1,140 matches
-
Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa sau Hodoba. La sfârșitul secolului
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
Țară Moldovii, au descălecat târgul Siretiului. Și i-au fost scaonul domnii(i) sale acolo. Și au făcut zamca, cetate de pământ, si in zamca case domnești și lângă zamca biserică de piiatră. Și hramul bisericii este Sf(a)nta Troițe, care și până astăzi iaste și să slujaște sfântă liturghie."" Lipsa documentelor legate de această construcție face ca și în prezent dată construcției și numele ctitorului să rămână discutabile. Unii autori atribuie biserică lui Sas Vodă (1354-1358) sprijinindu-și afirmația
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
există și azi), există, lângă biserică, o casă parohială. La aniversarea a o sută de ani ai bisericii actuale și a două sute de ani ai bisericii vechi, în fața bisericii a fost instalată și sfințită (de către vicarul Moise Ianeș) o superbă troiță maramureșeană, donată de către societatea "Avram Iancu" din România. La 2001 s-au început lucrările de reparație a bisericii, sa făcut izolația de igrasie, s-a făcut o reparație generală (afară de icoane), în 2004 se tencuiește biserica pe din afară și
Biserica ortodoxă română din Sărcia-Sutjeska () [Corola-website/Science/317264_a_318593]
-
șindrila și s-a pus pardoseala de parchet. Cu acest prilej, s-a curățat pictură din altar, restul bisericii fiind pictată în tehnică frescă de către ieromonahul Vartomoleu Florea de la Mănăstirea Sihăstria. Lângă peretele nordic al pridvorului bisericii se află o troița de lemn construită în anul 1975 de către Antal Irimia și soția sa, Ioana din Toplița (județul Harghita), în amintirea eroilor căzuți pe câmpurile de luptă în anii 1914-1918 și 1944 pentru libertatea neamului și a patriei. Biserică "Adormirea Maicii Domnului
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Agapia () [Corola-website/Science/317543_a_318872]
-
o reconfigurare a stilului ce capătă o nouă forță devenind mai analitic, mai sobru. Tablourile artistului, unul din reprezentanții importanți ai artei afișului în România, se întâlnesc mai ales în colecții particulare. , un subtil acuarelist, este cunoscut (și) ca pictorul troițelor, arta sa impresionând prin acuratețea desenului și tonurile temperate, un admirabil spectacol cromatic în care dominante sunt culorile nisipurilor, sirenelor arse, într-un desăvârșit acord muzical cu alburi catifelate și galbenuri pale; o pictură cu care te împrietenești și în
George Chirovici () [Corola-website/Science/317659_a_318988]
-
pentru conturarea vieții și activității celui care a fost cu adevărat un mare artist al vremii sale. Un număr de 14 icoane pe sticlă, toate lucrate de pictorii iconari de la Nicula, împodobesc pereții bisericii. Dintre icoanele pe sticlă, o „Sfântă Troiță” este cu totul ieșită din comun, artistul popular contopind într-o figură trei fețe distincte încadrate în nimbul triunghiular. O imagine similară nu se întâlnește în Bihor decât pe un perete al altarului bisericii de lemn din Șebiș. Cele mai multe din
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
în interiorul bisericii. Pictura bisericii ortodoxe a fost finalizată în anul 1820 de către pictorul Nicolae din Lupșa Mare. În naosul bisericii, pictorul Nicolae din Lupșa Mare a zugrăvit "Ciclul Patimilor" iar în absida altarului a fost pictată "jertfa lui Avraam", "Sf. Troiță" și "friza patriarhilor". Icoanele împărătești au fost pictate cu o decorațiune în ipsos și datează din secolul XVIII-lea. Zugravul Nicolae de la Lupșa Mare a realizat la biserica de lemn din Roșia, cea mai importantă lucrare din activitatea sa, desfășurată
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
Ursea, Achim Zaheu” urmând numele a 25 de femei cu obolul fiecăreia la plata dverelor. Din școala de la Laz mai semnează pe icoane de aici, Sima zugrav dar si Toma (1860, 1870). Adusă, cândva, în pronaosul bisericii, de pe vreun deal, troița de forma obișnuită în Munții Apuseni, este sculptată cu rozete, pe umerași și în centru, și cu nervuri în frînghie pe brațe, ea depunând mărturie pentru arta cioplirii lemnului cu care fusese împodobit și lăcașul din Plăișor. În preajma monumentului, restaurat
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
sale, existența altă dată a altor elemente sculptate (ancadramente), în care meșterii săpaseră, din strămoșescul repertoriu, rozete, triunghiuri, linii în zig-zag. Din decorația pictată, plătită de săteni, în 1761, se păstrează și se admiră, aceea din altar, cu temele: Sf. Troiță și cetele îngerești Maria cu pruncul, flancată de arhanghelii Mihail și Gavril (pe boltă); părinții bisericii Răsăritene (pe laturile poligonului). Analiza picturii dezvăluie activitatea aici a unui zugrav, sau a unor zugravi, postbrâncovenești, cu un real talent, vădit în alegerea
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
naosului se îmbină în coadă de rândunică cu cele ale timpanului. Absida are o boltă semicilindrică, intersectată, în planul poligonal prin intermediul unor suprafețe plane, în console. Numai pereții și bolta altarului au rămas aparenți. Temele iconografice ale absidei sunt: Sfânta Troiță, Arhanghelul Mihail și Arhanghelul Gavriil cu cete îngerești ; Năframa Veronicăi; pe pereți: arhidiaconul Laurenție; Viziunea patriarhului Petru al Alexandriei; procesiune de arhierei. Autorul picturii este talentatul zugrav Simon de la Alba Iulia. Restaurarea bisericii rămâne o sarcină de viitor, cu rezultate
Biserica de lemn din Întregalde () [Corola-website/Science/315784_a_317113]
-
în console, și margini traforate, stâlpi ciopliți, după modelul crucilor din cimitir. Sfântul Altar este pictat în întregime, pictură pe pânză aplicată pe perete. Altarul, a cărui înfrmusețare a plătit-o Rac Ioan de la Ponor, prezintă următoarele teme iconografice: Sfânta Troiță, cete îngerești, prooroci în medalioane (la registrul de naștere al bolții), jertfa lui Avraam, (pe timpanul de vest), sfinți părinți, monahii Eftimie cel Mare, Cosma, Sf. Sava, ce amintesc tradiția mănăstirii. Tot în Sfântul Altar se găsesc două inscripții, în
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
de țară, alternând coloritul grena, roșu și bej; în partea de jos, dincolo de intrări, ,cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu” și Cuvioasa Paraschiva. În altar decorul pictat este alcătuit din: imaginea lui Isus în potir; părinții bisericii răsăritene; pe boltă, Sfânta Troiță și cete îngerești; pe timpanul de est, Maria și arhanghelii Mihail și Gavril. La ieșirea din sat, cărarea străbate un peisaj minunat, către culmea înaltă de 1353 m a masivului calcaros. De sus se deschide perspectiva spre Trascău, Bedeleu, Râmeț
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
robu lui D[u]mnezeu Gherasie eromonahu 7300”". Aceasta datează cert ridicarea lăcașului înainte de anul 1804, surprins în pomelnic. Crucea bisericii, păstrată fragmentar, este datată din 7329, era bizantină, adică anii 1819-20, și poartă următorul text, pe față: "„cu ajutorul Sfintei Troițe au ridicat această sfăntă cruce în hramu ...”" și pe lateral: "„7329 Nicolae Costa...”". În fața bisericii stă o clopotniță de zid a cărei frumoasă pictură murală este datată pe latura de sud din "„1843 iulie 22”". Pereții bisericii au fost acoperiți
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
al erei noastre, în timpul domniei lui Constantin Șerban Basarab. Pisania continuă alăturat cu indicarea firească a hramului dintâi, evocând ajutorul divin și numind patronii spirituali ai lăcașului și ai comunității: "„Să se știe cân[d] au fostu cu mila dumnezeieștii troițe dintâi f[ăcută] această sfântă biserică, sfințită în hramul Marilor Împărați Constantin și Elena”". Semnele de numerotare pe grinzile exterioare ale naosului și pronaosului par să indice o mutare a bisericii în Cărpiniș dintr-o altă locație. Nu știm când
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
Ungureanu). Odată terminate lucrările de restaurare, biserica a fost resfințită la 8 octombrie 1989 de către episcopul Pimen Zainea, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. După Revoluția din decembrie 1989 au fost amplasate în curtea bisericii o capelă lumânărar și o troiță din lemn de stejar sculptat în cinstea eroilor martiri, în fața căreia se oficiază slujbe de pomenire la 22 decembrie a fiecărui an. În anul 2000 s-a restaurat clopotnița de tip zvoniță și în vara aceluiași an au fost aduse
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
simbol al luptei religioase din Vendée, scene reprezentând asemenea mese ilegale au fost prezentate în mai multe vitralii. Unul din cele mai simple și mai frumoase vitralii este cel al rugăciunii țăranului din Vendée, arătând un țăran îngenunchiat în fața unei troițe, pe marginea unui drum, simbolizând contactul direct între populație și divinitate în timpul conflictului din Vendée, faptul că răscoala nu a fost rezultatul unei acțiuni mobilizatoare a clerului antirevoluționar, ci cel al unei profunde credințe interioare a populației. Țăranul are în
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
zugrăvite chipuri de mucenițe, inclusiv peretele despărțitor, pe cel nordic fiind reprezentată și Duminica Floriilor. Suprafața bolții naosului este împărțită în trei registre, pe cel superior fiind zugrăviți: Maria Orantă, Sf. Duh. Programul iconografic al altarului îl alcătuiesc temele: Sfânta Troiță; cete îngerești; Maria cu Pruncul, redată în întregime, zdrobind un balaur, ajutată de Is. Hs.; Jertfa lui Avram; arhierei și arhidiaconi; „Când s-au pogorât Is. Hs. în pustie 40 de zile”; proorocul Ilie. Pictura tâmplei (pe peretele despărțitor) este
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
Mondial, tablouri din expoziția personală a lui Victor Țîbrigan, obiecte de etnografie, cult și arheologie. Sub custodia AO „Memoria” se află și Fântâna Eroilor (6 km depărtare de comună, fiind săpată de ostașii români în timpul luptelor din iunie-iulie 1941) precum și Troița ridicată în anul 2004 în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă și instalată în preajma fântânii. Pierderile Diviziei 14 infanterie română au constituit: 105 ofițeri, 57 subofițeri, 2862 ostași care au fost înhumați în cimitirile din Florești și Vărvăreuca. ASOCIAȚIA
Muzeul ostașului român „Memoria” () [Corola-website/Science/318719_a_320048]
-
ofițeri, 57 subofițeri, 2862 ostași care au fost înhumați în cimitirile din Florești și Vărvăreuca. ASOCIAȚIA OBȘTEASCĂ „Memoria” (ONG) În anul 2004 a fost ridicat un monument în zona bătăliei de pe înălțimea Bortoasa. În vara anului 2008, a fost ridicată Troița adusă din Maramureș oferită de către "Oficiul Național pentru Cultul Eroilor" și inaugurată în data de 25.10.2008 de ziua Armatei Române. În prezent sunt organizate excursii cu elevii din comuna Vărvăreuca și cu vizitatorii străini, precum și ceremonii de comemorare
Muzeul ostașului român „Memoria” () [Corola-website/Science/318719_a_320048]
-
în apropierea conacului o biserică din cărămidă pe temelie de piatră. Anterior, în apropierea bisericii, a existat o altă biserică mai veche, din care nu se mai păstrează decât locul unde se afla Sfânta Masă, deasupra căreia se înalță o troiță din piatră și lemn de stejar. În această biserică au fost înmormântați mai mulți membri ai familiei boierești Negruzzi: serdarul Iorgu Anastasie Voinescu (decedat la 64 ani), spătarul Ianachi Negruzzi (1799 - 29 iunie 1836), Zoe A. Negruzzi, născută Rosetti (1846
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
din Dobrovăț a fost inclusă într-un program de restaurare cu fonduri europene. În jurul bisericii se află o curte de 4.000 de metri pătrați, în care se află o livadă de nuci. În această curte a fost amplasată o troiță înaltă, ce îi reprezintă pe toți cei înmormântați în jurul bisericii până la 1864. În satul Dobrovăț-Moldoveni, lângă primărie, s-a construit o biserică de zid, mai încăpătoare, care a fost sfințită în anul 1998 de către mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
și a preotesii, făr de alte cheltuiale bani 30 de florinți vonași. Pomeani gospodi erei popa Elie, preoteasa Ioana, Niculae, Andreiu, erei Ion, erei Florea, Floare, Maria, Vasile, Maria. Gheorghie zu(grav), Crăciun (ugrav)”. Iconografia altarului prezintă următoarele teme: Sfânta Troiță, cete îngerești, proorocii mesianici, în medalioane, delimitate prin decor de flori în cupe; arhidiaconi și arhierei; pe spatele tâmplei Jertfa lui Avram, în decor de copaci. Proscomidiarul este de fapt o laviță, pictată cu florile din decorația murală, prinsă de
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
anul 1819, dar și de informațiile cuprinse în lucrarea "Lăcașuri sfinte din județul Prahova", publicată de Petre Pavlov Monahul, în anul 1930, conform cărora, pe locul actualului lăcaș a existat o biserică din lemn, ridicată în 1760, cu hramul "Sfânta Troiță". Alte date nu există, dar, ca o minune, s-au păstrat icoanele împărătești. Construirea unei biserici de lemn în acest loc este plauzibilă, deoarece în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea orașul se afla într-un plin proces
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
Ioan Nicolae, datând din 1969, vechea biserică s-a deteriorat, încât enoriașii au hotărât să clădească un nou lăcaș de închinare. Lucrările s-au încheiat în anul 1819, noua biserică fiind construită din cărămidă și primind, po lângă hramul „Sfânta Troiță" și pe acela al Sfântului Pantelimon, păstrat până astăzi. Pisania veche, scrisă cu caractere chirilice, aflată în prezent pe peretele pridvorului, în stânga ușii de intrare în pronaos, a fost transcrisă de istoricul Nicolae Iorga, în 1910, având următorul conținut: Această
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
turci, tătari sau cazaci. După unele dovezi scrise, vechea biserică a satului s-a aflat în Săliște, de unde au fost recuperate în secolul al XIX-lea câteva grinzi vechi de stejar semiars care au fost folosite la construirea a două troițe, astăzi dispărute. În anul 1709, marele medelnicer Ionașcu Isăcescu și soția sa, Alexandra, au început construcția unei mănăstiri la Ilișești. Din cauza războiului ruso-turc din 1710-1711, construcția bisericii s-a prelungit, iar lăcașul de cult a fost sfințit abia la 20
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]