1,066 matches
-
cultura de la Palmira să fie deschise la numeroase sincretisme și influențe, care ne dezvăluie complexitatea și stratificările istorice, marcate inclusiv de influxul culturii elenistico-romane. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale religiei cetății Palmira este În special persistența vechilor panteonuri tribale, „reorganizate” Într-un panteon civic articulat și unitar din punct de vedere formal datorită efortului teologico-politic al clasei sacerdotale. Diferitele triburi adunate În oază, fiecare cu tradițiile și cultele proprii, arată, la rândul lor, că au suportat În grade diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe un zeu mult mai prezent În devoțiunea populară decât Îndepărtatul Bel. În panteonul compozit de la Palmira figurează și Bel-Hammonxe "Bel-Hammon", un zeu În mod sigur analog cu Baalxe "Baal"-Hammon din tradiția feniciano-punică, introdus În oază, probabil, de grupuri tribale din Antiliban sau Hauran. Acesta deținea un sanctuar În afara orașului, plasat pe vârful Gebel Muntar (la sud-vest de Palmira), unde era venerat alături de o zeiță de origine arabă Manawatxe "Manawat". Tribul Bene-Agrud are pentru Ben-Hammon o devoțiune specială, marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
probleme, putând fi vorba despre o entitate aparte, diferită de celelalte, născută din nevoia credincioșilor de a avea un interlocutor divin intim și mai atent la nevoile individuale, decât marile divinități ale cetății sau decât cele venerate În tradițiile antice tribale ale grupurilor individuale. Fenomenul poate fi Încadrat În religiozitatea populară care are tendința de a se detașa de cultul public. Trebuie ținut cont și de faptul că „Zeul Anonimxe "Zeul Anonim"” este un zeu sùnnaos, adică lipsit de sanctuar propriu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
an, În total existau mii de funcționari consacrați cultului Împăratului. Noua epocă devine totuși vizibilă și În infrastructura sacrală, și În topografia capitalei, iar cultul Împăratului devine un fenomen de masă. Prin intermediul războaielor și al urbanizării se schimbă și structurile tribale ale popoarelor supuse În provinciile apusene ale Imperiului, cele latine. Romanizarea lor semnifică o inserare În provincii, districte și teritorii, pe care abilitatea administrativă romană a creat-o treptat. Și aceste noi realități administrative capătă curând o fizionomie sacrală. Districtul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din prima căsătorie, Isatv³straxe "Isatva>stra", și a doi fii din cea de-a doua, Urvatatnaraxe "Urvatatnara" și Hvareåithraxe "Hvarec^ithra". G³th³ Îl prezintă pe Zoroastruxe "Zoroastru" ca pe o figură pe deplin umană, formată În mediu său familial și tribal. El se deosebește de ceilalți doar prin relația directă cu zeul său. Însă tradiția religioasă ulterioară i-a conferit trăsături supraomenești, ajungând să dea viață unei adevărate legende, bogate În elemente mitice și miraculoase. Devine omul perfect cu care Începe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre divinități, astfel Încât, de exemplu, o zeiță numită Tricoriaxe "Tricoria" este legată În mod clar de tribul tricorilor. Pe lângă aceasta, În lumea irlandeză era frecvent jurământul „Jur pe zeii pe care jură tribul meu” - formulă care confirmă tocmai existența divinităților tribale. Aceste argumente nu par Însă decisive. Este adevărat că mărturiile epigrafice demonstrează o fragmentare puternică a teonimelor, Însă o dovadă În sens contrar este adusă de toponimie, care relevă, de exemplu, cultul zeului Lugusxe "Lugus" Într-o arie vastă care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
străin religia noilor stăpâni. În această stare de gol existențial - pe de o parte, o religie care nu mai poate fi urmată, iar de cealaltă parte, o religie pe care nu doresc Încă să o urmeze -, vechiul cult popular, local, tribal al Matroanelor constituie un refugiu provizoriu pentru persoana care era lovită În cele mai intime și străvechi tradiții. Trebuie totuși să subliniem că nu este vorba despre un cult nou, generat de o nouă situație istorică, ci de o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru persoana care era lovită În cele mai intime și străvechi tradiții. Trebuie totuși să subliniem că nu este vorba despre un cult nou, generat de o nouă situație istorică, ci de o nouă Înflorire a unui străvechi cult popular tribal. 10. PREOȚIITC "10. PREOȚII" Ar fi totuși o eroare de perspectivă istorică să ne imaginăm o antinomie veche și stabilă Între religia oficială și cultul Matroanelor, pentru că, În epoca anterioară cucerii romane, după cum atestă documentația epigrafică, cele două au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trib este un panteon al divinităților majore și minore. La rândul lor, nici Fomoirexe "Fomoire", cu dimensiunile lor gigantești și aspectul lor monstruos, nu sunt ființe umane. Astfel, lupta dintre Tuatha și Fomoire nu apare ca o Înfruntare Între grupuri tribale, ci ca o luptă Între două categorii diferite de divinități. Nu putem, totuși, să nu confruntăm această luptă cu ceea ce se Întâmpla În India, unde Asura se luptau cu Deva, și cu ceea ce se Întâmpla În lumea germanică, unde Asi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din martie 1948, lista guvernului a câștigat În alegerile naționale 405 din cele 414 locuri În parlament. În România, ca și În Bulgaria (sau În Albania, unde Enver Hoxha i-a mobilizat pe toscii din sud pentru a Învinge rezistența tribală a ghegilor din nord), complotul și violența nu erau doar o posibilitate printre altele, ci singura cale de acces la putere. Polonezii erau și ei predestinați sferei sovietice după al doilea război mondial: din cauza poziției geografice (Între Berlin și Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câteva rețete standard: beduinii trebuiau să treacă de la organizarea bazată pe rudenie la cea bazată pe cetățenie, de la viața solitară de tabără la viața de comunitate sedentară, de la pastoralismul cămilelor la agricultură, de la individualism la participare comunitară și de la afiliere tribală la participare națională. Mai mult, studiul atribuia câteva caracteristici negative acestei populații: „pacea minții”, lipsa planificării, a economisirii și a investițiilor. După cum se poate observa, fiecare recomandare se baza pe schimbarea modului esențial de viață al acestei populații. Afilierea tribală
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tribală la participare națională. Mai mult, studiul atribuia câteva caracteristici negative acestei populații: „pacea minții”, lipsa planificării, a economisirii și a investițiilor. După cum se poate observa, fiecare recomandare se baza pe schimbarea modului esențial de viață al acestei populații. Afilierea tribală este crucială pentru rațiuni ce țin de identitate, apartenență, schimburi comerciale (cămile contra produse agricole); mai mult, această populație nu știa nimic despre agricultură (pe lângă faptul că îi acorda un prestigiu scăzut). Raportul conținea și greșeli factuale, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în așezarea „Regele Faisal”. Potrivit lui Donald Cole, cauzele au fost lipsa de cunoștințe și de empatie a planificatorilor, lipsa de comunicare dintre aceștia și beduini și preferința beduinilor de a se sedentariza acolo unde aveau deja rude, respectând, astfel, afilierea tribală care ar fi fost „secționată” de sedentarizarea făcută de sus. Mulți dintre ei ar fi dorit să combine păstoritul cu avantajele pe care sedentarizarea le-ar fi oferit, lucru greu de realizat din pricina planificării inițiale axate pe agricultură. Suspicioși față de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este cauzat de simpla obișnuință, de efectul expunerii sistematice la obiceiurile, tradițiile, limba etc. specifice meleagurilor natale. Chiar dacă are statutul unei universale umane, patriotismul poate și trebuie să fie defalcat în două categorii diferite ierarhic: i) un patriotism primitiv sau tribal, care presupune "numai o iubire patologică" de nație, care se găsește inclusiv la "dobitoace" (sic!) (p. 3); ii) patriotismul nobil, superior simplei iubiri patologice a pământului natal și a dragostei de neam și sânge, vrednic de natura morală a omului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decât cele de merit, cum sunt: averea, originea, rudeniile și relațiile neprincipiale, abuzul și forța etc. Controversa din istoriografia românească cu privire la originea satelor de răzeși și a răzeșiei ca instituție, anume aceea dacă răzeșii sunt urmașii și continuatorii comunităților devălmașe tribale, cum au susținut, printre alții, H. H. Stahl, ca sociolog, ori sunt descendenții unor stăpâni de sate (cnezi, juzi, vătămani etc.), deci o devălmășie ce ar deriva din stăpâniri individuale, opinie a istoricilor Radu Rosetti și, cu nuanță diferită, dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de răsplata patriei»”. Apoi, cu timpul, răzeșii ar fi fost deposedați „de către megieșii moșiilor lor «prin legături cu familia» domnitoare”. Din citatele reproduse mai sus ar rezulta ca teorie „plauzibilă” originea duală a răzeșimii: 1) din „străvechi proprietari”, deci originea tribală, dacă avem în vedere sensul termenului străvechi; 2) „coborâtori din familiile cele mai ilustre ale nației”, înzestrate prin hrisoave și urice vechi, urmare ale unor merite deosebite, altfel spus, urmași ai vechii boierimi moldovene. Ultima teză vine în contradicție cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]