aici. Nu pot. Eu mă întorc. Trebuie să mă conving că e așa cum spuneți. Nu vă opresc. Mergeți mai departe. Vă voi ajunge din urmă, dacă... Lacrimi amare i se prelingeau pe obraji. Căpriorul reluă: Crezi că, dacă vei vedea tragedia cu ochii tăi, situația se va îmbunătăți? De ce să-ți faci rău singură? Pentru că nu pot altfel. E ceva ce trebuie să fac. Atunci hai acum. Ne vom întoarce împreună, consimți masculul, înduplecat. Voi, celelalte, afundați-vă în pădure; pînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ca vârstă spirituală există de totdeauna. Se înțelege, mă refer la un totdeauna istoric. Ce se poate presupune, așadar, despre adevăratul motiv al acestei duble sinucideri? Să fi uitat părinții că și ei au fost tineri? Au uitat până și tragedia marelui Brit (Shakespeare - nota scriitorului)? O fi fost o nepotrivire de clasă, ca să zic așa, precum în literatura unor veacuri revolute? Mă tem că și atunci acest motiv era exagerat de imaginația poeților. Dragostea nu era dușmănită de această nepotrivire
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
era exclus, ar fi vuit tot blocul încă de aseară. De mutat nici vorbă, îl văzuse pe fiu-său chiar ieri jucându se în spate. Gândul că-și schimbase ora de întoarcere se lega în capul domnului Avram de o tragedie existențială. Că așa n-are omul noroc, că o mulțumire are și el, o bucurie acolo, că și-așa viața asta e cum e, mai vine și o nenorocire de-asta pe capul lui și-i face zilele și mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Hernando Cortes (1871), Gânduri despre guvernare (1872), Brevia, scurte eseuri și aforisme (1871), Iras de Biron (1874), Conversație despre animale și stăpânii lor (1873), Presiunea socială (1875), precum și două piese de teatru, drama istorică Regele Henric al II-lea și tragedia Catherine Douglas, ambele publicate în același an, 1843. 139 Edward Grey, lord Grey, primul viconte Grey of Fallodon (1842-1933). Om de stat și diplomat britanic liberal, secretar de stat la Foreign Office timp de peste un deceniu (1905-1916), rămas celebru pentru
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]