2,014 matches
-
urma. Acum stătea sprijinit de peretele barăcii. Lacrimile i se zvântaseră. Își aminti că, atunci când o strânsese În brațe În zvâcnetele descătușării, sânii fetei Îl Împunseseră În coaste, calzi și ocrotitori. Înainte ca el să coboare, ea Îl mângâiase, În treacăt, pe obraz și pe ureche. Când fetele plecaseră, lui Cătănuță i se sfâșiase sufletul. Nu Înțelegea nimic. Îi stăruiau În minte mângâierea și zâmbetul ei bun. „Dacă aș duce-o la mine acasă”, se pomeni gândind, „n-ar ști nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avortul iepei, iar suma pe care o cerea se ridica - Își făcuse Directorul socoteala - la jumătate din prețul singurei mărci de autoturism care se comercializa atunci În țară. Omul pronunțase cifra aproape cu modestie, dar nu uitase să strecoare, În treacăt, câteva vorbe despre pușca ilegală și cu putere mortală cu care Îl văzuse Înarmat pe zgubiliticul moștenitor. Directorul amânase tocmelile pentru ziua următoare, Îl condusese pe păgubit până la poartă, apoi se repezise spre casa surorii sale, se rățoise la nepot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
obosise, mustața cea neagră i se pleoștise de la sudoare. Smulsese un arac pe care până atunci se sprijinise un vrej și se hotărâse să-i aplice răzvrătitului spinalizarea Într-un fel care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise Într-un cotlon și se pregătea să-l lovească Încă o dată, de moarte. Iepuroiul se așezase, apoi se săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
anii lungi Plec sărman, sărman s‐ajungi, Singurel sub toată zarea, Sărăcuț și fără nume, Ca noi toți urmând cărarea, Vei trăi ca vai de lume. Nani‐ nani , n - asculta Tot ce‐ți cântă mama ta. și va trebui, în treacăt, Să pui gurii tale lacăt, Ai să guști nefericirea, Vei trudi cât poți să‐ncapi , Îți vei încrunta privirea, Vei visa că poți să scapi. Liu - liu, oare ce‐ai să faci? Dormi ... și‐nvață‐ te să taci. Liu‐liu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
artă, cu fanfară militară și focuri trase de regimentul de gardă. Și alte mii de români au plâns în țara aceasta în fața televizoarelor. Și fiindcă tot am început cu rușii, jurnalul meu de azi, vreau să amintesc doar așa în treacăt, că în urmă cu 83 de ani a apărut o nouă orânduire socială, care după conceptele teoretice ar fi trebuit să ducă pe veci la înlăturarea tuturor inechităților sălbaticului sistem capitalist. Atunci au apărut zorii socialismului, de tip leninist, în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de jind În piept. În felul ăsta, i-aș putea, În fine, demonstra tatei că nu sunt chiar o loseriță totală. Și mamei. Și lui Kerry. Ce bine ar fi dacă m-aș putea duce acasă, să le arunc În treacăt „Apropo, am fost promovată ca Marketing Executive“. Emma Corrigan, Marketing Executive. Emma Corrigan, Senior Vice-President (Marketing.) Nu trebuie decât ca lucrurile să decurgă cât mai bine azi. Paul a zis că afacerea a fost Încheiată și parafată și că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
supraviețuim. Știu sigur. Asta e. Pentru numele lui Dumnezeu, am douăzeci și nouă de ani. Nu sunt gata să mor. N-am făcut nimic important În viață. N-am nici un copil. N-am salvat viața nimănui... Îmi cad ochii, În treacăt, pe articolul „30 de lucruri pe care trebuie să le faci Înainte de a Împlini 30 de ani“. N-am urcat niciodată pe un munte. N-am nici un tatuaj. Nici măcar nu știu dacă am un punct G sau nu. Poftim ? face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gând, izbucnesc, incapabilă să mă mai controlez. Îți spusesem ! Ți-am spus că vreau să-i fac cadou mamei o zi la spa. Ți-am spus ! Am discutat despre asta, acum câteva luni. În grădină ! — Serios ? Îmi zice Kerry În treacăt. Nu-mi amintesc. — Ba da ! Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care le ia de la cercul ei de superdoxați. (Evident, nu așa se numesc. Își spun ceva de genul „Mindset - pentru oameni cărora le place să gândească“. Și, dacă citești formularul de Încriere, undeva În josul paginii vezi să scrie așa, În treacăt, că, pentru a fi admis, trebuie să ai un IQ În jurul la 600.) Și, dacă nu reușește să rezolve o problemă, n-o aruncă pur și simplu, zicând „ce porcărie“, cum aș face eu. Ci o păstrează. Apoi, trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
există nici o garanție că ne vom Întâlni cu celebrități. Știu ! zic, ușor ofensată. Pe bune acum. Ce crede Lissy despre mine? Sunt o londoneză cool și sofisticată. Nu mă ambalez când văd vreo vedetă. Am zis și eu așa, În treacăt. — De fapt, adaug după o pauză, probabil că ar fi chiar nasol să fie nu știu câte vedete pe metru pătrat. Vreau să spun, ce poate fi mai rău decât să stai la o masă, Încercând să porți o conversație normală, Înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
adresată domnului Ernest P. Leopold, de la Panther Corporation. Îi dau print, mă duc repede la printer și iau foaia Înainte să apuce cineva să vadă ce scrie pe ea. Nu că ar interesa vreun gram pe cineva. — Așa, arunc În treacăt, băgând-o Într-o mapă cartonată. Păi, atunci mă duc să duc dosarul... Artemis nici măcar nu ridică capul. Pornesc pe hol cu inima cât un purice, extrem de demnă și de conștientă de fiecare mișcare pe care o fac, de parcă toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a dreptul ireal. Nu ne putem lua ochii unul de la celălalt. Se vede de la o poștă ce se Întâmplă, nu ? Oare Connor vede sau nu ? Îmi feresc iute privirea și Îmi fac de lucru cu gheața. — Emma, aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpând de fâstâcită ce sunt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
După plecarea lui, fiecare dintre ei se dă drept cel mai bun prieten al lui Jack, care e de părere că ideea lor e absolut genială. În afară de mine. Eu stau cu capul plecat și nu-i menționez numele, nici măcar În treacăt. În primul rând, fiindcă știu că, dacă aș face asta, aș deveni instantaneu roșie ca o pătlăgică sau, cine știe, aș Începe să zâmbesc tâmp. În al doilea rând, fiindcă am sentimentul oribil că, dacă Încep să vorbesc despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fiu, aș fi foarte fericită să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Aha ! spune cu Însuflețire. Te Întreb doar fiindcă mă Întrebam dacă, În caz că mai vorbești la un moment dat cu el, n-ai putea să arunci În treacăt că aș vrea să mă mut la departamentul de PR? — Poftim ? O fixez alb. — Poate poți să-i arunci așa, În treacăt. Că am reale abilități de comunicare și cred c-aș fi foarte potrivită pentru PR. Să-i arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă Întrebam dacă, În caz că mai vorbești la un moment dat cu el, n-ai putea să arunci În treacăt că aș vrea să mă mut la departamentul de PR? — Poftim ? O fixez alb. — Poate poți să-i arunci așa, În treacăt. Că am reale abilități de comunicare și cred c-aș fi foarte potrivită pentru PR. Să-i arunc În treacăt ? Cum ar fi, să-i zic „Jack, nu vreau să te mai văd În viața mea și, apropo, Wendy e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aș vrea să mă mut la departamentul de PR? — Poftim ? O fixez alb. — Poate poți să-i arunci așa, În treacăt. Că am reale abilități de comunicare și cred c-aș fi foarte potrivită pentru PR. Să-i arunc În treacăt ? Cum ar fi, să-i zic „Jack, nu vreau să te mai văd În viața mea și, apropo, Wendy e de părere că ar fi bună la PR“ ? — Nu știu ce să zic, spun Într-un final. Nu prea cred... că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
timp sau așa ceva. Am putea să intrăm acolo, spun, În clipa În care ajungem la cafeneaua italiană. — O idee foarte bună ! spune tata voios și Împinge ușa. Ieri l-am văzut pe prietenul tău Jack Harper la televizor, adaugă În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la o masă de lemn și un chelner ne aduce meniul. Rămânem câteva clipe În tăcere. O, Doamne. Acum m-a cuprins pe mine nervozitatea. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-i rogi să ți-l Îndoaie cu niște apă fierbinte. Nu-mi vine să cred. Au făcut trei sute de kilometri până aici. O să stăm aici și-o să vorbim toată ziua despre băuturi fierbinți ? — A, să nu uit, adaugă mama În treacăt. Ți-am adus ceva, Emma. Nu, Brian ? — A, da ? spun mirată. Ce anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zi, ți‑ai ales garderoba? mă întreabă, trăgând un fum din țigară. — Da, zic, fluturându‑i hârtia în față. Am notat totul. Până la ultima pereche de șosete. — Bravo! — Și singurul lucru pe care mai trebuie să‑l cumpăr, adaug în treacăt, este o pereche de sandale lila. — Sandale lila? — Mmm? ridic ochii cu inocență. Da, îmi trebuie. Știi și tu, o pereche de sandale ieftine și drăguțe care să se asorteze la mai multe haine... — Am înțeles, spune Suze și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stocul se epuizează, dar nu am văzut asta întâmplându‑se în fața mea. Doamne, ce palpitant! Mă apropii ușor tocmai când clienta întoarce rama invers. Se încruntă la preț și inima îmi tresaltă ușor. — E o ramă foarte frumoasă, zic în treacăt. Foarte neobișnuită. — Da, zice ea și o pune înapoi pe raft. Nu! strig în gând, necăjită. Ia‑o înapoi! — E așa de greu să găsești o ramă frumoasă în zilele noastre, spun, ca să mă bag în vorbă. Nu credeți? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușa de la intrare, Suze stă pe jos în hol și face un pachet. — Bună! zice. Ți‑ai luat pantofii? — Da, spun veselă. Sigur că da. Mărimea potrivită, totul e la fix. — Să‑i vedem, atunci! — Să‑i... despachetez, zic în treacăt, și mă îndrept spre camera mea, încercând să arborez un aer relaxat. Dar știu că par vinovată. Chiar merg ca un om vinovat. — Bex, zice ea brusc. Ce mai ai în sacoșă? Acolo nu e o singură pereche de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în așa fel încât să ajung la pedale. De când vreau să conduc o decapotabilă! Portbagajul se închide și Luke înconjoară mașina, cu o expresie întrebătoare pe față. — Tu conduci, da? — Măcar o parte din drum, m‑am gândit, zic în treacăt. Doar ca să‑ți mai tragi și tu puțin sufletul. E foarte periculos să conduci mult, știi și tu. Dar poți să conduci cu pantofii ăștia? Se uită la sandalele mele cu clementină - și trebuie să recunosc că tocurile sunt puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Un tricou Calvin Klein mărime mare, ca să fiu mai exactă. N‑am fost în viața mea mai fericită la vederea unui tricou simplu gri, ieșit la spălat. — Mersi! zic și mă sforțez să număr până la zece înainte de a adăuga, în treacăt. De fapt, cu el o să mă îmbrac azi. Cu ăsta? spune Luke, uitându‑se ciudat la mine. Credeam că e pe post de cămașă de noapte. — Este! E o cămașă de noapte... o revelație... o rochie, spun, trăgându‑mi‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
A doua zi ajungem la Londra, și Luke încă n‑a pomenit nimic nici despre afacerea lui, nici despre New York, nici despre nimic. Și știu că ar trebui să îl întreb direct. Știu că ar trebui să zic ceva în treacăt, cum ar fi „Ce e chestia asta cu New Yorkul, de care am auzit?“ și să aștept să văd ce spune. Dar nu știu... nu sunt în stare s‑o fac. Vreau să zic că e foarte clar din start
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑ți iei noua mea rochie aia Tocca, pantofii tăi roșii și pe deasupra șalul ăla al meu de la English Eccentrics? — Excelent! zice Suze, ducându‑se la șifonierul meu. Mersi, Bex. Și... poți să‑mi împrumuți și niște chiloți? adaugă în treacăt. Și un dres și niște farduri? Mă răsucesc spre ea și mă uit fix la ea. — Suze... când ți‑ai aruncat troacele, ți‑ai mai oprit și tu câte ceva? — Normal! zice, defensivă. Câteva chestii. Îmi întâlnește privirea. OK, bine, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]