1,221 matches
-
rezumă îndeosebi la chestiunea sexuală, la felul cum e reprezentată în poesie, în roman și în plastică. Nimeni nu poate interzice apoteoza în artă a iubirii dintre sexe. Poetul care adoră frumusețea ideală a iubitei lui, romancierul sau dramaturgul care transfigurează pasiunea dintre bărbat și femeie, pictorul care dă imaginea zeiască a perechii tinere în marș triumfal de cucerire a vieții, toate acestea constituie magnifice hiperbole ale divinului instinct ce stă la temelia existenței. Nu e nevoie de discuțiile oțioase ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înzdrăvenește, dar eroina pierde un picior. Nenorocirile lumii se vindecă, acumulându-se în ființa ei. E un simbol în care putem vedea pe artistul creator, care se stigmatizezază rând pe rând cu patimile sau cu idealurile lumii, pentru a le transfigura în artă. În mistică, stigmatele rămân ca în trupul eroinei de roman. În artist, aceste stigmate sunt imaginative. Dar în această variată facultate de stigmatizare estetică, noi vedem semnul libertății spiritului creator, pe care direct sau indirect o tăgăduiește concepția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământ. Cunoscând ceea ce am fost, știm mai bine ce trebuie să fim. Viața istorică prin natura ei însăși culminează în sublim, fiindcă eroismul și sacrificiul, care constituie una din formele genialității, o populează din belșug. Și dacă arta purifică și transfigurează realitățile pe care le atinge, lucrurile istoriei i se oferă de la sine purificate prin distanță, iar eroismul și sacrificiul sunt dintre cele mai pure întrupări ale spiritului omenesc. Din acest punct de vedere, nu suntem de părerea lui Aristotel, asupra
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din arborescenta fantastică a mitologiei germanice și din „mitologia” creștină a Evului Mediu. Într adevăr, Tetralogia lui e tăiată din substanța eposului germanic al Nibelungilor. Wagner e astăzi venerat ca un erou național întrucât, prin arta lui, neamul german apare transfigurat pe planul walhallic al zeilor. Cât despre eelelalte drame muzicale, Olandezul zburător, Lohengrin, Tannhăuser, Tristan și Isolda, sfârșind cu imensa liturghie care e Parsifal, toate sunt legende creștine medievale. Ultimul proiect al lui Wagner, care personal se credea mai mult
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sufletul în veșnicieși în nemărginire. Dar acest mit nu poate fi unul fabricat sau împrumutat, ci mitul eroismului istoric și al folclorului național. El singur e imaginea ideală, pe care un neam și-o face despre sine și el singur, transfigurat în artă, e în stare să stârnească rezonanțe adânci și aderențe înalte în sufletul colectiv și să-l transfigureze la rândul lui. Mai mult decât mitul etnic, misterul religios salvează arta din dezordinea, din rătăcirea și din pipernicirea condiției moderne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și al folclorului național. El singur e imaginea ideală, pe care un neam și-o face despre sine și el singur, transfigurat în artă, e în stare să stârnească rezonanțe adânci și aderențe înalte în sufletul colectiv și să-l transfigureze la rândul lui. Mai mult decât mitul etnic, misterul religios salvează arta din dezordinea, din rătăcirea și din pipernicirea condiției moderne. Căci dacă e adevărat ce susțineau romanticii germani că arta nu se poate dezvolta decât într-un climat metafizic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
devastează și o desfigurează, ci la acțiunea harică prin care această lume căzută redevine cosmos și e ridicată din nou la strălucirea în care a fost creată. Sophia nu e deci numai „transcendentul care coboară”, dar și cosmosul, care suie transfigurat în lumina cerească. E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual, după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului. A despărți această idee de dogma care o conține și a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e ridicată din nou la strălucirea în care a fost creată. Sophia nu e deci numai „transcendentul care coboară”, dar și cosmosul, care suie transfigurat în lumina cerească. E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual, după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului. A despărți această idee de dogma care o conține și a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce este oare stilul bizantin decât modelarea în formele acestei arte a contururilor făpturii transfigurate? Născută în epoca imperială a creștinismului, arta bizantină, spuneam adineaori, reprezintă un triumf. Trimful Bisericii asupra stăpânirii păgâne și mai mult decât atât: triumful cosmosului transfigurat prin Iisus Hristos. Arta bizantină e astfel indisolubil legată de dogma Bisericii ortodoxe și nici nu se poate concepe în afară de ea. Epoca ei de formație coincide perfect cu epoca de formulare a dogmelor. Ecumenicitatea dogmatică e transpusă artistic în stilul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o reprezintă dogma soteriologică? Centrul de gravitate al acestei arte nu e niciodată natura văzută; el trebuie căutat totdeauna dincolo de această lume, în viziunea mistică a Ierusalimului ceresc. Arta bizantină nu reprezintă natura desfigurată de păcat, ci supranatura, adică cosmosul transfigurat în slava dumnezeiască. Priviți interiorul unei biserici. Fondul dominant, pe care se desfășoară în ghirlandele de sfinți această pictură, e totdeauna albastru. Iar când biserica e bogată, acest fond dominant e de aur. Și într-un caz și în celălalt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
viziune ne înverșunează să acceptăm condiția mizeriei terestre numai ca un provizorat, din care suntem destinați să ieșim prin moarte. Fie că își prelungește antenele spre vârsta de aur de la începutul istoriei omenești, fie că le îndreaptă spre finalul ei transfigurat în veșnicie, nostalgia paradisului e dorul de-a înfrânge distanța blestemată de la imperfecțiune la perfecțiune și de la moarte la nemurire. Torturat de această antinomie a existenței, geniul omenesc n-a descoperit alt mijloc de ieșire decât creațiile de civilizație și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Michelangelo susține că arta în general e prin natura ei religioasă. Un simplu peisaj sau o natură moartă, care dă viață și semnificație lucrurilor pieritoare, are, precum s a observat, o putere de sugerare a paradisului. Priveliștile, arborii, florile, animalele transfigurate în pictură ne aduc o vagă adiere de fericire edenică și o impresie de inedit strălucitor, cum trebuie să fi avut lucrurile ieșite din mâna Creatorului. Totul atârnă aici de acel imponderabil al purității sufletești, al copilăriei ce persistă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
deschide parcă supape de siguranță spre nemărginire Iliadei, Odiseei, Eneidei și tragediilor. Sunt sigur că ceea ce ne atrage încă în aceste creații supraviețuind peste mii de ani nu e numai simpla fabulație a unor întâmplări omenești, ci vraja care le transfigurează împletind vremelnicia lor în canavaua de aur a ideii divine. Limitat în istoria de demult și în locuri streine de noi, obiectul pur omenesc al acestei arte plutește azi în văzduhul frumuseții ca o nacelă atârnată de o aeronavă. Despuiat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în fluvialele oratorii, Patimile după Matei și Patimile după Ioan ale lui Bach. Arta se poate ridica mai ușor pe urmele omului îndumnezeit, care e sfântul, decât pe urmele Dumnezeului înomenit, care e Mântuitorul, fiindcă în natura ei stă să transfigureze realitatea terestră ridicând-o către perfecțiunea teoformă. Dacă prin această tendință fundamentală orice artă năzuie în simboluri către veșnicie, muzica poate că răspunde îndeosebi dezmărginirii sufletului din tufișurile contingențelor. Armonia sonorităților pure și ritmul ce pulsează în ele ca un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
PROF. DR. CRISTINA CHIPRIAN LITERATURA OPERA LITERARĂ. OPERELE LITERARE - Are o structură și un scop estetic; - Se adresează minții și sufletului; - Presupune desființarea acelui țărm dintre real și imaginar; - Opera literară nu preia cu exactitate și precizie realitatea, ci o transfigurează; - Transfigurarea se face prin ficțiune, prin creația imaginației; - Presupune voința autorului de a iluziona, de a sugestiona, de a se exprima, simulând adevărul; - Încearcă nu numai să imite realitatea, ci să-i preia și obligațiile cele mai grave; - Literatura are
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
tactile), va realiza cum se mișcă turmele de oi, dar și poza statică, imuabilă, de neclintit a muntelui (imagini motorii) etc. - imaginea artistică este rodul închipuirii, al ficțiunii; (ea pornește de la o realitate posibilă, dar n-o copiează, ci o transfigurează)transfigurarea se face cu ajutorul elementelor de expresivitate; (iar elementele de expresivitate aparțin cuvântului, limbii, limbajului); (!!) muzica folosește sunetele, pictura Ț culorile, sculptura Ț formele materiale etc. (deci) o operă literară apare ca o imagine artistică ( - imagine a unui loc, a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
a neutralului, specifice concepției catolice. Ideea majoră a Ortodoxiei este ideea de theosis, de transfigurare a lumii care se opune ideii de physis a Occidentului. Pentru ortodox, împlinirea stă sub semnul acțiunii Sfântului Duh care face ca totul să se transfigureze. Învățătura ortodoxă a transfigurării lumii nu se identifică cu cea protestantă a răului radical, teorie potrivit căreia natura este în întregime alterată, harul substituindu-se faptelor pentru a asigura mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi ascultat depărtate acorduri triste. Apoi, în mare contrast, avea scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de roman, numita doamna Alice Deleanu, în volumul La Medeleni, Ionel Teodoreanu o vede: „Ăcu fruntea încordată și cu ochii micșorați, Doamna Deleanu avea privirea pe care o au numai generalii tineri pentru oștile lor în preajma atacului
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
nu men?ine dec�ț o singur? intrare, �n partea de est, dar mai monumental?, cu o treapt? mare ?i cu un portic cu dou? Modelul s?u, mai vechi de o șut? de ani, domul lui Brunelleschi, este complet transfigurat de stilul lui Michelangelo, care define?te ?i exteriorul absidei de la Sf�ntul Petru. Acest stil se bazeaz? pe punerea �ntr-o nou? rela?ie a elementelor limbajului clasic; coloane, pila?tri, antablamente, frize s�nt tratate cu contraste puternice de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Corbul", în ultimă, instanța, inaccesibila: Iar sufletul meu, din umbră ce se-ntinde pe podea / Nu se va mai ridică niciodată!"3 Fundamentală pare să fie, în viziunea barbiana, lipsa unei metode precise, în sensul rigorilor "lirismului absolut", care să transfigureze, să "transubstanțieze", ca să folosim chiar un termen al său4, prezența, prea copioasa, a datelor percepției directe ("tristul decorum, si multul eben..."), pe care, contrar propriei poetici, Edgar Poe se dovedise neputincios să le elimine, probabil, din cauza corsetului prea strâmt al
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
al lui Vattimo, prin accepțiunea kenotică a secularizării se deschide, insinuant, calea gnosticismului. Luând asupra sa grija lumii, omul poate asuma un statut diferit de cel al creaturii care împlinește poruncile Creatorului. Omul se poate resimți de natura Creatorului. Iubirea transfigurează. Uriașul ei potențial metanoic 30 ar putea lucra în această direcție? Să fie, în acest context, religiozitatea gnostică varianta istorică adecvată evului post-secular? Libertățile religioase pe care, dincolo de pozițiile filosofice evidențiate mai sus, le asumă occidentalii legitimează această întrebare. Apetența
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
asupra organizării spațiale și funcționale a muzeului. Nunumai muzeul, ci și organizarea sa spațială, design-ul de expoziție devin opere de artă În sine. „Întreaga mașinărie industrială a lumii a fost estetizată, Întreaga lipsă de semnificație a lumii a fost transfigurată de estetică... Totul, nesemnificativul, marginalul, obscenul capătă Încărcătură culturală, devine piesă de muzeu, se estetizează.― (Baudrillard 1992: 12) Noile medii, fotografia, arta video, piața artistică globală contemporană, mediile de comunicare au contribuit imens la creșterea producției artistice. Un factor catalizator
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
istorie și social, chiar dacă lucrează în interiorul lor. Iar, destinzîndu-se, distanța înclină să se orizontalizeze. Apocalipsa începe să fie concepută potrivit temporalității și istoriei, definită în raport cu ele : devine capătul lor, iar nu în primul rînd Zenitul care, în orice clipă, le transfigurează. Un exemplu: în primul mileniu creștin, grosso modo, moartea era concepută ca pasaj spre învierea omului total (trup și suflet), părea o poartă prin care lumina ultimă se lăsa deja întrevăzută. începînd cu secolul al XIV-lea, se înmulțesc în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
social, deși ea e mereu tentată să cadă în sclavia unui corp istoric sau a unei idei obiectivate și girate colectiv. Fiecare persoană se împlinește în irepetabilitatea ei prin asimilarea interioară a întregului real, a unui real pe care îl transfigurează, îl transpune din regimul general-obligatoriului în regimul libertății transcendente. însă, presimțită, experimentată interior, această libertate trebuie să iradieze, prin intermediul persoanei, în lumea de aici, să transforme conștiințele, să le pregătească pentru parusie, să aibă așadar un impact social, dar unul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lucrează la transfigurarea omului și a lumii. „Crearea omului - zice Fericitul Augustin - arată o mare putere. Dar mântuirea lumii descoperă o și mai mare putere. într-adevăr, Dumnezeu zidindu-l pe om a făcut cununa creației. însă, răscumpărându-l, a transfigurat și a mântuit întreaga creație. Prin mântuire, chipul omului devine asemenea cu chipul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă „mărire și cinste” dăruite omului de creatorul său. Cartea Facerii îl înfățișează pe om ca fiind coroana creației și reprezentantul lui Dumnezeu în mijlocul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]