3,564 matches
-
greu. Aproape că nu-ndrăznesc să mai zic nimic. — Ce Încerc eu să-ți spun, Emma, Începe el din nou. Așa cum sunt sigur că ai... sunt sigur că noi toți... adică vreau să spun... Se oprește iar și-și șterge transpirația de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simte umilirea. Înțeleg acum de ce iubește bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor de canto, petrece ore în șir studiind o arie și nu se dă bătută până nu-i iese perfect. Profesorii sunt încântați de standardele înalte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
promisiunea. Vreau să scap, să-l dau uitării, să vorbesc cu el pentru ultima oară, să-l iubesc pentru ultima dată. În teatru, ar fi scena de adio. Un act care frânge inima, dar eliberator. Trupul ei tremură, cuprins de transpirație din cauza febrei. Tânjește după brațele lui. Răsucește cheia și intră. Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate unele peste altele, lipsite de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Unde se duce? Habar n-am. Trebuie să știi. Îmi pare rău. Mi s-a spus să pregătesc mâncare pentru cai pentru o lună. El lucrează la o hartă când intră fata. Intră cu aerul nopții, cu părul năclăit de transpirație și praf. Ochii ei sunt la fel de strălucitori ca de obicei. El lasă creionul jos, împinge hărțile la o parte și merge spre ea. Nu mă așteptam ca un copac de fier să înflorească. Nu am nimic de zis. M-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vei fi împușcată. Președintele nu se va afla într-o poziție din care să te apere, și nici eu. Știi care e treaba mea. Procedura. Ești o țintă mult prea mare. La rădăcina părului începe să i se preligă încet transpirația. Vrea să se apere, dar în mintea ei s-a făcut un vid. Se uită fix la tavan și simte cum îi paralizează simțurile. Învățătorule Kang, îi zice ea, ca și cum el ar fi, încă, directorul de la școala generală din orășelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și pe malul râului. Vântul care îmi adie pe față mă face să simt primăvara. Zâmbind în vânt, mă gândesc în sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc de la gâfâit și pătura s-a umezit de la transpirația lui. Și apoi îmi mai înfig călcâiele în el pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei de casnică. Își dă seama că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
murmură ea. Înțeleg. Iar tovarășul președinte are și el nevoie de tine. Tânărul stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
m-am simțit mai rău ca acum. Sunt lăsată singură cu toate aceste comori. Sunt lăsată cu coșmarurile mele. Am ajutat la ieșirea din ou a revoluției tale! se aude ea țipând. Se trezește noaptea și stă pe întuneric. O transpirație rece i se prelinge în decolteu. Are spatele ud. Țipetele ei se târăsc pe pardoseală și se înfig în pereți. Mao nu o mai anunță pe unde e. Membrii personalului său o evită. Când încearcă să le vorbească, se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se administreze câteva injecții I-ai explicat asta? Da, Doamnă, i-am explicat. Ce s-a întâmplat? Gura omului se lasă în jos și el nu mai vrea să scoată o vorbă. Ea îi dă un prosop să-și șteargă transpirația. Din nou, e tipic. Soțului meu nici că-i pasă ce se întâmplă cu partenerele lui. Ia loc, doctore. Nu trebuie să scoți un sunet. Doar corectează-mă dacă greșesc. Te rog să mă crezi că îl cunosc pe Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu mine, cineva care-mi cunoaște obiceiurile și secretele, cineva care vede ce fac în clipa asta. Cunoști persoana aia? El îi dă drumul la braț și se prăbușește înapoi în scaunul de ratan. Ea își scoate ochelarii, își șterge transpirația abundentă de pe frunte, apoi își pune ochelarii la loc. Însă nu-i stau. Îi tot alunecă în jos - nasul îi este umed. Încearcă să-și țină ochelarii cu degetele. Dar tot nu stau. În cele din urmă, decide să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Zhang Yiao-ci se avântă înăuntru. Își ține mâna dreaptă pe arma de la spate. Doamna Mao Jiang Ching e așezată pe canapea, cu o cană de ceai în mână. Calmul ei îl îngheață pe bărbat. Omul privește în jur. Îl năpădește transpirația. Dintr-un tablou de pe perete, o pasăre cu picioare lungi se zgâiește în jos. Doamna Mao vorbește, apoi râde ascuțit. Am prevăzut de mult timp această zi! Am împrăștiat flori pe tot drumul de la dormitorul meu până la poartă. Omul respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
suportase băile de șezut cu paie de ovăz sau cu flori de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile alternante în două putini, una cu apă caldă și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru purificarea sângelui, până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi de apă rece aruncate, de la o anumită distanță, printr-un furtun legat la un butoi cocoțat în vârful unui prepeleac. Acceptase, îndurase toate acele tratamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împins căruciorul Jessicăi într-un din colțurile întunecate ale salonului. Din fericire, fiică-sa dormea profund. —Salut! Jake a încercat să zâmbească, dar era de o paloare cadaverică, iar părul blond, de obicei zburlit, era acum lipit de țeastă din cauza transpirației. Așa cum stătea acolo, puștiul arăta ca de doisprezece ani - un ghemotoc vulnerabil, care tremura de frig. Fiona a fost surprinsă de profunzimea sentimentelor care s-au trezit în ea la vederea băiatului. Din cauza certurilor din ultima vreme și a comportamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chiar de ani de zile. S-a scărpinat cu unghiile și a căutat o piatră plată și poroasă cu care s-a frecat pe corp, văzând cum îi rămâneau pe piele pete mai albe pe măsură ce se desprindea crusta de pământ, transpirație și praf, iar apa curgea albastră, aproape indigo, la picioarele lui, căci vopseaua grosolană a hainelor sale impregnase cu timpul fiecare centimetru al corpului său. Două ore lungi a rămas sub ploaie, fericit și tremurând, luptând cu el însuși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca ochii celuilalt să-i confirme că înțelesese și apoi, foarte încet, îi îngădui să inspire, fără să slăbească deloc apăsarea hangerului. Un firișor de sânge începu să curgă pe gâtul căpitanului îngrozit, și în scurt timp se amestecă cu transpirația ce îi scălda pieptul. Știi cine sunt? Făcu semn că da. — De ce mi-ai ucis oaspetele? își înghiți saliva. în cele din urmă, cu un efort și aproape fără glas, șopti: — Așa era ordinul. Un ordin foarte strict. Tânărul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
forțele, să se liniștească și să murmure: — Ai apă? Celălalt negă, continuând să țintească direct spre pieptul lui. — Am nevoie de ea. O să bei când te întorci. Consimți înțelegător și-și trecu limba peste buze, simțind doar gustul sălciu al transpirației. — Ai dreptate, recunoscu. Sunt un prost că nu mi-am luat plosca. Cum poți suporta căldura asta? Sunt obișnuit. Ai venit să-mi vorbești de vreme? — Nu. Am venit să-ți cer să te predai. N-ai cum să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mea? — Familia ta? întrebă uimit. Ce treabă am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu ea? — I-au luat soldații. Anuhar-el-Mojkri simți că i se moaie picioarele, se așeză pe o piatră și își scoase pălăria, ștergându-și transpirația de pe față cu mâna: — Soldații? repetă neîncrezător. Imposibil! Nu, nu e posibil... Aș fi știut - își șterse ochelarii cu o batistă pe care o scoase tremurând din buzunarul din spate al pantalonilor și îl privi pe Gacel în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și a petelor de transpirație de pe uniformă, căci până și cele mai grele camioane se opreau când ridica mâna și doar când le dădea el voie îndrăzneau să-și continue drumul. Și chiar în spatele lui, înaltă, masivă și încărcată, apărată de un grilaj gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
voia să rătăcească în vecii vecilor prin „pământul pustiu“ din Tikdabra și le șopti încetișor, pentru că nu avea putere să strige, să plece fără el. în cele din urmă, dormi trei zile lungi. Când se trezi, pătura era îmbibată de transpirație și sânge, dar sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lângă Mirela și lângă fiu-său cel mic. Nici n-a prea fost el vreodată prieten cu somnul, iar pe zăpușeala asta îți vine să-ți rupi carnea de pe tine; te mănâncă pielea, te scarpini până la sânge, ești lac de transpirație, de-ai zice c-ai tras la jug aicea, în patul Mirelei. Ba tocmai că după o vârstă se spune că-i normal să dormi tot mai puțin, poate ca o compensație în vederea somnului de veci care te adulmecă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin figura lui reflectată în geamul ferestrei, dincolo de dreptunghiul de asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
două roșii și un ardei pentru o sălățică, trei cartofi și doi morcovi, deh, o ciorbiță pentru ăla mic. Furi ori cerșești, ori primești de pomană în timp ce te scurgi prin mulțime cu pas întins; praful de pe cartofi este amestecat cu transpirația de sub cămașă și se face noroi pe piept. Praf și noroi și pământ, Rafaele, pământul care ne hrănește și ne rabdă, oh, și ce vară nemernică. N-a dus-o el vreodată prea strălucit, dar ca-n vara asta, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că ceea ce făceam nu era un lucru tocmai În regulă; În cele din urmă, toată scena aceea, farmecul de modă veche al dansului lent de la sfârșitul petrecerii, mâinile lui așezate pe fundul meu, care mă trăgeau spre el, căldura și transpirația din atmosferă, toate mi-au luat mințile și, abandonându-mă complet, mi-am Îngropat mâinile În părul lui, iar trupul mi s-a relaxat În Îmbrățișare. Nu mi-am revenit până ce nu și-a ridicat capul. Corpul Îmi pulsa atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mâinile Îi erau ridicate deasupra capului, de parcă s-ar fi rugat la soare. Mi-am continuat cu Încetineală drumul prin Înghesuiala densă. Dansatorii nu erau doar drogați, ci pluteau deja de-a binelea, plus că erau cu siguranță lipicioși din cauza transpirației. Când pui laolaltă un număr mare de oameni care dansează, le dai droguri care-i fac să asude și Îi așezi Între niște arcade de cale ferată din piatră umedă, umiditatea ce va rezulta va fi clar vizibilă În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur priviri hotărâte. Totdeauna privirile hotărâte sunt de folos, aș fi putut să i le recomand și tatei. Atunci n-ar mai fi avut nevoie de două cămăși pe zi din cauza transpirației și mâinile ar fi încetat să-i tremure. Atunci ar fi luat poziție în fața ambasadorului american și i-ar fi zis: „Ascultați ce vă spun!” Atunci am fi fost deja în America. Benito purta cămăși negre, ca să-și ascundă petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]