31,283 matches
-
a Ligii Națiunilor. O dificultate a realizării planului consta și în nostalgia unora după imperiile destrămate în 1918, Austro-Ungar și respectiv Otoman. Autorul articolului atrage atenția că voci similare s-au făcut auzite și în anii '80-'90 ai secolului trecut, cînd federalizarea Europei a revenit pe tapet. Dar condițiile istorice erau complet schimbate după Războiul întîi, schimbare pe care cel de al doilea a făcut-o și mai adîncă, spre a se mai putea pune problema păstrării geopoliticii dinainte de 1918
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
gîndire care cultivă anumite valori (dar, vor adăuga unii, contestă sau împing în penumbră alte valori, de semn opus). Idealul declarat al filozofiei analitice a fost - mai ales în perioada inițială, sfrșitul de secol XIX și primele decenii ale secolului trecut - de a ridica filozofia, sau cel puțin miezul ei tare, la nivelul exactității și rigorii științifice; de a opera, în acest scop, o triere a problemelor preluate pe baza tradiției filozofice, separînd problemele ei cu miez și noimă de pseudo-problemele
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
p. 20). Plină de sugestii este incursiunea lui Mircea Martin în lumea criticilor reprezentativi ai anilor '90. Edgar Papu, Adrian Marino, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Liviu Petrescu, Al. Călinescu au fost, în deceniile opt și nouă ale secolului trecut, critici cu metode complet diferite de abordare a fenomenului literar, dar care, toți, au dat consistență schimbului de idei și au contribuit la impunerea unui sistem de valori funcțional. Mircea Martin reușește să pună în evidență esențialul gândirii critice a
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
de minute: "Of, iar genul ăla de film independent american care se sforțează să imite stilul european". Vaietul emis nu duce lipsă de niscaiva adevăr, doar că europenii i-au acordat acestei pastișe atît de relevante "Camera d'Or" anul trecut. Povestea îi are în centru pe Richard Swersey (John Hawkes), un vînzător de pantofi (vă rog, nu gîndiți Al Bundy) divorțat și cu doi copii în semi-custodie și pe Christine, o tînără artistă aspirantă, între timp conducătoarea unui taxi pentru
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
cu amețitorul mistral, cu intensificările norilor, furtunilor, ploii. De regulă, însă, iese învingătoare căldura, canicula de-a dreptul, cum s-a întîmplat anul acesta și, mai presus de orice, TEATRUL. Protagonistul absolut al lunii iulie. Așa cum povesteam și în numărul trecut al revistei, dar și cu alte prilejuri, ideea cu care au venit cei doi tineri directori de festival, Vincent Baudriller și Hortense Archambault, în 2004, la preluarea mandatului după lunga prezență benefică a lui Bernard Fevre d'Arcier, este una
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
însă, care se scrie și se rescrie, de fapt, mereu. O operă deschisă - o istorie în mișcare - iar fiecare loc, fiecare spațiu de joc este una din paginile care formează cartea, povestea. Am descris, în mare, în numărul de săptămîna trecută, programul festivalului. Faptul că Joel Pommerat a avut trei spectacole în selecție, Au monde, Les Marchands și Le petit Chaperon rouge, spectacole care au textele special scrise pentru trupa sa de actori, că Vassiliev a prezentat, la Carriera de la Boulbon
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
p. 20). Plină de sugestii este incursiunea lui Mircea Martin în lumea criticilor reprezentativi ai anilor '90. Edgar Papu, Adrian Marino, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Liviu Petrescu, Al. Călinescu au fost, în deceniile opt și nouă ale secolului trecut, critici cu metode complet diferite de abordare a fenomenului literar, dar care, toți, au dat consistență schimbului de idei și au contribuit la impunerea unui sistem de valori funcțional. Mircea Martin reușește să pună în evidență esențialul gândirii critice a
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
de genul: "Decât să le dau escrocilor, care-au luat cu japca cele mai bune hoteluri, un ban, decât să-mi scuipe în supă toți nemernicii și nespălații, mai bine iau avionul și merg la croați! Am fost și anul trecut și mă costă cu vreo patruzeci la sută mai puțin. Dar să vezi ce tratament! Ce politețe! Ce servicii! Deja mi-am făcut rezervarea și pentru la anul!" Faptul că istoria noastră a fost mereu brăzdată de evenimente dure, că
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
printr-o combinație de criterii, și că trebuie să fie gata pentru orice sacrificii de care ar fi nevoie pentru apărarea și promovarea intereselor națiunii, oricât ar avea de suferit din această pricina alte interese". După anii '70 ai secolului trecut, a apărut o multitudine de demersuri ce au vizat identificarea cauzelor naționalismului. Ernest Gellner 3 consideră că, pentru a ajunge la sursele naționalismului, este necesară o analiză a raționalității societății industriale sau a modernității. Pornind de la celebrul eseu al lui
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
atitudinea inițială potrivită pentru un cercetător fiind agnosticismul. De aceea, "că o premiza de lucru, orice grup uman destul de numeros ai cărui membri se consideră o "națiune" va fi tratat în consecință". Analizând preocupările apărute în deceniul opt al secolului trecut, Smith 13 identifica două mari curente ce au disputat pe această temă: modernismul și perenialismul. Modernismul susține că: națiunile sunt în totalitate moderne (apărute după Revoluția Franceză) și în mod necesar doar moderne, "consecințe inevitabile ale revoluțiilor care constituiau modernitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în comun a unei averi legate de amintiri; altul este consimțământul actual, dorința de a trăi împreună, voința de a continua spre a spori valoarea moștenirii primite. Omul nu se improvizează. Națiunea, ca și individul, este rezultatul unui lung efort trecut, al sacrificiilor și devotamentelor. O națiune este, deci, o mare solidaritate constituită prin sentimentul sacrificiilor făcute și a celor pentru care există dispoziție de a fi făcute. Ea presupune un trecut; ea se rezumă, totuși, în prezent la un fapt
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
popularizări". Dar, în opinia sa, nici limba, nici apartenența etnică și nici religia nu pot fi criterii ale protonaționalismului, fiindcă sunt destule situații în care ele sunt infirmate. De aceea, " Singurul, cel mai important criteriu pentru protonaționalism este conștiința apartenenței, trecute sau viitoare, la o entitate politică stabilă. Cel mai bun liant protonațional este să fii ceea ce jargonul secolul al XIX-lea a numit "națiunea istorică", mai ales dacă statul cadru pentru viitoarea națiune a fost asociat cu un Staatsvolk - popor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
căreia i se adresează, cu mențiunea că simpla utilizare a unei nostalgii restaurative nu mai este atat de eficiență pe cât am putea crede. Spre deosebire de Zakaria, care susține că remediul potrivit este să ne reamintim de povestea glorioasa a libertății noastre trecute 13, Rorty crede că doar o împrospătare a vechilor idealuri liberale cu un apetit utopic sporit poate recrea tipul de speranță socială pe care l-au avut cândva "bătrânele" democrații occidentale. Conștient de prezența unui sentiment de dezamăgire privind democrațiile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
neutralității", ne dă de înțeles autorul invocat, nu este altceva decât un alt personaj din recuzita retoricii metafizicii (alături de "fundament"22, "natură"23, "universal" etc.). Problemă pe care o are liberalismul timpurilor noastre, crede Rorty, ține de o situație istorică trecută, de o contingenta culturală transformată în obligație (o "retorica" transformată, prin obișnuință, în "logică"). Așa cum precizează în mai multe rânduri, retorica politică a Iluminismului a beneficiat de sprijinul oferit de științele naturii, care dispuneau de un capital simbolic enorm. În
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cauze și mai sfinte: eliberarea de asuprirea forțelor străine. În practică, ei coagulează ura și resentimentul unor categorii de indivizi pe care istoria i-a trecut pe linie moartă. Terorismul actual nu are nimic de-a face cu "progresismul" secolelor trecute, când în figurile eroilor legendari, de la Robin Hood la Cartouche, de la Wilhelm Tell la Iancu Jianu, întâlneai un spectaculos amestec de emancipare individuală și justiție socială. Teroriștii de azi apasă până la refuz pedala anulării individualității în numele libertății iluzorii a tribului
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
cu sabia lui Zamolxe deasupra capului". Sună bine, nu? Fiindcă sabia lui Zamolxe sau Zalmoxis nu există, așa că guvernul poate dormi liniștit. Tot o vorbă veche și-nțeleaptă zice: gura păcătosului adevăr grăiește. Primăria sectorului 2 s-a ocupat, duminica trecută, de olimpici. Invitația trimisă acestora, de un prost-gust și un umor involuntar cum de mult nu i-a mai fost dat Cronicarului să citească, merită reprodusă aici: În această invitație, amestec de metafore, stil publicitar, americanism și urme de limbă
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
filmului stabilesc cine ce premiu ia, înainte de întrunirea juriilor. Totul e politizat, totul e o uriașă înșelătorie căreia filmele noastre, mai bune decît ale altora, îi pică victime, pentru că n-avem sprijinitori acolo unde trebuie, în oculta filmului internațional. Anul trecut, am vorbit la telefon cu Criști Puiu, care tocmai luase premiul pentru filmul său, Moartea domnului Lăzărescu. Totul fusese simplu. "Dl Lăzărescu" fusese bine primit la vizionarea cu public, se scrisese bine despre el în cîteva reviste de cinema din
Cum au învins românii oculta la Cannes by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10585_a_11910]
-
competiției pentru marile premii ale festivalului castiga Marele Premiu pentru Debut Regizoral. Iar filmul lui Cristian Mitulescu primește, în secțiunea la care a fost admis, Premiul pentru Cel mai Bun Rol Feminim, în persoana actriței Dorotheea Petre. Situația de anul trecut se repetă în cazul lui Porumboiu. Nici criticii autohtoni de film și nici el însuși nu s-a așteptat la Marele Premiu pentru Debut. Iar Dorotheea Petre, care e prima actrița din România care obține un premiu de interpretare la
Cum au învins românii oculta la Cannes by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10585_a_11910]
-
Constantin Țoiu Scriind imprudent - anii trecuți - la rubrica mea, articolul săptămânal, despre Grecia campioană europeană de fotbal, înainte de a se juca propriu-zis finala, ca românul deștept și nu prea învățat cu marile victorii, și temându-mă că mai mult decât rezistența eroică din preliminarii a urmașilor
Pe moment by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10559_a_11884]
-
succes revista. Așa vom face și promit că voi reveni și cu alte informații despre IPS Bartolomeu. A fost ultima dată când i-am auzit vocea caldă, cu vibrații inconfundabile, iar scrisoarea pe care mi-a trimis-o tot anul trecut, o voi pune în râma, pentru rugăciune. Câte nu ar fi de spus, câte învățături nu se vor trage din cărțile marelui cărturar în anii care vor urma! IPS Bartolomeu a plecat dintre noi, dar va rămâne nemuritor în sufletele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de la gară”. Da, Ion de la gară, despre care se știe „sigur” (conform aceleiași surse), ca scria (și, probabil, încă mai scrie) poezii. Până aici, totul lăudabil. Regretam însă faptul că, în aleasă noastră democrație, nu s-a păstrat obiceiul vremurilor trecute, vremuri în care culturnicii neamului promovau, cu îndârjire, în pagini cu renume, cănd poetul țăran, cănd țăranul poet. Pentru a nu da liber interpretărilor jegoase, vă avertizam că nu despre el, țăranul român, este vorba în expresia de mai sus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o formulă matematică de exprimare) și dau o clipă fugă la începuturile decăderii umane. Evident în Biblie, însă nu la izgonirea din Rai, întâmplare ce vine să exprime și să explice în același timp, conceptul de existențialism formulat în secolul trecut (în special de către Jean-Paul Sartre), ci în capitolul Cain și Abel. Chiar dacă, să zicem, tot omul cunoaște povestea, o reamintesc fie și numai pentru împrospătarea memoriei. „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată și a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
luna a disparut a renunțat la identitate - de mult am invatat să-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare din numărul trecut) 1001. Formă este fulgerul Iluziei Vieții ce reflectă o frântura din adevărul luminii. 1002. Privirea luminii din noi nu poate fi umbrită decât de roua cuvintelor iubirii. 1003. Ce altceva poate să fie apă vieții decât o lacrima a acestei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
astfel încât să am timp să trec prin toate evenimentele ce-mi formează destinul. nu păstrăm măsură strângem lucruri fără să ne fie de folos nu păstrăm măsură mănați din toate părțile e cu neputința să cuprindem totul. (continuare din numărul trecut) 1. Să ne gândim că România ar avea nevoie în acest moment, (dăm un exemplu) datorită crizei financiare și bugetare în care ne găsim, de 15 miliarde de euro. Cu banii aceștia Statul român ar putea să le plătească până la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în uitare a celor ce-au fost măreți. Fără materialul talentatului scriitor, ziarist Jean Dumitrașcu și al scriitorului-muzicolog Marin Voican-Ghioroiu (cercetător al „fenomenului Zavaidoc”), cărora le mulțumesc, scrierea mea despre Marin Teodorescu Zavaidoc n-ar fi existat. (Continuare din numărul trecut) Trist, slab, gol, uns cu nămol, Mitică se plimbă pe o plajă pustie cântând: Sârmane leu, sârmane leu. Noi știm cât e de greu... Mamooo!... Mitică!... Nimeni n-o să mă creadă! rostește țiganca topless, ce pretinde că, la culoare, e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]