2,637 matches
-
un cuvânt, linia de sudură, punctul de joncțiune între real și fantastic este imposibil de sesizat; este o frontieră vagă pe care analistul cel mai subtil nu ar putea să o traseze, atât de mult arta este în același timp transcendentă și naturală.” În seria de gravuri intitulată Dezastrele războiului (1818-1820), artistul este în ipostaza spectatorului înspăimântat de ceea ce “nu se poate privi”, al disperării, angoasei și ororilor, a căror penibilă motivație este ura - Nu se știe pentru ce!; Iată ce
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
să-l oprim. Diverse tipuri de mecanisme impersonale și ostile îl înlocuiesc pe Dumnezeu, natura, sau Istoria vechii tragedii. Această noțiune de mecanism absurd este fără îndoială ultimul concept metafizic care subzistă în grotescul contemporan. Dar acest mecanism nu este transcendent prin raportare la om și cu atât mai puțin prin referința la specia umană.” Ortega y Gasset arată că “renunțarea cinică la rațiune” este un fenomen caracteristic tuturor marilor crize din istoria culturii (de la sfârșitul lumii antice, din “amurgul” evului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
i se citea decât tandrețea și iubirea. Ochii îi erau uzi de lacrimi și am rămas cu toții locului, încremeniți, neștiind dacă să plângem împreună cu ea sau să râdem. În ce mă privește, a fost unul dintre cele mai stranii, mai transcendente momente din viața mea. Peștii trebuie să înoate, păsările să zboare Eu îl iubesc pe el deși mă doare... În seara aceea, Rufus s-a suit în avion și s-a întors acasă, în Jamaica. Din câte știu, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
foarte rău, dar Îmi este imposibil, chestiunea, pe lângă că e urgentă, este strict confidențială, Totuși, dacă mi-ați putea da o idee, Am În posesia mea, aici, În fața acestor ochi pe care o să-i Înghită pământul, un document de o transcendentă importanță națională, dacă ceea ce v-am spus nu e suficient, dacă nu ajunge pentru a mă pune chiar acum În legătură cu domnul prim-ministru, oriunde s-ar afla, mă tem foarte mult pentru viitorul dumneavoastră personal și politic, E chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și a timpului și modului În care trebuie s-o facă. Aceasta este singura explicație rezonabilă pentru faptul că morții nu i s-a părut necesar să ceară autorizație forurilor superioare când a luat și a pus În execuție hotărârile transcendente pe care le cunoaștem și fără de care această povestire, din fericire sau din nefericire, n-ar fi putut exista. Ea nici măcar nu s-a gândit la asta. Iar acum, paradoxal, exact În momentul În care nu-și mai Încape În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu panteismul. Deci, cu păgânismul. Adică, l-au acuzat fățiș că atentează la ideea unicității lui Dumnezeu, rostește Avocatul. Greșeau, greșeau, nenorociții, fără doar și poate, oftează Dănuț. Se înșelau. Îți dai seama? Mustește aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil. Imun. Transcendent. Mai frumos, mai plin, mai electrizant și mai adânc, decât logica: Partea este egală cu Întregul, iar Întregul este Minte. Ce ne mai spune înțelepciunea hermetică a Kybalionului? În curgerea universală a rosturilor, extremele se ating, tensiunile se rezolvă, antinomiile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așa și este, în realitate? De-acolo vii? Este Copacul Sephirotic pur conceptual, abstract, un nomen, o construcție euristică a minții omenești, frumoasă, seducătoare metafizic și poetic ori chiar constituie, în sine, vehiculul real, prin care se exprimă o Voință transcendentă? Hai, spune-ne, rămâne doar pentru urechile de față. Oricum, în circumstanțe obișnuite, cine ne-ar acorda nouă, ăstora, tâmpiților, vreun strop de credit! Răspunde, însă, tot Bursucul: Arbore, sephiroți, sephire, emanații, extensii, cunoscut, necunoscut, acestea sunt alte cuvinte, alte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu seamă, observați (iar...?) misterul, mistica simbolisticii numerelor patru, reprezenând pământescul, teluricul, profanul, omenescul; și cinci, reprezentând dezideratul transcendentului, al destinului, desăvârșirea, cerescul, orizontul, spiritualitatea și sacralitatea. Of, of, of și-un pantof! Apoi..., apoi ochii Avocatului îi fug iarăși acestuia, cruciș și curmeziș, stabilizându-se pe ecranul monitorului în funcțiune. Unde rulează acum un text, cu același ritm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
autentic”, indiferent de domeniul unde este căutat acesta, se organizează ca strategii ale mîntuirii, ca sisteme simbolice și rituale care se prezintă ca fiind „calea dreaptă” a existenței și care promit „fidelilor” salvarea. Nu însă într-o lume viitoare și transcendentă, ci aici - și, pe cît posibil, acum ! Este și cazul a ceea ce pe bună dreptate a ajuns să se numească un „cult al corpului”. Dorința de „autentic” în relațiile cu sine „implică, bineînțeles, o conștientizare a propriului corp și o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
textelor sacre și a ajuns până la complexele teme teologice contemporane ca structură tipică a gândirii religioase. Semnele, referințele fenomenologice de interpretat au o dublă fațetă, din acest motiv gândirea hermeneutică interesează îndeaproape, în afară de teologi și exegeți, pentru căutarea unui sens transcendent al acțiunilor individuale, și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns sub configurarea gesturilor și a viselor, sau pe analiștii limbajului care caută să-i înțeleagă direcțiile semantice subînțelese în diferitele sale articulații, ca și propriile ambiguități. Cercetările analitice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unei nostalgii. Este nostalgia față de un absolut îndepărtat și totuși atât de urgent în experiența autentică a vieții cotidiene, nostalgia Absentului. Prin această expresie intenționăm să calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un absolut îndepărtat și totuși atât de urgent în experiența autentică a vieții cotidiene, nostalgia Absentului. Prin această expresie intenționăm să calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al corporalității» și ale acelei «descoperiri existențiale a socialității» despre care s-a vorbit în paginile precedente. Prin folosirea termenului de nostalgie s-a voit să se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
evenimentele imediate, o reacție mai radicală, o dezbatere mai aproape de cultura militantă; în expresia «angajament și mărturie» vocea tribunului și dezbaterea cotidiană se unesc, se interiorizează, se traduc într-o categorie a vieții spirituale ce exprimă deschiderea spre o dimensiune transcendentă, care nu apare în mod necesar în forma «anorganicității» despre care vorbea Lévy, însă unghiul din care sunt privite și judecate multe fapte relevante din prezent este asemănător. Aceasta are loc fie în modul de a gândi puterea politică, fie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
va fi credința în adevărul final, cu atât mai lipsită de orice prejudecată, liberă, sinceră, va fi disponibilitatea pentru dezbatere ca și pentru o riguroasă exercitare a acesteia. Filosoful rămâne conștient de diversitatea celor două planuri amintite mai sus, nivelul transcendent al adevărului unic și cel istorico-existențial în care se dezvoltă demersul dialectic al dialogului, al confruntării, al conflictului dintre diferitele poziții, sau mai bine-zis, al interpretărilor. În acest caz, absolutul epistemologic rămâne un ideal normativ, în timp ce, ca dat interior, capătă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
căutării: pe cât de sigură este deschiderea față de mărturia ce vine de sus (Revelația), pe atât ne dispunem mai mult să ne punem în discuție pe noi înșine, convingerile noastre, certitudinile noastre. Paradoxul se află chiar în interiorul credinței religioase: garanția sa transcendentă o eliberează de necesitatea de a se constitui ca posesie închisă și o împinge să se supună oricărei probe, într-un dialog în care se prezintă nu cu enunțurile sale apodictice, ci cu ipoteze hermeneutice, oferte de sens, măsurate în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar și chemarea ancestrală pe care aceste energii o proiectează spre paradigma ființei omenești. Răspunzând unei astfel de chemări survenite dinspre absolut, omul evocă implorator nu doar transcendența, ci și repoziționarea sa întru transcendență. Acest pas resurecționar este un titanic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce relevă sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică a socialului către interioritatea uitată a energiilor spirituale abandonate ignoranței. Fenomenul tresăririi existențiale ce între-rupe somnolența raportării constante la banalul social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente de către
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică a socialului către interioritatea uitată a energiilor spirituale abandonate ignoranței. Fenomenul tresăririi existențiale ce între-rupe somnolența raportării constante la banalul social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente de către omul ancorat cotidianului. Fiecare dintre semenii acestuia este apelat în același mod de către ecourile înalte sosite din nesfârșitul interiorității dar numai opțiunea personală alege între proiecția în deschiderile spirituale ale lăuntricului neglijând exterioritatea mundană și menținerea în sfera epuizărilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mod de către ecourile înalte sosite din nesfârșitul interiorității dar numai opțiunea personală alege între proiecția în deschiderile spirituale ale lăuntricului neglijând exterioritatea mundană și menținerea în sfera epuizărilor cotidiene ignorând dimpotrivă posibilitatea saltului în interioritate. Așadar, optarea în esență, pentru transcendent sau imanent revine numai conștiinței individuale după întâlnirea dintru început cu propunerea-chemare, cu apelarea și oportunitatea oferite din Absolutul ce-și întinde ne-țărmuirea dincoace de sufletul uman. Asumarea acestor oferte metafizice, deplina aderare la exigențele dobândirii lor constituie pasul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nestăvilite, a unei sfâșieri ce-i retrage propria individualitate din peisajul dimensiunii și interconexiunilor sociale. Mai mult, în interioritatea lui survine nu numai aspirația desprinderii de cetate alături de valorizările sociale prezente chiar în afara acesteia dar și năzuința evoluției spre înaltul transcendent prin depășirea titanică a imanentului. Aici nu este vizat un raport secvențial, din când în când, cu sferele transcendentului, o serie de proiecții reversibile spre acesta. Se intenționează o aderare ontică deplină la tensiunea lui, o mutație substanțială ce impune
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lui survine nu numai aspirația desprinderii de cetate alături de valorizările sociale prezente chiar în afara acesteia dar și năzuința evoluției spre înaltul transcendent prin depășirea titanică a imanentului. Aici nu este vizat un raport secvențial, din când în când, cu sferele transcendentului, o serie de proiecții reversibile spre acesta. Se intenționează o aderare ontică deplină la tensiunea lui, o mutație substanțială ce impune asumarea extremă a reflexiei nelimitatului etern în parcursul unei vieți muritoare. Într-un astfel de context, intervalul existenței terestre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mutație substanțială ce impune asumarea extremă a reflexiei nelimitatului etern în parcursul unei vieți muritoare. Într-un astfel de context, intervalul existenței terestre nu doar interferează cu sacralitatea ce devine fondul unei continue trăiri mistice. Aici rugăciunea, contemplarea, meditația la transcendent nu mai survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste existența în dura
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]