1,267 matches
-
S-a mers chiar mai departe și s-a evidențiat faptul că intuiția sensibilă, ca o condiție prealabilă a cunoașterii (senzoriale și raționale), implică existența unui "eu" activ, cu substanțialitate subiectivă, care se sintetizează aperceptiv ca "experiență internă" spre a transcende peste generații. Eul este cel care le gândește, care le judecă pe toate, pentru care au fost formulate totodată unele limite între care poate fi în același timp judecător și judecat, între care poate fi actor pe scenă și totodată
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ale grecilor. Acesta a fost un bun pretext să se inspire și să împrumute de aici elemente în favoarea concepțiilor ebraice, concepții în care omul era înțeles ca un vehicul al unei puteri supranaturale, unde există un Dumnezeu prin care sufletul transcende peste generații. Dumnezeul lui Philon este imaterial, aflat în afara timpului și spațiului. El nu se confundă cu lumea și nici cu sufletul însuși, nu este dependent de nimic, este neschimbător. Nici o imagine vizibilă nu-l poate cuprinde, cuvintele nu ajung
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
înscenări a meditației transcedentale. După un tipic demn de ritualurile Inchiziției, cercetătorii au fost sancționați pentru încercarea lor de a lega viața psihică, din greu încercată de neajunsurile de fiecare zi, de suportul organic și corporal al acesteia, de ceea ce "transcende" în ea și se păstrează neschimbat peste generații. Gestul a fost interpretat asemenea unei erezii, de rupere a vieții sufletești de cauza ideologică a partidului și statului totalitar, care pretindea exclusivitate în a face orice cu sufletele și conștiința oamenilor
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
chiar dacă are la bază o viziune utopică, nu este însă lipsită de sens. Procesul globalizării transformă modelul clasic al luării de decizii "raționale" și monopolul cunoașterii deținut de experți în practici perimate, neadecvate noilor realități sociale. Discuțiile și deciziile publice transcend arenele tradiționale, reprezentate de guverne și parlamente, la fel și vechile forme ale democrației reprezentative. Indivizii au tot mai mult acces la informații care, până de curând, erau filtrate pentru ei de către jurnaliști, redefinind astfel identitatea acestei categorii profesionale. Problema
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
multe elemente de infotainment (amestec de informație și divertisment, cu scopul de a capta un public cât mai larg). Această segmentare rigidă ignoră faptul că mass-media, în ansamblu, este expresia unei "culturi populare" care, sub raportul ofertei și al consumului, transcende divizările de clasă din societatea contemporană. Mai ales televiziunea a contribuit enorm la amalgamarea publicurilor și la dezvoltarea unei culturi mediatice de tip popular. Criticile aduse de autori precum Todd Gitlin (1978) sau Collin Sparks (2004) în chestiunea segmentării jurnalismului
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Îndelung plănuite. Așa cum spunea odată Aurel Leon, lacom să plămădească forma, Nicolae Popa Încearcă voluptatea pipăirii materiei convins că e dotat pentru portretistică. Atras de Înfățișarea fizică, de jocurile luminii pe rotunjimile corpurilor, sondează În psihologia personajului Încercînd a-și transcende propriile sale limite. Căutînd Îndelung formele semnificative, Nicolae Popa Încearcă să smulgă din dăltuirea lemnului, marmurei sau frămîntarea lutului, fragmente de viață, trăsături definitorii sau ipostaze ale sentimentului. De aceea seria satisfacțiilor În plan artistic nu s-a oprit. În
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
poate singura manifestare certă în epoca noastră a transcendenței. A-l lua în seamă pe celălalt, a-i face un loc egal cu al tău în propria concepție despre real înseamnă a te depăși ca eu închis, înseamnă a te transcende. în acest exercițiu, care ne stă la îndemînă zi de zi, care poate fi foarte concret, banal, modest, putem presimți ceva din misterul și din nemărginirea transcendenței. Or, exercițiul de transcendere e poate cel mai dificil atunci cînd se referă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
necontenit capacitatea contemplativă, se amplifică pentru a se adecva asimptotic țintei sale infinite. Dar ca mod exterior, ca prezență în lume, omul se conformează aceluiași reper transcendent atunci cînd adoptă atitudinea de restrîngere voluntară a puterii sale. Divinului care se transcende pe sine dînd spațiu creației îi răspunde, simetric, umanul care își limitează capacitățile de exercitare a forței, lăsînd astfel loc diferenței, alterității, existenței în diversitatea ei. A-ți limita puterea nu e, în acest caz, o dovadă de slăbiciune, ci
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
autolimitare voluntară, nu există oare o simetrie care, în distanța radicală dintre contingent și absolut, îi poate face să dialogheze ca doi intimi? în cotidianul său laic, omul tîrziu modern nu reface oare, de foarte departe, gestul transcendenței care se transcende pe ea însăși? Una dintre legile simbolismului susține că supremul se răsfrînge în infim, se oglindește inversat în neînsemnat sau banal, că cu cît e mai mare distanța dintre simbol și simbolizat cu atît e mai intensă corespondența lor. Distanța
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ciudate, sau mai greu de acceptat, ele trebuie luate și judecate așa cum sunt, în litera și spiritul lor, dincolo de care ni se impune aprecierea, judecarea și, în cele din urmă, categorisirea operei, a valorii, originalității și șanselor ei de a transcende vremii în care a fost scrisă și mai apoi înscrisă în patrimoniul peren al culturii naționale. Etichete precum „Labiș - poet al revoluției”, „Labiș - poet comunist”, „Labiș - poet al obedienței față de Putere” și altele escamotează, minimalizează, dacă nu cumva tind să
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
noțiunii de Transcendent este, în cel mai bun caz, minim, căci prin experiența neanalizată nu se poate ști mare lucru, dacă se poate ști ceva, despre natura unei asemenea realități. 2) a doua obiecție: ei consideră că numai rațiunea poate transcende subiectivitatea simplei experiențe. 3) a treia obiecție: argumentarea pe baza experienței nu este o demonstrație rațională, ca aceea pe care o aduc mulți teiști pentru credința lor în Dumnezeu. Din aceste motive, teiștii au prezentat dovezi raționale pentru credința lor
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
acționeze permanent. Evoluția imaginii respective depinde în mare măsură de discursurile pe care întreprinderea le emite și le-a emis despre ea și despre produsele sale, în special prin publicitate. În zadar o marcă se afirmă ca o identitate ce transcende enunțurile pe care le produce, în realitate ea este modificată de enunțurile respective: fie că acestea îi confirmă imaginea, fie că, dimpotrivă, i-o modifică. De la un enunț la altul, marca se străduiește să realizeze un discurs care să îi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
categorie psihologică, ci de una de dincolo de suflet. Dacă interpretăm bine cuvintele de mai sus și altele asemenea, între acest eu profund și inteligența supranaturalizată există următoarea trăsătură de conciliere: inteligența în înălțarea ce-o încearcă sub forța harului dumnezeiesc transcende psihologicul, ajunge până la intersecția între făptură și Dumnezeu, temelia ei, pe care ea o vede acum lămurit. Iar la această intersecție este însăși rădăcina eului, scăldată și deci întreținută de puterea dumnezeiască. Astfel îl vedem pe același Nichifor Crainic, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca să împingă sufletul, dincolo de ea, mai sus, în îmbrățișarea cu transcendentul. Astfel, cultura în cult nu are un scop în sine; ea devine un mijloc omenesc, adecvat finalității religioase. Atât prin originea ei, cât și prin finalitatea ei, religia creștină transcende cultura, care, prin natura ei, rămâne limitată în condițiile de timp și de spațiu. Cultura e o creație a creaturii. Și divinizarea ei ar însemna degradarea religiei la o creație a creaturii, când ea e în realitate puterea dumnezeiască spre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adăugate geniului, o depășire a omenescului, o dilatare a viziunii ca să poată considera obiectul concret și limitat al artei în lumina nemărginită a veșniciei. Toate operele prin care culminează cultura omenirii respiră aceste aderențe la cealaltă ordine de existență ce transcende condiția terestră prelungind destinul omului peste limitele acestei vieți. Geniul adevărat se cunoaște după forța gigantică cu care sparge tavanele și podelele închisorii unde se zbate mizeria umană, și proiectează pe om între lumina paradisului și bezna iadului, cele două
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în această privință este cartea lui Gaston Gross (Les expressions figées en français. Noms composés eu autres locutions, 1996), considerată o lucrare de referință în frazeologia franceză a ultimelor decenii. Gross acceptă, în principiu, că "fixarea este un fenomen care transcende ceea ce se consideră în general drept niveluri diferite ale analizei lingvistice" și că "o descriere [a expresiilor fixe] care nu ar fi decât sintactică sau semantică nu ar reține decât o parte a faptelor"25. Cu toate acestea, pentru lingvistul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o asemenea "constrângere" nu există în realitate. De aceea, în loc să arate capacitatea cognitivismului de a sesiza "schemele imagistice" care determină și limitează gândirea umană, Principiul Invarianței indică, mai degrabă, incapacitatea acestei direcții de a justifica "puterea imaginației poetice de a transcende nivelul primar al 'structurării imagistice' și/sau 'conceptuale' și de a proiecta lumi virtual imposibile în conformitate cu propriul ei Principiu creator"119. O consecință a acestui fapt este că, subliniind valoarea metaforică a textemelor, cognitiviștii riscă, în schimb, să reducă metaforele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unui semnificat metaforic (i.e., doxa), rezultat din articularea semnificatelor idiomatice ale culturemelor; (5) și (6) constituie semnificatele idiomatice ale "lexemelor" (de fapt, ale culturemelor) ce alcătuiesc un textem - semnificate care, fără a rupe orice legătură cu semnificatele lor strict lexicale, transcend aceste semnificate printr-o proiecție/ motivație de tip metaforic; (4) reprezintă doxa, adică semnificatul metaforic global la care trimite un textem și care rezultă din articularea semnificatelor idiomatice ale culturemelor ce alcătuiesc textemul respectiv. Pe baza acestor distincții, putem stabili
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vremuri de răzmeriță. În al treilea rând, indiferent de textemele pe care le folosim, nu trebuie să uităm că limbajul este întotdeauna enérgeia, nu doar ergón și că, în calitatea lor de ființe creatoare, indivizii au mereu posibilitatea de a transcende "cadrele" și "schemele" conceptuale pe care le au la dispoziție într-o anumită limbă "istorică". Pe de altă parte, rămâne o evidență faptul că limbile "istorice" le oferă vorbitorilor nu doar un repertoriu de lexeme și de reguli gramaticale, ci
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lămurit în foc, e o creangă de aur care va luci în sine, în afară de timp." (p. 145) Mai mult, metafora citată ne revelează nu doar sensul ficțiunii sadoveniene (iubirea este o "creangă de aur", un instrument spiritual universal de a transcende trupul, spațiul și timpul), ci și modalitatea prin care textemele, în calitate de cuante referențiale, pot contribui la construcția sensului "poetic" al unui text și la creația de lumi posibile. Din aceste motive, considerăm că simbolul aferent textemului (care, de altfel, dă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
arbore), ci o stare dotată cu proprietăți magice (iubirea); pe de altă parte, "regele-profet" pe care îl "ucide" Breb nu este un alt "mag", ci el însuși, mai precis latura sa materială, pe care și-o "jertfește" pentru a putea transcende în planul unei existențe superioare. Această ascensiune, mediată de EROS (dar nu de iubirea "pământească"/fenomenală, ci de "iubirea-creangă-de- aur"/numenală) se realizează în roman ca depășire a tensiunii dintre EPISTEME și DOGMA prin proiecția într-un plan mai elevat
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu adevărat în afară de Tine. Acest chip pentru Părinții Bisericii nu este o idee organizatoare sau instrumentală, ci principiul constitutiv al ființei umane. Prin urmare, Ortodoxia diferențiază pe Creator de creatura sa, aceasta fiind sub acțiunea permanentă a lui Dumnezeu. Ceea ce transcende această limită a acțiunii, ceea ce sparge cenzura este păcatul; "viața duhovnicească subzistă în fire și după păcat". Păcatul este, potrivit Sfântului evanghelist Ioan, este dezordine, ανομια, încălcarea limitei normative, confuzie profundă a straturilor ontologice ale firii umane. Reluând afirmația Sfântului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
implică totalitatea corpurilor și puterilor care transgresează capacitatea subiectului cunoscător (ființa umană). Astfel, din subiect cunoscător, ființa umană devine obiect, sub raport metafizic, esențial, în această problemă a universului. Transcendența implică întotdeauna existența a doi termeni în proces: ceva care transcende față de ceva care este depășit. În chestiunea universului, ființa umană este și transcendentă, întrucât ființa umană face parte din univers, și depășită, întrucât ea este subiect de cunoaștere. Conștiința modernă este antinomică, potrivit gândirii kantiene; chiar dacă opozițiile sunt nefericite, simțul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu se poate spune că Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența lui Dumnezeu numai în lumea ființei. În plus, raportul dintre Dumnezeu și lume este diferit de raportul dintre ființă și existență sau dintre transcendență și domeniul naturii. Potrivit teoriei platoniciene, Dumnezeu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prin El, El este tot, tot ceea ce face El nu are nici un fel de limite"7. Conform gândirii naeionesciene, libertatea există în domeniul existenței și nu există în domeniul transcendenței. Aceasta nu înseamnă că nu există libertate în Dumnezeu; El transcende într-un mod specific și ființa, și natura, și existența, și transcendența. De aceea, Dumnezeu nu este dincolo; El nu este realitate metafizică, ci realitatea pur și simplu. Discursul teologic vorbește de o libertate nelimitată a spiritului, libertate ce rezidă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]