3,911 matches
-
o presupune, exprimarea inefabilului se realizează simultan cu o hermeneutică a lui, mijloacele de expresie devenind și instrumente ale unei forme de cunoaștere, de inserție, care nu mai face apel la rațiune, ci la stări adecvate unor deschideri inițiatice, visul, transa, extazul 6, forme ale unei rupturi de nivel, afine unei sensibilități religioase. Invocarea misticismului în ceea ce privește sensibilitatea simbolistă își găsește explicația în aceste forme de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil la nivelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exclusă în cazul sinucigașilor, și cu toate acestea, prezența Sfântului Duh în chip de porumbel o asigură pe Sidall de mântuirea sa. Mai mult, Sfântul Duh este cel care așează în mâinile desfăcute ale Beatricei, aflată într-o atitudine de transă mistic-opiacee, de devot, chiar instrumentul morții și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale Beatricei, aflată într-o atitudine de transă mistic-opiacee, de devot, chiar instrumentul morții și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe această filieră a dizolvării reperelor, dar și din invitația spre visare pe care expresia de transă a femeii o invocă. Pe lângă configurarea unei "terre idéale", a unui "paysage imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă, ca și în primul panou, fapt remarcat cu acribie de Marian Constantin, cel de-al doilea panou marchează prezența sensibilității simboliste și prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca secretă soteriologie, este recuperabilă din ambivalența feminității ca factor emulativ, deopotrivă Muză și Meduză, femme fragile și femme fatale. Interesantă aici este și impresia de mască mortuară, contrastând paradoxal cu o fluditate acvatică a acestui chip, aflat parcă în transă onirică. Acest dinamism înghețat, devenit instantaneu, evocă o ordine meduzantă a privirii, care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
auriu, care pare să traseze o a doua ramă a tabloului, perlele accentuează caracterul decorativ, dar și natura acvatică a reveriei. Corpurile celor două ființe par translucide, împrumutând culoarea neverosimilă a fundalului, culoare a visului care imprimă chipurilor starea de transă. Se poate decela totuși o influență a lui Franz von Stück în ce privește modelajul wagnerian al acestor chipuri, care au un aer de familie cu Lohengrin (1850). Într-o mare măsură, manifestarea unei sensibilități simboliste în opera lui Gh. Petrașcu vine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
executată "à la cire perdue", pe care și Constatin Prodan o alegea pentru a sublinia influența rodiniană în opera sculptorului 319. O variantă a acestei sculpturi intitulată Avânt și datată 1910 se găsește la Muzeul Național de Artă al României. Transa onirică, extazul, interiorizarea, intimitatea alcătuiesc o constelație de afecte, un melanj expresiv al acestei figuri feminine. Poziția lansată a capului creează sugestia unei aspirații răspunzând unor comandamente interioare, unui tumult afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei aspirații răspunzând unor comandamente interioare, unui tumult afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
detașat al sfântului Ioan, pictorul încearcă să surprindă un moment climactic, asociat juisării, cel al decapitării. Influența lui Klimt, la care cele două mituri/figuri decadente fuzionează, se simte în această pictură care mizează pe figura femeii fatale și pe transa erotic-ucigașă. În acest fel, mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
volumul coapselor, fără a atinge steatopigia feminității klimtiene din Danae, unde aceasta este fecundată de zeul transformat într-o ploaie de aur. Acolo, șuvoiul auriu ca o ploaie de monede de aur se scurge printre coapsele femeii, aflată într-o transă erotică, sugestia litigioasă klimtiană a luxurei ca afrodisiac. Aici, sugestia unui erotism maladiv este transpusă la un alt nivel. Corpul este decorat de două cale cu peduncul galben, flori rare, aparținând unei horticulturi exotice, chiar dacă nu au extravaganța colecției horticole
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un tânăr gol, îngenuncheat în iarbă într-o atitudine de devot 371. În primul caz, filiația este directă: Salomeea constituie emblema unei sexualități aflate sub semnul fatalității și a tuturor maleficiilor. O femeie goală pare să se afle într-o transă voluptuoasă pe care i-o provoacă sau o sugerează atingerea florilor, două cale, una al cărei pistil îi atinge sânul, iar cealaltă îi indică sau este menită să-i camufleze sexul, ambiguitatea revelatoare. Diferența față de nudul aflat la Muzeul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o însoțește. Un animism în cheie simbolistă definește deopotrivă tabloul ca obiect animat și subiectul lui: Tablourile sale sunt ființe întregi înzestrate cu suprasimțuri rafinate. Domnul Pallady tot visând, gândește însă și răscolește nevăzute simboluri"372. În spațiul visului, al transei, al extazului, au loc sublimările alchimiei estetice simboliste, prin care venerica femme fatale, curtezana, se transformă în eterica femme fragile. Dacă Arghezi optează pentru o direcție a procesului alchimiei simbolisto-decadente, acest fapt nu exclude și reversibilitatea sa. "Nudurile lui sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întâlnire? Un scurt popas pentru odihnă? Un moment de contemplație? Lectura ne introduce în spațiul reveriei căreia cartea îi servește drept suport, așa cum capul înclinat grațios se servește de suportul mâinii îndoite coregrafic. Lectura magnetizează feminitatea într-o expresie de transă, de rapt oniric. În acest sens al schițării profilului unor feminități volatile, l'ancien régime, un excelent adagio din perspectiva istoriei literare îl constituie cartea Ioanei Pârvulescu, Alfabetul doamnelor. Și Kimon Loghi reușește ilustrarea unei état d'âme de factură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la flaut, o alta, cu ochii închiși, pare transportată de fiorul voluptuos al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului. Privirea care se închide, însoțită mai totdeauna de o transă voluptuoasă, sugerează replierea către propria intimitate, cu deschiderea simultană spre spațiul ilimitat al visului și al unor libertăți de neconceput. Cât despre instrumentele muzicale, Hans Hofstätter consideră chiar că "o trăsătură la fel de evidentă în imaginile simboliste este reprezentarea frecventă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca un laitmotiv în pictura ei, preiau parcă o parte din carnalitatea, din senzualitatea corpului uman. Artista își încarcă personajele de numinos, fapt subliniat atât prin gesticulația și postúra hieratică a corpurilor, cât și prin abstragerea într-un fel de transă mistică. În ce privește efectul decorativ, în pictura Înțelept indian, personajul devine o axă care ordonează (cosmic) tabloul. Ficușii uriași, arborii alcătuiesc un fel de portal, iar florile și vegetația de la picioarele sale sunt dispuse simetric. Asocierea cu elementul vegetal ilustrează un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transportul erotic similar isteriei menadelor și o senzualitate provocatoare. Haloul auratic al capului tăiat al sfântului proiectează o lumină stranie pe rochia dansatoarei, pe chipul transfigurat de un zâmbet extatic al Salomeii. Aceasta își ține ochii închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un contrast al beției simțurilor cărora li se lasă pradă dansatoarea, un chip terifiant se ivește din tenebre, cu pupilele dilatate de groază și cu gura larg deschisă, parcă în modularea unui țipăt mut. Ivită deasupra capului tăiat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În suliți și străpuns. Este evident, deci, că sufletul se Îndrepta spre Zamolxis. Se Înțelege că după moarte, Începe existența fericită și doar sufletul Îl Întâlnește pe zeu. Această autonomie a sufletului și unele fenomene paranormale, cum ar fi: extazul, transa cataleptică, peregrinările sufletului, au dat de gândit grecilor care lau citat pe Zamolxis alături de alte personaje, printre care Orfeu, recunoscut prin prestigiul mantic si taumaturgic, adică experiențe extatice de tip „șamanic”. Orfeu coboară În infern după sufletul Euridicei, e vraci
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Ceea ce a relatat Herodot despre Zamolxis nu se inserează deloc În sistemul de mitologii și tehnici șamane. Dar faptul că unii cercetători antici l-au asociat pe acesta cu unele personaje caracterizate prin calități deosebite: coborîre În infern, inițiere, extaz, transă șamanică, eshatologie arată că Zamolxis aparține acestui mediu religios și cultural propriu tracilor și populațiilor Înrudite balcanice. Cultul lui Zamolxis era centrat pe o experiență eshatologică pentru că era susceptibilă de a asigura o postexistență fericită inițiatului Într-o lume de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
și se referă „la un extaz provocat de fumul de cânepă, mijloc cunoscut atât de sciți, cât și de traci (... În acest caz, kapnobataii ar fi dansatorii și vrăjitorii misieni și geți care Întrebuințau fumul de cânepă pentru a provoca transe extatice.” Există unele argumente conform cărora preoții asceți geto-misieni, kapnobatai erau „adepți ai doctrinei zamolxiene”, iar fumigația cu cânepă sau altă plantă psihotropă, era unul din mijloacele de provocare a extazului. La ospețe participau doar bărbați care făceau fumigații cu
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
iar fumigația cu cânepă sau altă plantă psihotropă, era unul din mijloacele de provocare a extazului. La ospețe participau doar bărbați care făceau fumigații cu cânepă, dar această practică nu era menită să aducă euforia,cum spune Herodot, ci extazul, transa mistică, o anume „furor religiosus”. Participarea este exclusiv masculină, Într-un templu al bărbaților, unde, În cadrul banchetelor rituale, Zamolxis și-a inițiat neofiții, persoane alese care au devenit apoi preoți, magicieni terapeuți, Într-o doctrină a cărei trăsătură esențială este
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
fel Încât a-i putea crede că un singur oscior nu le-a mai rămas pe loc. În sfârșit, ca și cum s-ar trezi, ei Își povestesc visele ca pe niște oracole.” Prezintă interes forma de extaz descrisă, intervalul prelungit de transă, valoarea oraculară a viselor care, foarte probabil, descriau călătoria sufletului magicianului, În timp ce corpul lui zăcea ca mort. Deasemeni se relatează faptul că atunci când cineva pierde un lucru sau se Îmbolnăvește sau vrea să se răzbune pe un dușman, folosind vrăjile
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
și de a lupta sub această formă cu alți magicieni.” O altă practică asemănătoare a fost consemnată În secolele al XIX-lea și al XX-lea În Banat și În zona balcanică a Serbiei: Căderea Rusaliilor. Practicile de cădere În transă a femeilor, „de Rusalii”, fac parte, fapt, din amplul complex ritual al Călușarilor. Această ceremonie, comparată câteodată cu șamanismul, este un fel de transă para-extatică În care cad femeile din zona Timocului În zilele Rusaliilor, descrisă de institutorul sârb Riznic
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]