9,583 matches
-
fluxului de trafic din sens opus. Bărbați tineri, singuri la volanul primelor lor mașini, aproape niște epave luate de la curtea de vechituri, masturbându-se pe când înaintează pe cauciucuri roase spre destinații incerte. După o coliziune abia ratată la o intersecție, sperma tremură pe cadranul crăpat al vitezometrului. Mai târziu, rămășițele uscate ale aceleiași sperme sunt șterse de părul vopsit al primei femei care-i stă întinsă în poală cu gura peste penis, mâna lui de pe volan făcând mașina să se avânte prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să se avânte prin întuneric spre o intersecție pe mai multe niveluri, frânele derapante trăgând sperma din el în vreme ce mașina zgârie spatele unui camion cu remorcă plin cu televizoare color, stimulându-i clitorisul cu mâna stângă și făcându-l să tremure în pragul orgasmului pe când farurile camionului semnalizează în oglinda retrovizoare. Și mai târziu, el se uită cum un prieten călărește o adolescentă pe bancheta din spate. Mâini soioase de mecanic expun fesele fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele interiorului mașinii, înțepând zonele proeminente ale coloanei de direcție și tabloului de bord. - Vaughan! am șoptit, petrecându-mi brațul pe după umerii lui. Corpul îi tremura, aproape de orgasm, latul palmei sale stângi stând lipit de prohab într-o poziție ca de karate, ca și când ar fi încercat să se rănească singur, ocupat să-și maseze penisul erect prin materialul pantalonilor în vreme ce mâna dreaptă tremura deasupra fotografiei desfigurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui. Corpul îi tremura, aproape de orgasm, latul palmei sale stângi stând lipit de prohab într-o poziție ca de karate, ca și când ar fi încercat să se rănească singur, ocupat să-și maseze penisul erect prin materialul pantalonilor în vreme ce mâna dreaptă tremura deasupra fotografiei desfigurate. Cu o sforțare, se îndreptă de spate, sprijinindu-se de brațul meu. Se uită țintă la fotografiile mutilate ale actriței de film, înconjurată de punctele de impact și zonele rănilor pe care le marcase pentru moartea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan fluieră admirativ. Ne-am plimbat printre standurile și platformele rotitoare, Gabrielle croindu-și șontâcăit loc între directori de firme auto și prezentatoare. Îmi țineam ochii ațintiți la proteza ei ortopedică, la coapsele și genunchii ei deformați, la umărul stâng tremurând, la părțile corpului său ce păreau să facă semne mașinilor imaculate de pe platformele rotitoare, invitându-le să-i înfrunte rănile. Când urcă în cabina unui mic sedan japonez, ochii ei blânzi îmi văzură corpul nevătămat în aceeași lumină verde-albăstruie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un curent politic însă marxismul devine agitator, revoluționar, și prin aceasta el cade în contrazicere cu sine însuși. Într-adevăr nu se poate împăca apelul lui MARX către proletari, pe care îi îndeamnă să lupte uniți, făcând pe capitaliști să tremure, cu dialectica materialistă, cu concepția evoluției mecanice.[...] În toată doctrina marxistă să vede această oscilație între sistemul teoretic-materialist, economic și curentul revoluționar. Bolșevismul, ca doctrină economică, nu se deosebește teoreticește aproape deloc de marxism, el nu aduce nimic nou; dar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vedere psihologic. Nemaiputând avea nici o inițiativă, oamenii, sub regimurile dictatoriale, se dezvață să mai voiască; nemaiavând nici o răspundere, ei devin nepăsători, apatici, gata să primească cu resemnare orișice. Ei se întorc la psihologia deplorabilă a sclavilor din timpurile străvechi, care tremurau veșnic dinaintea stăpânului, știind că el avea asupra lor toate drepturile, chiar și pe acela de a-i ucide, când și cum avea poftă. Se cuvine să ne oprim puțin și asupra maselor populare, mai precis asupra totalității cetățenilor cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care împiedică adoptarea măsurilor necesare. Schimbarea clasei politice a devenit prioritară. Cei 15 ani care au trecut de la Revoluție încoace au demonstrat suficient capacitatea foștilor și actualilor politicieni români. Mulți dintre ei nu au deloc o asemenea vocație și nu tremură pentru destinul României. Schimbarea lor reprezintă o soluție vitală pentru redresarea țării, impulsionând reformele în toate domeniile. Ziaristul Dan Pavel remarca în acest sens în august 2000: „ Spre deosebire de Polonia, Ungaria sau Republica Cehă, unde clasa politică se recrutează dintr-un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-o cu grijă în sus. - Nu? se miră ea. - Nu. Nu întreabă ce, și nici de ce, ceea ce mă bucură. Îi simt corpul cald, tare, o mângâi dezinvolt pe sâni, prin tricou. O ating și în alte locuri, o fac să tremure, să geamă, să respire altfel, să vrea. - Tu sus, zic, ea fiind deja deasupra mea. - Prezervativ? întreabă. - N-am, mint eu. De fapt, am unul în portofel, dar nu vreau să-l folosesc. Nu vreau... Nu iei pastila aia? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dădură seama că nu era de glumit și o luară la fugă strâmbându-se la mine. - O să vin la părinții voștri, am urlat eu după ei, după care am luat pisoiul în brațe și am pornit către casă. Bietul animal tremura, sângera, se pișa pe el, vomita, făcea ca toți dracii. Ajuns în casă, l-am spălat, l-am reparat, i-am dat de mâncare, i-am pus o coroană de aur pe cap, l-am așezat pe o pernă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că va avea cel puțin parte de niște amuzament, dacă nu chiar și de altceva. Așa că toată noaptea îl mângâie pe pulă, iar el, nefiind în stare să se miște și prea prost și inhibat ca să facă mai mult, gemu, tremură și lăsă să i se scurgă din pulă ceea ce părea a fi jumate de litru de spermă. Angelica se întrebă chiar la un moment dat dacă băiatul nu ar fi putut să răcească cu sperma în chiloți, dar își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mâna tremurândă și lipsit de cuvinte, marele om semnă hârtia pe care i-am întins-o. Ceilalți frați se buluceau spre ieșire. - Stați o secundă, am urlat, și o parte dintre ei leșinară instantaneu. Ceilalți se adunară într-un colț, tremurând ca niște oi în fața lupului. - Ce e? Ce dorești? îngăimă unul mai curajos. - Nimic. Dacă întâmplarea îl va scoate în calea mea pe unul dintre voi, pe stradă, la film, la operă sau la meci, acela ar face bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care tocmai se afla cu Suki, Love Deluxe, albumul lui Sade din anul 1992, care include și superhitul No Ordinary Love. - Începuse deja să-și dea jos pulovărul și i-am zis „stai, nu încă“. Am întins-o pe pat, tremura toată, avea un fel de convulsii, aproape că m-am speriat. Am întins mâna înspre ea și, când i-am atins piciorul, am tras o rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Bine. Atunci anunțăm ambasada României, iar ei vă vor contacta pe dvs. probabil. - Ok. Vă mulțumesc foarte mult, domnule inspector. - N-aveti pentru ce, îmi fac doar meseria. După plecarea lui Lantz, îmi turnai restul de whisky în pahar. Îmi tremurau mâinile. Mă durea capul. Dar eram fericit, sau ușurat, deși nu puteam înțelege cum și de ce acest om, în aparență inteligent, nu bănuia nimic. Mă dusei la fereastră și mă uitai afară. Ningea în continuare, bineînțeles. Îl văzui pe Lantz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
continuare, bineînțeles. Îl văzui pe Lantz pe o bicicletă, dispărând într-un vârtej de zăpadă. Privii în continuare pe geam, visător. După o vreme sună telefonul. - Da, zisei, uitând ca de obicei să mă recomand. - Alex? Era Anca. Mă așezai tremurând și mai tare pe un scaun oarecare. - Anca? - Bună. Scuză-mă că am plecat fără să-ți zic nimic. - Oh... nu-i nimic... unde ești? Ce faci? - Da, sunt într-un sat, Sundsvallabaek... rămân aici. - Aha. - Și aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de fiecare dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând, gâtul răsucindu-se în efortul de a ține în suspensie și în evidență toate celelalte probleme nerezolvate, cu răbdarea dezolată a oamenilor prea nervoși și nervozitatea supersonică a oamenilor prea răbdători. Când ai intrat în sediul editurii și le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-l viziteze pe bătrânul romancier nu sunt clare din ansamblul corespondenței: fie că a pozat în reprezentantul OEPHLW-ului din New York („Organizația pentru Producerea Electronică de Opere Literare Omogenizate“), oferindu-i asistență tehnică pentru terminarea romanului („Flannery devenise palid, tremura, strângea la piept manuscrisul. - Nu, asta nu - spunea el - nu voi permite așa ceva niciodată...“), fie că s-a dus să apere interesele unui scriitor belgian plagiat fără rușine de Flannery, Bertrand Vandervelde... Dar, revenind la ceea ce-i scria Marana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu și aerul era nemișcat. Spre amiază avea să fie o pâclă de arșiță care va face dealurile să pară că dansează și tremură. Atunci va merge acasă să ia prânzul, fiindcă va fi prea cald ca să mai lucreze. Va sta în bucătăria sa, care era cea mai răcoroasă încăpere din casă, își va mânca mămăliga cu tocăniță preparată de menajera lui și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
supraviețuiesc cu ajutorul creditelor, se căciulesc în fața înfumuratului domn Timon Mothokoli, care-i responsabilul cu acordarea creditelor bancare. Auzise că domnul Mothokoli, în drumul lui de acasă, de pe Kaunda Way, până la bancă, trecea pe lângă ușile a cel puțin cinci persoane care tremurau la vederea mașinii lui. Domnul J.L.B. Matekoni ar putea, dacă ar avea chef, să-l ignore pe domnul Mothokoli dacă l-ar întâlni în mall, dar, de bună seamă că nu ar vreodată una ca asta. Deci, dacă am toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-o pe masa prezidiului. Arată în țoalele ei de bazar ca un gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când ai un necaz, îl mai învârți puțin pe deget. Ei, dom’ profesor, dac-ai ști câte știu eu, ți s-ar face părul măciucă. Dar m-am gândit că mai bine aș merge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le vorbești... Să nu râzi, chiar trebuie să le vorbești! O vreme vor plânge după rădăcinile lor, se vor răsuci în cutii... Nu durează floarea, trebuie să fii acolo, s-o pândești, s-o auzi cum mișcă... Știi că floarea tremură și cântă când se deschide? Ai gustat vreodată din rădăcina arborelui-om? E acră, acră-amăruie ca agurida... Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rupe, se amestecă... Ea îi dă să bea din sângele ei... - Cui? - Lui! Cui altcuiva? - Dar El e Ea sau Ea e El... - Da, Ea e El, dar îi dă din sângele lui, pardon, ei, și extazul e maxim, explodează, tremură, urlă... la noi nu s-a mai scris așa ceva! Ea e obsedată de carnea lui, de pulpele lui, într-o zi îl mușcă de gât, altădată visează cum înghite bucăți din creierul lui, cu lingurița... Nu știu dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se pare că abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acadele pe băț, doar îs obișnuiți cu asta, întotdeauna va fi cineva să-mi dea un pumn, să-mi pună piedică, ha-ha-ha, iată, strângeți copii de nasul roșu, face muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură toată. - Vino aici... Nu suportă atingerea, se scutură și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia mă târâi, încă nu m-am dezmembrat, am hălăduit prin Budapesta. - Iar? - Da, am ieșit, ca de obicei, prin fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
margini. - O să le urce ei sus, în blocul ăla repartizat, le dau de-o mastică, de-o țuică. Vin și eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]