1,604 matches
-
ca să ajungă la dorita, inacce sibila Cydonia, prizonieră în glacialul Corn al lui Ammon... Iar la ultima pagină, când Cydonia aruncă tatălui ei la picioare pielea proaspătă și sân gerândă a propriei fețe, strigând „Recunoaște-mă!“, am simțit mereu acel tremur violent și irepresi bil, senzația aceea de pierdere iminentă a minților pe care cred că toți cititorii cărții lui Rotluft o știu prea bine. Eram poate la a cincisprezecea lectură când am pierdut ediția mea originală, îngropată sub gră mada
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în chicoteli stridente. —Ei, n-o să ne distrăm chiar așa de bine. Dar la plecare îl sărută pe țeasta care se vindeca. Te iubesc, Marker! El încercă să se ridice și să se țină după ea. Karin îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hai să mergem undeva. Să ne luăm o cameră. Douăzeci de minute“. Rochia de mătase, care-și face treaba. Iar ea nu simte nimic, un nimic care o umple și o înalță. Ea e țintuită locului, incapabilă să-și controleze tremurul capului. M-am autodesființat pentru tine. Uluit că făcuse asta. Uluit că încă era în stare s-o facă. Ea îl privește, scurmând după trecut. —Ai crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă cunoști! Ani de eforturi și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au adunat la mine-n computer și încă așteaptă. Nu știu exact ce... Cam așa poate fi rezumată experiența mea scris maternitate. Însă lucrurile sunt, desigur, mult mai complicate... Dormi, puiul mamei, dormi, închide ochișorii, domolește-ți bătăile inimii și tremurul piciorușelor, lasă-ți respirația să ți se liniștească ușurel, până când vei aluneca lin în somn, mama e obosită, de jumătate de oră se învârte prin cameră cu tine-n brațe, urmând pașii unui ritual secret de adus somnul, șoptind ceva
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
prea mult timp și, duhnind, mult prea slab, se întreabă dacă se va mai trezi vreodată. Chiar podul abia dacă se poate zări de aici, podul cu lămpi elegante care leagă cartierul mărginaș de casele somptuoase de pe digul din spatele meu. Tremur în haina mea de ploaie. Mă așez. Închid ochii. Lapovița îmi lovește fața. Dar cînd mă lungesc pe spate și mă întind, simt dintr-o dată, din nou, lemnul cald de-a lungul spinării și pe dosul picioarelor, ca și cum căldura s-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trăiam toți într-un vast cimitir și ne strigam unul pe altul, fiecare din sicriul său...“ „Ghoapa mea se află totdeauna lângă a dumitale, nu-i așa ?“, a oftat doamna Gerda. I se umeziseră ochii, avea din nou acel ușor tremur în glas. Apoi și-a retras bustul dincolo de vitrină, în farmacie. „Ah thebui să plec“, mi-a spus, „am întâlnihe cu soțul meu, îl văd venind...“. Am întors capul și m-am uitat în lungul străzii. Abia peste câteva clipe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
umbre. Nu se vedea încă nici o urmă a tribului de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla de aproape o sută de zile încoace. Se opri, în sfârșit, înfiorat de această realitate. Labele picioarelor îi zvâcniră cuprinse de un tremur ce-i încorda ghearele ascuțite ca niște lame. Tentaculele groase care-i creșteau din umeri se încordară și ele. Corl își răsuci dintr-o parte în alta enormul său cap de pisică, în timp ce filamentele păroase din care-i erau alcătuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ce doriți? întrebă Selenski. - Pune toate sistemele în funcțiune! Selenski își manevrăa cu dibăcie scaunul spre consola principală și, ajuns acolo, acționă încet comutatorul general. Se auzi un fel de șuier și nava începu să se zguduie, scuturată de un tremur puternic, dar peste câteva secunde își recăpătă echilibrul, motoarele se puseră în mișcare, iar șuierul se stinse treptat. Morton își făcu din nou auzit glasul: - Aș dori că experții să facă propuneri în legătură cu lupta noastră împotriva monstrului. Ar fi cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ochii acuzatori asupra lui. Se uită în jur, dar constată că e aproape singur; restul mulțimii se înghesuise înainte. Fara clătină din cap, nedumerit de acea privire severă, și apoi tresări când primarul Dale întinse degetul către el spunând cu tremur în glas: - Iată omul răspunzător de necazurile care s-au abătut asupra noastră. Pășește înainte, Fara Clark, și arată-te, să te vadă toată lumea. Acțiunea ta a costat orașul nostru șapte sute de unități monetare pe care nu prea ne dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să mormăie ceva în sinea lui, iar când Cayle îi puse o întrebare bâigui că a venit în Orașul imperial "... când eram cam de vârsta dumitale. Doamne, ce ageamiu eram!" Indignarea amestecată cu vinul îi dădu un spasm și un tremur: - Vezi tu, băiete, împuțitele astea de monopoluri ale îmbrăcăminții au tipuri diferite de stofe pe care le trimit la țară. Pe un sătean îl recunoști de la distanță. Și pe mine m-au mirosit imediat... Deci asta era: hainele îl trădaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i se pierdea cu totul din ochi, un tremur fierbinte îl străbătea dinăuntru. Nu-i plăcuse vreodată acel fior care îl făcea să se simtă nesigur și tulburat. Noroc că se întâmpla numai primăvara și în lunile călduroase, când Zet era liber să alerge cu ea de-a lungul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura că știa fără să privească și că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă a dentistului, spălată și nouă precum jucăria unui copil, se izbise de tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aramă, de departe vede - albind Și aude glasul mândru al pădurilor de-argint. Noaptea-n rouă e scăldată, lucioli pe lacuri sboară, Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se - nfășoară, (330) În pădurea argintoasă iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văsduhul tămîet, Pare că și trunchii mândri poartă suflete sub coajă, Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă, Crengile sunt ca vioare pintre care vântul trece, (335) Frunze sun ca clopoțeii, trezind ceasul doisprezece Și pin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
albă, slabă, zâmbitoare - Părea un demon rătăcit din soare. Ah! te iubesc - îi zise el -copilă, La glasul tău simt sufletu-mi rănit, Din stea născut plec fruntea mea umilă, 220Cu ochii mei prind chipul tău slăvit - Nu vezi cum tremur de amor - ai milă! În nemurirea mea de-aș fi iubit - Iubit de tine - te-aș purta: o floare În dulci grădini, aproape lângă soare. 225N-ai vede iarnă, toamnă nu, nici vară, Eternă primăvar, - etern amor... De ți-aș închide
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
crește, Lutul îl naște, lutul îl primește. 61 {EminescuOpVI 62} Și acest drum al pulberei, peirei, Ce ca pe-un plan l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am închinat murirei -. În van s-acopără oprind ruina, Nimic etern în tremurul sclipirei; În van adun și-și grămădesc lumina, În cărți și scrisuri - și în van ș-acață De vis etern sărmana lor viață... Și tu ca ei voești a fi, demone, Tu care nici nu ești a mea făptură; Tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te - apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile Pâlcuri sboară ciorile, De mai zici cu [zicătoarea]: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temeiu de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu ceaiul. Domnul Scarlat n-ar fi trebuit să accepte niciodată." Florence împărți ceștile. Se adresă fără chef căruntului: ― Dumneata nu vrei? Nucu Scarlat clătină din cap: ― Mă mulțumesc cu romul. Șoferul duse ceașca la gură încercînd să-și stăpânească tremurul mâinilor. Își simțea spinarea vibrând ca un arc. Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
suficient pentru fuga mea. ― Adică vrei să spui că ai de gînd să rămîi? îl întrebă cu asprime consilierul Peter Cadron. Pe Hedrock iarăși îl copleși senzația de răceală și înțepeneală. Cînd vorbi din nou, vocea lui avea un ușor tremur, deși cuvintele în sine erau precise și, în esența lor, încrezătoare: ― Vă rog să nu uitați, domnule Cadron, că noi am analizat împreună caracterul Împărătesei. Presiunile socio-tehnice anormale ale epocii au făcut-o la fel de neliniștită și înclinată spre aventurism așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe gînduri, coborî în sala izolată și-l găsi pe Greer conștient. Îl privea cu un amestec de ură și spaimă. ― Să nu-ți închipui c-ai să scapi așa ușor după ce-ai făcut ticăloșia asta, zise el cu tremur în glas. Cînd o să afle Împărăteasa o să te... Hedrock i-o reteză: ― Unde sînt ceilalți? Unde e Kershaw și unde e (șovăi o clipă) fratele meu Gil? Ochii negri care-l fulgeraseră cu privirea se holbară acum. Greer fu străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Cînd o să afle Împărăteasa o să te... Hedrock i-o reteză: ― Unde sînt ceilalți? Unde e Kershaw și unde e (șovăi o clipă) fratele meu Gil? Ochii negri care-l fulgeraseră cu privirea se holbară acum. Greer fu străbătut de un tremur vizibil și apoi spuse: ― Du-te dracului! Numai că tonul lui era de om înspăimîntat. Hedrock continuă cu fermitate: ― Să fiu în locul dumitale aș începe să mă îngrijorez în privința soartei mele în cazul cînd cineva ― de pildă subsemnatul ― s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cît mai atente a tainei. Ascultă, Dan, vestea este absolut uluitoare. Avem un sistem de propulsie atît de rapid încît este pur și simplu un vis. Stelele sînt ca și cucerite. De îndată ce închei această scrisoare, plecăm către Centaurus. Mă apucă tremurul și frigul și greața, mă trec fiori reci și fierbinți numai la gîndul celor ce se vor petrece. Asta înseamnă totul. Se va deschide larg lumea întreagă. Gîndește-te doar la toți acei oameni care au fost aruncați cu de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și auste ritatea rectangulară a centralei electrice. Din miezul ei răzbate până la ei un muget înfundat, semănând cu ciocnirea unor uriașe ciocane de ciclop. Borduria își întinde umbra ei tehnologică. Tintin, Milou, Haddock și Tournesol nu-și pot reprima un tremur contemplând clădirea ce domină împrejurimile punctate de micile case și de barăci metalice. Viitorul întunecat al omenirii se află în fața ochilor lor, întruchipat în mijlocul Africii. Capitolul 8, în care Olrik și Sponsz contemplă viitorul Undeva dincolo de zidurile inexpugnabile ale colosului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Te omor, striga tata disperat, te omor." Îl înfruntam: "Asta și vreau. Ca să intri la pușcărie". El mă privea lung și aproape mă înduioșa furia lui neputincioasă. Se congestiona la față, arăta ca un rac fiert, iar buzele căpătau un tremur nervos. Cred că nu l-am iubit niciodată mai mult ca în asemenea momente când el mă ura. Și, în ciuda a tot ce se întîmplase, aș fi găsit poate tăria să mă căiesc dacă mi-ar fi zis pe nume
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alături de tine. Ce facem acum? Arăta palid. Pretinsese odată că el făcea o distincție între onoare și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă convingeam că asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dîndu-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la întâmplare și înălțându-se însângerată, împrăștiind în sfârșit sângele și durerea omenească "pentru însămânțări care ar pregăti recoltele adevărului". La capătul frazei sale lungi, părintele Paneloux s-a oprit, cu părul căzut pe frunte, cu trupul fremătând de un tremur pe care mâinile lui îl transmiteau amvonului și a reluat, mai înăbușit, dar pe un ton acuzator: Da, a sosit ceasul să meditați. Ați crezut că e de ajuns să-l vizitați pe Dumnezeu duminica pentru a fi liberi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]