1,165 matches
-
mea ieșeau căciuli de blană, În plină vară, pături, casetofoane, pachete de cafea și țigări Kent. Numai și numai Kent par să fumeze oamenii cu ceva stare din țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu-mi aminteam să fi existat altădată În această limbă... Înjurăturile Începeau, firește, după ce călătorul pleca de acolo cu valiza deschisă, cu săpunuri și spray-uri și țigări curgând din ghemotoacele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fie rudele tale? Puteau fi rudele tale chiar dacă nu Îți plăceau. Chiar dacă nu te Înțelegeai cu ele... Poate că Walter n-ar fi ajuns să moară În Pankow, Înainte să apuce să arunce grenada pe care o strângea În mâna transpirată, Îngustă dacă tu nu i-ai fi aruncat În foc jurnalul. Poate că mama bea Într-adevăr pe furiș Încă de dimineață, așa cum i-a strigat În față Walter, atunci când v-ați certat ultima oară și el a plecat, trântind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
gesturi, cuvinte, ba chiar și amintirile celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile ei Înmănușate s-au Încleștat pe volan. Oare nu asta a Încercat și ea, ani de zile - să-i simtă alături În coșmarurile din care se trezește transpirată, cu inima bătând, cu gâtul Încordat de strigătele mute? Nu la asta s-a tot gândit, stând cu ochii larg deschiși În Întuneric, de teamă că adoarme la loc, lângă respirația lui șuierată, nepăsătoare? Minute lungi cât orele, ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și asta fiindcă cineva se purtase frumos cu noi. Chiar dacă acel cineva în cauză eram chiar noi. Apoi Brigit a decretat că era rândul meu să stau pe canapeaua transparentă. Ceea ce era foarte bine. Foarte bine dacă-ți plac coapsele transpirate lipite de vinil. Asta până când a venit momentul să mă ridic ca să merg la toaletă. Fiindcă n-am fost în stare. — Nu pot să mă ridic, am anunțat alarmată. Am rămas lipită de nenorocita asta de canapea. —Ei, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă ridic, am anunțat alarmată. Am rămas lipită de nenorocita asta de canapea. —Ei, n-ai rămas deloc lipită, m-a asigurat Brigit. împinge-te înainte și gata, te-ai ridicat! Dar nu reușeam să prind cu mâinile plasticul ăla transpirat. Iar pulpele mi-erau lipite fără nici o posibilitate de eliberare. —Doamne Dumnezeule, a bolborosit Brigit ridicându-se în picioare și înșfăcându-mă de-o mână. E prea mult să cer să ieșim să bem liniștite ceva și... A tras dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâna goală. Dar în a cincea zi, când m-am întors acasă, am găsit o scrisoare care-mi fusese împinsă în cameră, pe sub ușă. Scrisoarea n-avea timbru. Fusese adusă de cineva. Luke îmi răspunsese. Am ținut plicul în mâna transpirată și m-am holbat la el. Mi-era groază să mă uit în el. Măcar a făcut efortul să-mi scrie, mi-am spus încercând să mă liniștesc. Asta dacă în plic nu era o coală de hârtie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Lanterna pierdută zăcea pe jos, încă aprinsă. O ridică și o băgă în buzunar. Așeză lada jos, chiar la baza peretelui pe care îl spărgea. Se urcă pe ea și privi din nou prin gaura de sub tavan. Simțea pe ceafa transpirată curentul de aer. Raza de lumină tot nu străbătea prea departe. Nu pricepea de ce se întâmplă lucrul acesta, dar și acolo totul părea în ordine. Pereții, atât cât putea să vadă, erau în regulă, nu se prăbușise nimic și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși. Simți cum acesta îl împinge înainte pe pantă și roti ușor volanul redresând camionul care începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atât de machiată și categoric părul meu nu mai suportase niciodată atâta gel și fixativ. Aproape că nu mă mai regăseam În fata a cărei reflexie strălucea În fața mea. Mi-am mușcat buzele de un roșu aprins, simțindu-mi palmele transpirate. Mai aveam doar zece minute. ― Poți să nu mai faci sunetul ăla? mă Întrebă Cora, una dintre dansatoare. Mă scoate din minți. Am Încetat să mai bat cu unghiile mele lungi În măsuța minusculă de machiaj din culise și m-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de lapte. Iar noi două, eu și soră-mea, ne lipeam nasurile de geam și cântam, nici nu știi ce fericire simțeam când intra controlorul și ne cerea biletele, adesea se așeza pe banchetă, își dădea la o parte cascheta transpirată și-mi spunea: „Ia mai zi o dată ăla cu «A venit aseară mama...»“. „A venit aseară mama/ din sătucu-i de departe/ ca să-l vadă pe feciorul/ astăzi om cu multă carte.“ Și pe urmă se animau cu „A zis mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de cea chinezească sau românească, deși la fel de proastă. Cât despre deodorantele 8X4, Rexona sau Fa, le puteai bănui adevărata importanță mai ales în gărzile de noapte, când, după ce sunai îndelung chirurgul și strigai scurt asistenta, apăreau într-un târziu împreună transpirați, el încurcat, ea roșie, alergând spre sterilizare după truse și lăsând în urmă o lungă dâră de miros mai occidental... Alergam la rândul meu spre farmacie, deși, într-un fel, eram o privilegiată a sistemului. Maică-mea lucra în comerțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului liber nu i-a permis. În schimb a nechezat încet, ca într-un scâncet și tot trupul transpirat și plin de muște sa frământat puternic. Înțelegând situația, Tudorel a uitat de toată frica ce-l cuprinsese și s-a repezit cu toată forța la cele două crengi. A tras de ele să lărgească spațiul și să poată trage
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce număra peste zecedoisprezece copii, adică ceva mai mult decât jumătate de clasă, se mai potolise, Andrei, ștergându-și fruntea transpirată, înghiți în sec și spuse: Sincer să fiu, nici nu știu ce anume să vă povestesc... Ar trebui mai mult timp, dar ați hotărât cu toții să nu stăm mai mult de o oră. Uite, eu aș zice să vorbească Mariana mai întâi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
revedem la toamnă. Dar în ultima zi pe care o petreceam la Londra, ieșind din magazinul Armata și Marina, am întâlnit-o împreună cu băiatul și fata; ca și mine, își făcuse ultimele cumpărături înainte de a părăsi capitala și amândoi eram transpirați și obosiți. I-am propus să mergem cu toții să mâncăm o înghețată în parc. Cred că dna Strickland era bucuroasă de prilejul de a-mi arăta copiii, așa că s-a grăbit să-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
viu colorat al comandantului. Soldații care asistau la această „paradă regală“ ridicau privirile și-și spuneau: „Trece Stăpânul nostru.“ În zilele când nu-l vedeau, aveau senzația că le lipsea ceva. Din mers, Hideyoshi privea soldații din stânga și din dreapta, trupele transpirate și încleiate de noroi care găseau mari arome în alimentele abia comestibile, soldații care găseau întotdeauna câte ceva de râs și nu știau mai deloc ce era plictiseala. Lui Hideyoshi îi lipseau zilele când făcuse și el parte din acea exuberantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pinteni calului, porni spre Râul Yodo. Râul, lat, aproape că dădea pe dinafară. Pe mal, forțele lui Nobutaka erau împărțite în patru unități a câte patru și trei mii de oameni. — Unde-i Seniorul Nobutaka? răcni Hideyoshi, descălecând, în mijlocul soldaților transpirați, care-l priveau trecând; când văzu că nimeni nu-l recunoșteau, anunță: eu sunt, Hideyoshi! Soldații făcură ochii mari de uimire. Hideyoshi nu așteptă o întâmpinare oficială. Îmbulzindu-se prin mulțimea de oameni, se îndreptă spre copacul sub care Nobutaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însângerate cât mai sus în cerul dimineții, aduseră jertfă viața prizonierilor și țipară către demoni. Întreaga armată răspunse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau în lumina dimineții, iar, din regiunea primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e Luca. Franțuzul se bucură de acest lucru. - Trece tot ce-am scris pe numele lui, se hotărî Emil. Tot. Redactorul înlemni, dar când află că tocmai pula lui Cioran stă în joc, își dădu seama instantaneu de gravitatea situației. Transpirat, tremurând, scoase pana din călimară și semnă actul care îl făcea din acea clipă pe Luca Dinulescu autorul tuturor scrierilor lui Cioran. Dinulescu jubila. Cioran semnă. - Du-tei-n pula mea, Ciorane, zise apoi Luca bucuros, cu un accent țigănesc. Sau, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
alternativa era camera mea goală și serile de suferință atroce. Așa că am continuat. Pe terasa blocului meu din Ștefan cel Mare, de unde se vedea tot Bucureștiul, am luat-o-n brațe și am sărutat-o pe fața ei rotundă și transpirată, apoi pe buzele de copil. „Cu urechile pe spate!“, mi-a spus când s-a desprins din brațele mele. În altă zi, pe o vreme însorită și splendidă, s-a stârnit din senin o ploaie cu stropi uriași, care ne-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să În ghită licoarea fără egal a devenirii lui, a rămas cu gura căscată de tristețe, nu de sete și nici de altceva, de o tristețe confuză, În care se amestecau iarba uscată a câmpului din Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale țăranilor, care păreau că nu știu ce caută În aerul fierbinte de vară, drumurile prăfuite și pustii ducând spre nică ieri, soarele ca o mămăligă inaccesibilă, tristețe de foame dintr-o copilărie a secetei, tristețe după copiii care Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și l-a privit Îngândurat. — Îți bați joc de mine? — Te rog, tată, fii și tu mai... Cum să Îmi bat joc de tine? Eu te iubesc, tată... Alexandru a privit Încurcat pe fereastră, iar Vasile i-a remarcat subsuoara transpirată a cămășii. — Dar tu, tu mă iubești pe mine?... Termină cu prostiile astea, suntem bărbați, ce dracu’. Și cum a reușit ăsta să publice? — Dar nu vezi ce porcării a publicat? Asta Înseamnă că a reușit? Hai să fim serioși
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Toate, până într-o zi. Brusc, din ziua aia, totul a luat o întorsătură inversă. Nu spre răul, nu spre incriminarea cuiva. Nu. Dimpotrivă. Spre ridicarea la noi trepte de respect, pentru Gologănel, Omu’dracului. Mai către amiază, a ajuns, transpirat, la poliție. Când l-au văzut aceia s-au speriat. Și l-au întrebat: s-a întâmplat ceva? Da. Grav? Nu știu cum să mă exprim, ca nu cumva să greșesc. Ție ți s-a întâmplat, ori altcuiva? Mie, desigur, mie. Am
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și rămase cu biberonul în mâini, cu ochii spre crengile unui vișin apropiat, de unde se vedeau zbenguindu-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e mai bine decât acasă la tine! proclamă cu satisfacție Virgil mai târziu, după ce se schimbă de hainele transpirate și reveni în curtea casei în maiou și cu picioarele goale. În zilele următoare el se apucă din proprie inițiativă să facă diferite treburi prin gospodărie. Se urcă mai întâi pe acoperișul casei, ca să curețe de funingine coșurile cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte de pe scaun trupul îndesat și vânos și pupându-l pe obraji ca un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în temă, încercă să o scalde, spunând că nu avusese încă timp să aprofundeze problema, dar că avea de gând să se documenteze serios cât de curând. Bine, documentează-te! admise profesorul, ștergându-și cu o batistă chelia roșie și transpirată. Mă interesează părerea unui june ucenic al lui Euclid ca dumneata. Vreau să te fac mâna mea dreaptă, dacă ești vrednic. Ideea profesorului îl surprinse pe Victor, mai ales că domnul Barbilian nu se întâmpla să fie profesorul său. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]