1,405 matches
-
el în vremea războiului, când ea se afla în rezistență. Nici scriitorii prezenți la acel festival nu am fost scutiți de întrebări delicate. Iar în vitrina librăriei dintr-o localitate apropiată, unde urma să aibă loc o întâlnire cu publicul, trona un Omagiu închinat Cârmaciului la a nu știu câta aniversare a sa. În pagina la care era deschis se afla un fel de plugușor tipărit pe două coloane, semnat cu un nume atât de respectat încât divulgarea lui ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cu pielea verzuie, s-a oprit un moment să mă studieze, apoi a dispărut Înapoi de unde venise. Recunosc că nu mi-au plăcut niciodată, animalele de acest fel. Am schimbat aleea de plimbare, trecând pe cea de alături de șosea. Acolo tronau frumos Îngrijite niște tufe de trandafiri, de toate culorile, iar În briza dimineții se amestecau miresmele lor cu cele ale lacului. Metoda noastră de a face aerosoli În natură. În dreptul unei statui, care nu am Înțeles niciodată ce reprezintă, fiind
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
EminescuOpVIII 191} [ACTUL V] 2262 [ȘTEFAN] Și, chiar din mâna moartă mi l-ai răpi, ți-o jur, Eu treaz m-aș uita strașnic în ochii cei de fur. * [MIRA] Cum leu-nfige gheara-i în spumegândul taur, Cum moartea tronă palid pe-un cap încins cu aur, Astfel pe Ștefan Vodă, pe sufletu-ți mă-ntron. Privește-n mine-o spaimă, o umbră, un demon. De ai visat vrodată, săpat în piatra rece, Un cap strâmbat de ură, de-o ură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mării Trăiește-acum în mine. Pricep gîndirile-ți rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri Răul, nedreptul tronă, Că geniile nătânge nedreptul l-încoronă, C-așa cumu-i nu este, nu poate a fi bine, Că nu poate nedreptul domnească pîn-în fine, {EminescuOpVIII 271} 2254 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de iarnă a viață Și doarme[-n] valuri triste și [î]n ruini de gheață, Îngână a ei cântec eternul ei acord Cu stelele polare din diadema regelui Nord Ce tronă pe o stâncă, picioare de granit Întinse-n fundul mă[r]ei amar și infinit, Iar fruntea lui uscată, prin viscole rebele, Sparge nourii așpri amestecați eu stele. Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
peluza de iarbă și de un brad bleu-argintiu. Apoi „camera de duminică“ fu din nou încuiată. Ne-am întors în bucătărie, la bancheta din colț și la masa pe care se mai aflau paharele noastre cu sirop, și unde radioul trona pe polița cu vase, pentru că aici nu doar se mânca, se mai și ascultau în familie emisiunile de seară. De la fereastra mea priveam vizavi, la moara de măcinat cereale a cărei construcție netencuită ajunsese deja până la acoperiș și acum ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sălii de gimnastică, am mers de-a lungul paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând colțul la cârciumă în strada principală. Conducea foarte încet, peste capacul radiatorului trona parbrizul, ștergătoarele alunecau pe sticlă, ștergeau fața bunicului și a tatei și eu vedeam un dialog mut și cât se poate de tensionat. Mașina opri. Tata gesticula, striga, și tata-mare se sprijinea de spetează, ținea mâinile pe volan, privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
accent absolut colosal, ghidul nostru. ― La o bere, spun eu. ― A, păi suntem foarte aproape. Uite, acolo este una la trei beci. ― La ce? ― La trei beci, spune amărâtul, arătându-ne că la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă și am uitat de Fialka, un Pierrot din altă lume, sastisit și afanisit, care spunea lucruri aiurea despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a ridicat cu greu capul, a deschis ochii și, prin ceața lacrimilor, a privit năucit spre locul de unde venise întrebarea. În fața lui sforăia din când în când un cal vlăguit, înhămat la o căruță încărcată cu fân, în vârful căreia tronau un bărbat și o femeie. „De unde au răsărit aiștia? Nu i-am văzut și nu i-am auzit venind. Cine or fi?” se întreba Costăchel... În fața celor din vârful căruței se găsea un bărbat pe care abia se mai țineau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu numai În cazul acestei emisiuni! Dar, mă-ntorc și zic : nu cumva am avut, eu Însumi, În timp, tentația de-a folosi epitetul , legat de opera unor vivanți? Vai, cum nu?! Mărturisesc, fără rușine, dar și fără
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Și burgheză, desigur. Numai că organismul literaturii, foarte vital și viclean, și-a refăcut de fiecare dată infirmitățile și a transformat amintirea membrelor lui amputate în gesturi eroice. Autorii care au încercat să fugă din literatură au fost condamnați să troneze în marile antologii de literatură. Horia Gârbea știe foarte bine acest lucru și cît orgoliu să mimeze (cu pricepere și talent, pentru că el scrie și frumos) în rolul de neavenit în literatură, de profanator al ei: Dar e timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Așteaptă ca vânzătoarea, o tânără agreabilă îmbrăcată într-un elegant tailleur 8 de catifea verde, să înmâneze comisionarului, un puști simpatic în uniformă la culoarea ierbii încheiată până sus cu nasturi aurii, un pachet învelită în hârtie albă peste care tronează o fundă mare, roz, apoi prezintă domnișoarei dorința sa. Fata se apucă cu mișcări îndemânatece să scoată florile din vasele pline cu apă unde sunt ținute. Așezat comod, picior peste picior, pe o banchetă ce dorește să imite un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mămăligă rotundă și aurie ca un soare, din care ies aburi calzi, îmbietori. Mirosul apetisant al sarmalelor din castronul adânc, stropite din belșug cu smântână, poate face marți chiar și glandele salivare ale unuia ghiftuit după "șapte praznice împărătești". Alături tronează imperial o salată respectabilă din roșii și castraveți, care împrăștie un miros proaspăt de grădină. Dinspre un clondir cu lichid transparent, dar cu multe grade judecând după mulțimea mărgeluțelor, așezat la îndemână într-un colț al mesei, lângă telefonul la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Se înroși ușor și, cerându-și cuvenitele scuze, se dădu într-o parte și o pofti să intre. Arm intră cu pas vioi și se opri în mijlocul camerei sale de lucru, unde toate erau împrăștiate în toate părțile, iar calculatorul trona pe birou printre vrafuri de cărți, ziare și tot felul de hârtii. Exact cum mi-am închipuit! comentă ea, inspectând cu privirea încăperea. Tipic pentru un bărbat singur. Bart se înroși din nou, ca un puștan prins cu ocaua mică
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în lumea minunată a inocenței. Nu mai știu un alt copil care să se joace atât de frumos. Parcă ar fi un înger venit să ne însenineze nouă viața... Arm îi întinse a doua fotografie. Pe un motoscuter strident colorat trona o adolescentă și mai stridentă. Îmbrăcată cu un pantalon cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în fața celuilalt, studiindu-se reciproc și gratulându-se că trecerea anilor nu îi marcase deloc, apoi se așezară de o parte și de alta a unui birou cu tăblia verde, acoperită de un cristal gros, moștenit odată cu imobilul retrocedat, pe care trona calculatorul, între hârtii redacționale diverse împrăștiate peste tot de mâini grăbite. Totuși, ambianța din cabinetul patronului de la „Investitorul” nu-i păru lui Bart deloc neplăcută, dimpotrivă. Iartă deranjul, dar știi și tu bine ce înseamnă o gazetă, se scuză Doru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ușa. Mirosea a băutură și privindu-l, Crăița înțelese că nu era tocmai treaz. Apoi, văzu în spatele lui o femeie, la fel de zdrențuită și murdară. Aceasta își turna băutură dintr-o sticlă, aflată pe mușamaua de pe masă. Masa, plină de firimituri trona în mijlocul încăperii. Muște grămadă, se plimbau în voie prin cameră. Nu știa cum să procedeze, de aceea le spuse repede cine este. Apoi, totul se derulă ca într un film vechi, începuseră amândoi să se văicărească ce săraci erau, ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de cărți și tata mai mușca câteodată dintr-un cârnat foarte subțire petrecut pe după gât. Era un mezelic bun, special pentru a face vinul mai băubil. În fundul crâșmei se afla tejgheaua de alamă, lustruită de îndelungată întrebuințare, în dosul căruia trona patronul, Culiță State, un om grăsului, care plesnea de sănătate, mustăcios ca Taras Bulba și veșnic vesel și prietenos. Nu l-am văzut niodată amărât, probabil că-i mergeau afacerile foarte bine. M-a chemat la tejghea și mi-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
numărul 124, într-o casă din cărămidă. Mergeam la ei, doamna Aurica ne așeza la masa de lângă ușă, sau mai degrabă afară, în jurul unui taburet, noi ședeam pe scăunele, nu ne dădea decât câte o felie de pâine. În mijlocul taburetului trona un castron cu fasole și o lingură de lemn, cu care trebuia să mâncăm amândoi, pe rând, una ție, una mie și așa mai departe, până la ultimele boabe de fasole din castron. Ne uitam unul la altul cu atenție, ca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apărut la noi în redacție, ca urmare a unui anunț din ziar prin care revista noastră voia să angajeze un fotograf, Teo Haiduc nu mi-a inspirat vreun interes special. Înalt, ras în cap, cu o față osoasă peste care tronau un nas acvilin și o privire de pasăre de pradă, purtând niște pantaloni kaki și o geacă de camuflaj cu multe buzunare, de toate mărimile, întotdeauna umflate cu tot felul de baterii, stick-uri, obiective și alte accesorii ale faimosului său
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
anume să-și spună, ci pentru că dincolo de acele porți vorbitul era interzis. Clădirea principală, o fortăreață de cărămidă Întunecată, avea șapte etaje, iar coșurile de fum erau aproape de trei ori pe atât. Din ea se desprindeau două tobogane, deasupra cărora tronau turnuri de apă. Acestea duceau la niște platforme de supraveghere și la rafinăriile alăturate, legate de niște coșuri mai puțin impresionante. Era ca o pădurice, de parcă semințele celor opt furnale mari ale Rouge-ului fuseseră purtate de vânt și acum zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își ticlui ultimul plan. O săptămână mai târziu, Îi spuse lui Lefty: ― Pregătește-te. La noapte avem treabă. Și acum casele de pe malul lacului strălucesc de la luminile Crăciunului. Pe Întinsa peluză acoperită cu zăpadă de la Rose Terrace, reședința familiei Dodge, tronează un pom de Crăciun de doisprezece metri, adus cu remorca din nordul peninsulei. În jurul bradului roiesc spiriduși la volanul unor limuzine Dodge miniaturale. Moș Crăciun are ca șofer un ren cu șapcă. (Rudolf n-a fost creat Încă, așa că nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]