1,736 matches
-
la cel de autor, nu-i consolidează poziția și nici nu mai reprezintă un semn al intenționalității auctoriale, ci încearcă de deslușească în general "condiția oricărui text", totuși rămâne posibilitatea ca în utilizare curentă, scriitura "să transpună într-un anonimat transcendental caracteristicile empirice ale autorului"295. Întrebarea care cere un răspuns ar fi: "nu transpune noțiunea de scriitură caracteristicile autorului astfel încât, chiar și atunci când îl expulzează deschis din alcătuirea sa, ea îl revalorizează într-un mod subtil?" Răspunsul apare tot sub
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atunci când îl expulzează deschis din alcătuirea sa, ea îl revalorizează într-un mod subtil?" Răspunsul apare tot sub forma unei întrebări retorice: "într-adevăr, a atribui scriiturii un statut originar nu reprezintă, oare, un mod de a traduce în termeni transcendentali pe de o parte afirmarea teologică a caracterului său sacru și, pe de altă parte, afirmarea critică a caracterului ei creator?"296. Această interogație include atenționarea asupra riscurilor majore la care se expune teoretizarea conceptului de scriitură, dintre care cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
serie de consecințe importante și teoretizări noi: "este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care, în lipsa unui centru și a unei origini, totul devine discurs (...), altfel spus, sistem în care semnificatul central, fie el originar sau transcendental, nu este niciodată absolut prezent în afara unui sistem de diferențe"559. Inflația limbajului trimite la o ruptură între lucruri și cuvinte: nu există nici un înțeles dincolo de limbaj, discursul fiind despărțit de lume, astfel încât sensurile se creează reciproc în spațiul denumit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în interiorul procesului scriiturii pentru a-i conferi acesteia caracteristicile specifice? Instituirea forței destabilizante a seducției, ca și a unor reguli care să facă din limbaj un ritual, sunt două dintre dezideratele filosofului francez, la fel cum considerarea ideii de semnificat transcendental ca o construcție substituibilă a minții noastre și introducerea deconstrucției sunt demersuri deriddariene care impun o altă perspectivă scriiturii. În încercarea de a descoperi o serie de operații mai mult sau mai puțin manifeste care îi constituie discursul și îl
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care sunt în mod evident false". Pentru Eco, în pofida dificultății stilului derridarian, lucrurile pe care le susține Derrida nu pot fi neglijate de nici un semiolog. Alte interpretări ale textelor lui Derrida au condus la considerarea autorului francez drept un "filosof transcendental". Norris, preluat de Rorty, vede în Derrida un reprezentant al filosofiei în tradiție kantiană, pentru că tot efortul său critic și deconstructiv caută să dezvăluie supozițiile unui tip de gândire, precum și condițiile de posibilitate ale unui discurs. Pentru gânditorii care vin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Yvonnet, pp. 10-11. 577 Pentru o enumerare mai amplă a acestor opoziții, a se vedea Douglas Kellner, Jean Baudrillard. From Marxism to Postmodernism and Beyond, pp. 178-181. De remarcat, de asemenea, faptul că Baudrillard își asumă această formă de "maniheism transcendental", deși consideră că dualitatea este extrem de rar trăită în forma sa pură: "ideea dualității este pentru mine cu adevărat crucială: ea ține de ordinea devenirii" (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 117). 578 Jean Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
latina și greaca veche. El trimite ades la ego, cogito, eidos, noos și presupoziții despre preeminența percepției conștiinței, printr-o epoché a "cogitatumului", adică a ceea ce se percepe. În (10b) se arată că Husserl și-a promovat cu eforturi "fenomenologia transcendentală", depășind unele erori și confuzii privind importanța conștiinței în existența dominată tot mai mult de cunoaștere. El și-a început dificilul parcurs filosofic urmărind discuțiile de la începutul secolului trecut dintre logiciști, intuiționiști și formaliști în așa-numitele fundamente ale matematicii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și F. Mihăescu, prefațatorii lucrării de la (9a), preiau termenul atât de drag autorului "nonuman". Acestui termen îi este asociat termenul de "transcendent", des folosit de idealismul modern pentru a separa lumea simțurilor de lumea inteligibilă. Apropiați de acest termen sunt "transcendental" și "transcendentalism". Medievalii foloseau termenul "transcendental" pentru atribute care nu făceau parte din cele zece categorii aristotelice, cum sunt unul, adevărul, binele. Im. Kant l-a folosit pentru a denumi facultatea rațională de cunoaștere. "Transcendentalism" și-a numit eseistul și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Orient pentru inițiative reparatorii ale Occidentului. O explicație mai abstractă a crizei umanității europene a susținut Ed. Husserl în anul 1935, la venerabila vârstă de 76 de ani. Filosoful era îndreptățit să se refere la propriul sistem speculativ, denumit "fenomenologie transcendentală" sau "intențională". Această construcție i-a fost sugerată în cursuri de către profesorul său vienez, Franz Clemens Brentano (1838-1917). Husserl a dezvoltat câteva din problemele conștiinței intenționale perceptive, a rolurilor ei în existența și cunoașterea umană, blocate de fenomene degenerative și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
umană, blocate de fenomene degenerative și boli (în sens metaforic, n.ns) ale națiunilor europene. Înlăturarea acestor fenomene se poate face prin "terapeutica naturală" de sorginte empirico-tradițională sau/și prin "medicina naturalist- științifică". Autorul își propunea să testeze capacitățile fenomenologiei transcendentale și ale științelor spiritului (sau "creierul culturii europene") pentru vindecarea maladiei numită "criza umanității europene". Vrând să ușureze înțelegerea proiectului său de către cititori, autorul sugerează să privească "criza europeană" din perspectiva teleologiei istorice a scopurilor infinite, sesizabilă pe căile filosofiei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în istoria omului care muncește, decide și vorbește. Habermas de aici pornea în construcția sa antropologică. Legăturile cunoașterii cu aceste interese sunt marcate de frecvente reprimări și de tot atâtea reconstrucții ale dialogului. Însă analizele despre interese făcute de fenomenologia transcendentală, de pozitivism (6) rămân la fel de speculative ca și cele pe care le susținea Heidegger în analitica Dasein-ului și mai ales în hermeneutica "grijii". (7) Habermas a conceput critica ca o teorie a competenței comunicative, formată din arta de a înțelege
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
credințele pe care "tradiționaliști" ca Guénon și Durand le-au dezvăluit aspecte peste care cei menționați până acum au trecut. Tradiționaliștii Filosofii citați până aici și-au susținut punctele de vedere despre tradiție și reformă culturală fie de pe pozițiile fenomenologiei transcendentale husserliene, evocate în prima parte, fie ale unor idei pregătite printr-o "dialectică marxistă à la Marcuse", scandate în amplele mișcări liberale de masă din anii 1960 din Occident, descrise amănunțit de A. Bloom, mai în fugă de G. Durand
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau de filozofia culturii (deja un termen impropriu în cazul său), ci de o metafizică în care experiența religioasă sau cea filologică își găsesc locul și întemeierea. În cadrul acestei metafizici, teologia mesianismului iudaic și, deopotrivă, fervoarea gestului revoluționar devin „deducții transcendentale“ ale fizionomiilor modernității. O a doua precauție vizează circumscrierea obiectului: experiența urbană. Este greu de definit statutul „orașului“ în textele lui Benjamin. Nu este vorba, în mod limpede, despre un interes sociologic sau istoric care să direcționeze cercetarea mediului urban
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aparte al filozofiei prime, în care căutate nu mai sunt nici un fundament transcendent, nici o semnificație atemporală, ci, dimpotrivă, un efect al derizoriului și o splendoare a detaliului care recompune clipă de clipă suprafața lumii. Într-o oarecare vecinătate cu empirismul transcendental al lui G. Deleuze, filozofia primă a lui Benjamin este o metodă de a vorbi despre lucruri nu din punctul de vedere al conceptului lor, ci al configurației de elemente care le diferențiază minimal și le contextualizează. Originea dramei baroce
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
semnul acestei relații, conștiința transcen dentală se constituie după modelul celei empirice, iar kantianismul este condamnat să funcționeze doar prin bine-cunoscuta excludere sau, mai exact, amânare indefinită a oricărei metafizici. Soluția este aceea de a redefini cunoașterea, în accepțiunea ei transcendentală, în afara conceptelor reziduale de subiect și obiect. Odată cu această definiție nouă, și conceptul de experiență capătă noi valențe: „So läßt sich also die Aufgabe der kommenden Philosophie fassen als die Auffindung oder Schaffung desjenigen Erkenntnisbegriffes der, indem er zugleich auch
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu mai este vorba de o legitimitate a obiectului/sursei, ci a ordinii cunoașterii înseși: „Erfahrung ist die einheitliche und konti nuierliche Mannigfaltigkeit der Erkenntnis“. Experiența veri tabilă (echte Erfahrung) nu se mai definește ca empirie, în relație cu rolul transcendental al categoriilor, ci ca modalitate în care realitatea este „dată“, în integralitatea ei, împreună și prin principiul ei originar. Odată ce suprasensibilul ajunge, în calitate de concept primar, să determine totalitatea și continuitatea cunoașterii, faptul de „a cunoaște“ devine echivalent nu cu o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care va deveni important și în scrierile de filozofie a istoriei: das Jetzt der Erkennbarkeit, (timpul-acum al recunoașterii); într-un alt limbaj, care va mai fi discutat mai jos, „conceptele simbolice“ sunt conexiuni între actele individuale de cunoaștere și solul transcendental al acestora, reprezentat de cunoașterea actuală a perfecțiunii. Analiza lui Benjamin asupra filozofiei transcendentale face auzite, în fundal, o serie de elemente mistice iudaice, mai precis ideea unei revelații „sparte“ în multiple fragmente care conțin, fiecare, scântei ale luminii divine
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Erkennbarkeit, (timpul-acum al recunoașterii); într-un alt limbaj, care va mai fi discutat mai jos, „conceptele simbolice“ sunt conexiuni între actele individuale de cunoaștere și solul transcendental al acestora, reprezentat de cunoașterea actuală a perfecțiunii. Analiza lui Benjamin asupra filozofiei transcendentale face auzite, în fundal, o serie de elemente mistice iudaice, mai precis ideea unei revelații „sparte“ în multiple fragmente care conțin, fiecare, scântei ale luminii divine neîmpărțite. La fel, conceptul de „experiență“ face ca ordinea mundană, finită, să poată fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
infinită, iar critica unei opere de artă presupune, așadar, transformarea acesteia în producție infinită a formei. Momentul central al criticii este cel deconstructiv. Opera de artă își sacrifică forma pentru a deveni „artă“ ca atare sau, în termenii epocii, „poezie transcendentală“ ori „formă simbolică“ (symbolische Form). Prin critică, forma poetică particulară devine formă simbolică și se „încadrează“ astfel în continuumul formal care reprezintă ideea de artă. Concepția asupra formei simbolice ca miză a naturii critice a artei este rezumată de Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este străin de înțelesul marxist În ultimul caz, termenul este legat de fenomenul „fetișismului“, în cadrul căruia mărfurile sunt lucruri al căror caracter real este obturat de relații de ordin „metafizic“ între entități multiple de ordin social și istoric. Această iluzie transcendentală a mărfii stă, mai departe, la baza sistemelor de dominație socială și este eliminată doar odată cu modificarea formelor de producție. Pentru Benjamin, marfa păstrează caracterul „mistic“ pe care îl avea la Marx. Lucrurile secolului al XIX-lea au un caracter
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
as pure means.“ Comentatorii observă în acest loc o evidentă sursă kantiană. Atât Morgan, tocmai citat, cât și, de exemplu, Michael Mack redeschid, plecând de la Benjamin, Critica facultății de judecare. Ultimul sintetizează poziția autorului eseului despre violență în raport cu Kant: metoda transcendentală este păstrată, dar „autoritatea“ rațiunii este în locuită cu un puternic impuls mesianic („impulse of an intense messianism“). Și de această dată, lectura textului Zur Kritik der Gewalt din punctul de vedere propus de autor, al conflictului dintre mesianismul iudaic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
scop din Critica facultății de judecare. În filozofia practică (a doua critică), Kant pune între paranteze viața din punct de vedere empiric, constituția mundană a subiectului și derivă principiile dreptului din postulatele rațiunii pure. Benjamin preia structura și mizele metodei transcendentale, ne-empirice de analiză, traducând chestiunea originii cunoașterii în problema le gi timității ei. Aduce însă, în același timp, un corectiv kantianis mului, sesizat deja în discuția despre Über das Programm der kommenden Philosophie: acela că „the empirical is not
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
originii cunoașterii în problema le gi timității ei. Aduce însă, în același timp, un corectiv kantianis mului, sesizat deja în discuția despre Über das Programm der kommenden Philosophie: acela că „the empirical is not considered to be fully creaturely“. Filozofia transcendentală este, cum am încercat să arăt deja în primul capitol, o filozofie a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fie reluate la diverse registre, cu diverse instrumente. Am discutat ce instrumente, câte, am minutat, unde, cât, dar ca să scrie teme principale mi-a cerut să rezum filmul în trei cuvinte. Și eu i-am spus: moarte, râsu-plânsu și zona transcendentală. Mi-a dat vreo 30 de compoziții de-ale lui. El face mai ales muzică de teatru și de teatru muzical. Dintre acestea am folosit vreo trei ca referință, cam ritmul ăsta, cam energia asta, pentru că niciuna dintre piese nu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Lupescu la Polirom în anii 2000: se pot ele, oare, compara, ca forță iradiantă, cu bietele scandaluri de la plagiatul lui Barbu și Ion Gheorghe, cu alianța Manolescu-Cenaclul de luni, sau cu micile mari demonstrații de forță ale Sistemului precum Meditația transcendentală, Viața pe un peron, Ion Anghel Mănăstire ș.a.m.d.? După susținerea prelecțiunii de la Pogor, mulți dintre cei prezenți s-au arătat oarecum contrariați de una din afirmațiile dumneavoastră; cea referitoare la o anumită criză a criticii generată de lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]