1,145 matches
-
o tăcere orgolioasă, poetul încetând să evoce sau să-i deplângă absența. Spațiul ce îi era destinat e umplut de alte pasiuni: iubirea de adevăr, de creație în Cântec de început. Starea de dragoste provoacă poetului o senzație de diafană transfigurare a lucrurilor, făpturile sînt transmutate într-un domeniu al cântecului și al reflexivității eufonice: „Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună Într-
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
neîntemeiate (pretențiile neîntemeiate). XXV) Eroul are de făcut față unei grele încercări (încercarea grea). XXVI) Încercarea este trecută cu succes (soluția). XXVII) Eroul este recunoscut (recunoașterea). XXVIII) Răufăcătorul sau falsul erou este demascat (demascarea). XXIX) Eroul capătă o nouă înfățișare (transfigurarea). XXX) Răufăcătorul este pedepsit (pedeapsa). XXXI) Eroul se căsătorește și se înscăunează împărat (căsătoria). Se consideră adesea că abordarea funcțională a lui Propp marchează începutul NARATOLOGIEI moderne și al ANALIZEI STRUCTURALE A NARAȚIUNII, ea constituind un punct de început pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1) sfera acțiunilor RĂUFĂCĂTORULUI: prejudicierea, lupta, urmărirea; (2) sfera acțiunilor donatorului: prima funcție a DONATORULUI (transmiterea uneltei năzdrăvane), înzestrarea eroului cu unealta năzdrăvană; (3) sfera acțiunilor AJUTORULUI: deplasarea spațială a eroului, lichidarea nenorocirii sau lipsei, salvarea eroului urmărit, soluționarea încercărilor, transfigurarea eroului; (4) sfera acțiunilor fetei de împărat (PERSONAJUL CĂUTAT) și ale tatălui ei: impunerea încercărilor grele, însemnarea, demascarea, recunoașterea, pedepsirea celui de-al doilea răufăcător, căsătoria (fata de împărat și tatăl ei nu sînt ușor de delimitat în raport cu funcțiile; de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în creația iubirii; morala și dreptul sunt eșecuri în creația relațiilor umane; economia și tehnica sunt eșecuri în stăpânirea creatoare a naturii de către om. Cultura este, în toate manifestările ei, un eșec al creației, ea este imposibilitatea de a realiza transfigurarea creatoare a existenței."203 Cultura nu are autonomie, ci se află sub "comandă socială", spune Berdiaev în lucrarea Destinul omului în lumea actuală. Temeiurile ei autentice sunt de natură religioasă, or tocmai aceste temeiuri sunt imperfecte, pentru că nu au impus
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Noica un echivalent contemporan (dar superior, pentru că evita greșelile trecutului, din vremuri imemoriale până la Kant și Heidegger) al grupurilor formative din Antichitate, cum ar fi școlile lui Platon, Aristotel sau Plotin; prezentarea hagiografică făcută de Bădiliță „școlii de la Păltiniș” amplifică transfigurarea operată de Liiceanu a experienței de la Păltiniș într-un scenariu atemporal ce nu poate fi maculat de politică sau de interpretări politice. Vezi Cristian Bădiliță, „Gânduri despre școala de la Păltiniș”, Aldine, supliment al României libere, 12 decembrie 1998, pp. I-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spiritualitate” (2/1928). Dau curs întrebărilor N. Iorga (noua spiritualitate este una creștină, „divină”), Octavian Goga (de pe pozițiile unui naționalism ortodoxist), E. Lovinescu („noua spiritualitate” o constituie un „conformism etic” grefat pe mistică și ortodoxie), Lucian Blaga (optează pentru mit, transfigurarea realității și metafizică), Nichifor Crainic (afirmă o poziție tradiționalistă extremă, definită ca naționalism integral), Șerban Cioculescu (vede în noua spiritualitate un individualism bazat pe eul intelectual), Ionel Jianu, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Sandu Tudor. Sunt prezenți cu poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
despre Floare albastră, unde autoarea ia ad litteram o traducere defectuoasă a a-letheiei heideggeriene - stare de neascundere, clivaj al adevărului care conține o negație, nu negarea adevărului însuși, însă - drept„depărtare”). P.-M. urmărește îndeaproape și modurile poetice ale exprimării/ transfigurării „iluminatoare” a erosului eminescian, care depășește „grația naturală” a dragostei românești prin „cosmicitatea categoriei departelui”. În secțiunea mitopoetică, dedicată Luceafărului, premisa e curioasă („ieșit din credințele populare ale patrimoniului zeiței Dochia, Zburătorul eminescian [...] se proiectează în personaje ca Sarmis legendarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
scrisoare, menționată deja54. Mai mult, chestiunea abordării problemei creației poetice în termenii rezolvării unei probleme matematice (ecuații) este comună celor doi poeți 55. Formulă poescă originală are, desigur, merite incontestabile, dar rămâne, până la urmă, o inecuație 56, semn al unei transfigurări aflate doar în faza incipientă, dar nedusa până la capăt, incapabilă să rezolve, crede Barbu, cu adevarat, condiționările impuse creatorului de estetică "lirismului absolut". Ea trebuia, si a și fost depășită, de experimentele poetice ce i-au urmat - Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
inventive" (=ermetice)32: Iată un exemplu edificator: "Seceri dintre secete-au sclipit! / Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, / Anulare unor albe timpuri, / Sub argintii muntelui orbit" ("Secol")33. Problemă fundamentală, cu care se confruntă creatorul unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună realitatea dinamică, astfel descoperită, în cuvinte, să găsească "formă", care să anuleze genunea, ce separă viziunea, de expresie - cum "să definești indefinibilul"36: Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
DR. CRISTINA CHIPRIAN LITERATURA OPERA LITERARĂ. OPERELE LITERARE - Are o structură și un scop estetic; - Se adresează minții și sufletului; - Presupune desființarea acelui țărm dintre real și imaginar; - Opera literară nu preia cu exactitate și precizie realitatea, ci o transfigurează; - Transfigurarea se face prin ficțiune, prin creația imaginației; - Presupune voința autorului de a iluziona, de a sugestiona, de a se exprima, simulând adevărul; - Încearcă nu numai să imite realitatea, ci să-i preia și obligațiile cele mai grave; - Literatura are o
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
va realiza cum se mișcă turmele de oi, dar și poza statică, imuabilă, de neclintit a muntelui (imagini motorii) etc. - imaginea artistică este rodul închipuirii, al ficțiunii; (ea pornește de la o realitate posibilă, dar n-o copiează, ci o transfigurează)transfigurarea se face cu ajutorul elementelor de expresivitate; (iar elementele de expresivitate aparțin cuvântului, limbii, limbajului); (!!) muzica folosește sunetele, pictura Ț culorile, sculptura Ț formele materiale etc. (deci) o operă literară apare ca o imagine artistică ( - imagine a unui loc, a unei
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
domnesc; 2. ciclul codrenilor; 3. ciclul dobrogean; 4. ciclul transdunărean; 5. ciclul haiducesc.etc. Personajul; personajele: - întruchipează un anumit ideal uman; deci, el este semnificativ și exemplar, exponențial; - se raportează totdeauna la o situație de exemplaritate; - constituie un element de transfigurare a realității (din cum este, în cum ar putea să fie); - au atribute excepționale, de basm; - frumusețea fizică presupune și frumusețea morală; - haiducul dă lovituri, de obicei Ț împotriva boierilor, a bogătașilor, a popilor, a ciocoilor; sau împotriva fostului stăpân
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
în jurul acestor noțiuni opozitive angelic-demonic, autoarea înscrie o mulțime de nuanțe, adesea subsumabile unui fundal de coincidentia oppositorium, începând chiar cu substanța operei analizate (p. 39). Cum spuneam, ideea majoră a demitizării idealului angelic ori a procesului invers, cel al transfigurării pozitive a demonicului sunt urmărite cu statornicie în teza de față, chiar sprijinite de ilustrative citate din critica literară dedicată scriitorilor analizați. În ceea ce privește exprimarea ideilor proprii și a unui real demers personal, D-na Zaharia se dovedește parcimonioasă, în sensul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că într-o bună zi focul care îi povestește din vatră se va stinge, pentru totdeauna, căci nu va mai avea cine să-l ațâțe."95 Transpunerea permanentă a forțelor creației originare în plan uman transformă universalul în spațiu al transfigurărilor ontologice. III. PĂMÂNTUL Metamorfoză a sufletului înlănțuit de povara trăirilor, pământul, ca personaj liric, creează și cadrul confesiunilor directe, construit pe baza unor structuri antinomice: Nu știu bade, nu știu bine / Ce fel de pământ te ține, / De nu vii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om să-l sape / Și nu l-o mai putut scoate; / Ș-o săpat un an ș-o vară / Și n-o mai scos doru-afară."124 Spațiul sacru, de trecere de la anul vechi la anul cel nou, construiește ritualul de transfigurare a umanului în plan cosmic, relația dintre om și natură fiind supusă unei reînnoiri permanente: " Bună seara, codru verde, / Ce mai faci aici, băiete? / Eu fac bine, / Măi, române! / S-a pornit sfântul Vasile / De un an și nouă zile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care umanul suferă o transfigurare a identității proprii: Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari, împărătești. Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe. / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
viteaz la război, / S-aperi țara de nevoi. / Nani, nani, puiul meu, / Tare drag te mai am eu, / Să fii `nalt, să fii frumos, / Ca un soare luminos!"149 Repetiția paralelistică pune în evidență înveșnicirea trăirilor lăuntrice, planul exterior ipostaziind transfigurările interioare ale umanului: "Lung e drumul la Rarău, / Dar mai lung e dorul meu; Drumul suie și coboară, / Al dorului mă omoară. Mare-i muntele Rarău, / Dar mai mare-i dorul meu; Dorul meu îi cântărit, / Că l-am cântărit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vie tot mânca, / Iar din gură blestema: Ardă-i focul de părinți / C-au despărțit doi iubiți!"186 În ceremonialul de trecere, de la anul cel vechi la anul cel nou, omul este prezent ca microcosm, mai ales în colinde, această transfigurare fiind realizată în urma coexistenței sacru-profan, spațiul ritualic devenind transcendent: "Omule pomule, / Nu te milui, / Nu te jelui, / Bucură-te, bucură / Că rădăcina ta, / Murind în pământ, / A prins în cer, / Și lutul tău / S-a încurat / De unde-a venit, / În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ești trecătoare / Ș-așa ești cu oamenii, / Ca apa cu valurile, / Ca apa cu malurile. Tu le vezi / Și tu le pierzi, / Tu le duci / Și tu le-arunci, / Și tot alte căi apuci."233 Însoțit de cântec, dansul, ca transfigurare a i-mediatului, are rolul de a îndepărta forțele malefice ale destinului. Imaginea analogică destin uman destin cosmic devine metaforă a vârstelor care supune norocul unui ritual al purificării existențiale: Așa joacă bătrânii, / Când înfloresc călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pierce), categoriile sunt ontofanii, realul fiind răstălmăcit din perspectiva existențialului originar. Eterna viețuire antinomică, între lumea sacrului și lumea profanului, transfigurează mitic timpul și spațiul. Țăranul român, trăind în "zariște cosmică", reîntemeiază lumea ca manifestare a gândirii mitice în care transfigurarea sacră a timpului și a spațiului reface actul cosmogonic originar: "Lumea este întemeiată, de fapt, prin izbucnirea sacrului, istorisită de mit. Fiecare mit arată cum anume o realitate a ajuns să existe, fie că este vorba de realitatea totală, Cosmosul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și pe masă mi-l punea, / Mare nuntă că făcea, / Cu M. cea frumoasă."144 Un alt mesager al soarelui, prezent în colindele românești, este vulturul. Pasăre solară, în majoritatea mitologiilor, încarnare a voinței divine, identificat cu Hristos, vulturul reprezintă transfigurarea și regenerarea: "Luaseră, / Se duseră. / Vânători d-ai lui Pilat, / Și vânară / Cât vânară / Și vânar-un vultur sur / Cu penele d-aur. / Trase arcul să-l săgete, / Doar Ioan, / Sfântul Ioan, / Mi-și grăbi / Și mi-și grăi: / Nu grăbiți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile, / Cu poalele supniței, / Cu vârfu cosițelor. / La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"199 Motivul "copilului ales", prezent în scenariul ritualic din cadrul colindelor în care se înfățișează devenirea, transfigurarea exteriorizând zbuciumul interior al ființei umane aflată în așteptarea unei noi lumi, reclădite din perspectiva sacrului, este însoțit de motivele astrale care dezvăluie însemnele cosmice: "Doamnele, / În prundul mării, / Doamnele, / Născut-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din robia păcatului, a diavolului și a morții, ca să-i împace pe oameni cu Dumnezeu. Prin Iisus Hristos, Fiul Omului, omul este readus la Dumnezeu, ca să moșteneașcă viața veșnică și împărăția Cerurilor. Și tot prin Iisus Hristos, Dumnezeu lucrează la transfigurarea omului și a lumii. „Crearea omului - zice Fericitul Augustin - arată o mare putere. Dar mântuirea lumii descoperă o și mai mare putere. într-adevăr, Dumnezeu zidindu-l pe om a făcut cununa creației. însă, răscumpărându-l, a transfigurat și a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lț”... ...” Mi‐ar plăcea să știu că Tutoveanu e un om fericit. Licărește în el o candelă din noaptea Crăciunului pe zăpa dă, o virginitate de naștere din nou, și trezește o aromă de zambilă din noaptea de Paști, o transfigurare de Învier e. Mă farmecă și mă obsedează, bătu‐l‐ar norocul! (Din „Medalion: poetul G. Tutoveanu”, de Tudor Arghezi (Păstorul Tutovei, octombrie - noiembrie 1942). * Dar iată și sonetul dedicat de G. Tutoveanu Eugeniei, celei de a doua sale soții
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
M. adoptă față cu natura și eternitatea atitudinea contemplativă a romanticului (Poezii, 1837). Nestatornicia vieții omenești devine motivul liricii sale (Memoria celor trecute, Toamna, Vremea, Greierele, Clopotul, Mormîntul). Utilizarea stângace a mijloacelor de transpunere a sentimentului, absența fiorului și a transfigurării mențin meditația în exterioritate și cadrul în decorativ. Frecventele aluzii mitologice atestă preromantismul poetului. Înrâurit direct de Joseph Thomson pare a fi M. în evocarea anotimpurilor. Dar aici el reușește, când nu diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]