2,711 matches
-
O antologie a epigramei românești (1900-1938) întocmită de piteșteanul NIC PETRESCU. A realiza o antologie care să reunească nume reprezentative din spațiul literaturii este un demers extrem de dificil. Efortul pe care trebuie să l depună cel ce își asumă această trudă este cu atât mai important, cu cât autorii de catrene umoristice nu întotdeauna și au strâns între coperte de carte compunerile în versuri, ba mai mult, unii autori de epigrame - cu creația tipărită în pagini de ziare ori reviste obscure
O NOUĂ ANTOLOGIE A EPIGRAMEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345215_a_346544]
-
la răgaz, umbră oferind, aici la câmpie. Fântână de piatră la răscruce, cu apă rece, pe țăran îl așteaptă, prânzul o bucată de brânză,ceapă și un colț de pâine pe vatră un pic de odihnă după orele lungi de trudă la sapă, seara peste sat coboară,agale vin toți după munca cea dreaptă. Referință Bibliografică: Vara / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2056, Anul VI, 17 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Maria Ionescu : Toate
VARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340260_a_341589]
-
plină de cereale, dar îi mai lipseau câteva kilograme și ce să vezi au venit de i-au confiscat de prin casă. Prin alte părți mi-au povestit că intrau și luau tot, nu le mai lăsa nimic din toată truda de o vară. Comuniștii erau adevărații “Jupuitu” a lui Moromete în perioada cotelor. Toată viața lor a fost un chin și o vrajbă cu prigoana comunistă. Bunicii mei nu au reușit să aibe lumină în casă decât prin anii 80-85
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
nu bănuiam că, cineva, plecat pe urmele mele (sau poate eu eram plecat pe urmele lui) era cu inima în poziție de tragere, gata să mă împuște cu întrebări sau cu răspunsuri cioplite anume din sfințenia Pietrei Carpaților, suflecată a trudă, așa cum și eu eram cu inima în poziție de tragere, gata să-l împușc cu răspunsuri sau cu întrebări cioplite din aceeași piatră a sufletelor pereche. În cele din urmă, cărările ni s-au încrucișat la Poarta sărutului și nu
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA I de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340412_a_341741]
-
robilor liberi, căci n-o trădase ca alții. Zi de zi, sufletu-i aspira colb - codrul și imașul semănau dor. Palmele lui povesteau totul. Șlefuite de toporișca coasei plăteau tribut păringului. Plăcerea i se strecura greoi prin fața ochilor, datoria și truda dădeau năvală, impingându-l de la spate. Arșiță vieții îl încerca zilnic. Era un chin acru, plin de taină, ispășit în praf și sudoare. Nici prin gând nu-i trecea s-abandoneze. În vale, clopotele satului tânguiau mereu - sumbru. Printre dealuri, moartea
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
nu numai pentru țară, dar nici încă pentru nevoile lui, deci cu atât mai mult nu putem avea export; toți, dar absolut toți, nu se gândesc decât cum ar putea, fără muncă, fără bătaie de cap, fără grije, fără nici o trudă, să trăească bine, să se plimbe, să speculeze pe semenul lui sau chiar pe Stat, să se îmbogățească fără jenă, fără rușine, fără frică, nici chiar de legi, pe spinarea oricui, numai bani și iarăș bani, avere și iarăș avere
Legea Nicolae Titulescu () [Corola-blog/BlogPost/339982_a_341311]
-
nerealizate sau, mai rău, nerealizabile?! Un aforism englez spune că “oamenii inventează idealuri noi, pentru că nu cutează să le fructifice pe cele vechi; ei se uită înainte cu entuziasm, fiindcă le e frică să privească în urmă”. Sau, poate că truda neîncununată de rezultate imediate a naționaliștilor din orice țară și din orice vreme se datorează faptului că realizarea Binelui presupune perfecțiunea, pe când Răul se întruchipează pretutindeni, slut și imperfect, cu mult mai multă ușurință. Important este să nu ne pierdem
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
iar după un timp coloana ajunge într-un desiș de codru, la locul știut numai de organizatorii evenimentelor, se opresc, caută în dreapta, caută în stânga, sus, jos, mai la vale, mai la deal, nici urmă însă de cadavrele agonisite cu atâta trudă!... Unde erau cadavrele?! Ce făcuse nenorocitul de șofer cu ele?! Cui le vânduse?!... ...Așadar, așa s-a ratat momentul culminant al mascaradei de la Târgu Mureș, martie 1990, care trebuia să fie încununată prin această întâlnire, spontană desigur, neprevăzută, dintre ziariștii
18 cadavre pierdute de UDMR în martie 1990… () [Corola-blog/BlogPost/339989_a_341318]
-
în care s-a născut. Din 1972 și până la Revoluție și-a făcut meseria de învățător, concomitent cu cea de director al Căminului cultural. Și-a pus sufletul pe tavă pentru pădureni încă de atunci, înființând, după ani mulți de trudă și căutări, Ansamblul „Stejărelul“, instrumentiști și dansatori vestiți astăzi în întreaga lume pentru virtuozitatea și acuratețea interpretării. După 1989, odată cu venirea la Primărie, s-a dat peste cap să scoată satul din bezna în care îl lăsase lunga și trista
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model () [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
vorba bună venită de la un prieten, exact atunci când ai nevoie, în sfatul care te ajută să mergi mai departe când nu vedeai nicio ieșire. În telefonul salvator, în întâlnirea potrivită. Fericirea stă în dragostea părinților care te-au crescut cu trudă și iubire, în casă părintească unde te poți întoarce oricând să-ți încarci bateriile sau să-ți lingi rănile. În ajutorul necondiționat pe care știi că îl găsești oricând acolo Fericirea înseamnă să poți să ajuți, să dăruiești ceva din
FERICIREA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340062_a_341391]
-
stanca (Munca obosește) de Cesare Pavese, la zi aniversară: PEISAJ [I] Nu mai e lucrată, aici sus, colina. Sunt doar ferigi și stânca golașă, stearpă. Aici munca nu mai folosește la nimic. Culmea-i pârjolită și respirația e singura răcoare. Truda cea mare e să urci până sus: pustnicul a urcat o dată și de-atunci a rămas aici, să-și refacă forțele. Pustnicul se acoperă cu piele de capră și răspândește un iz amestecat de sălbăticiune și pipă ce-a pătruns
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
deoparte aceste lucrări nereușite și a început să scrie povestea unui bătrân pescar din Cuba. Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou în larg, la pescuit, după aproape trei luni de truda zadarnica. Cititorul este introdus direct în subiect: “Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci și patru de zile fără să-i cadă vreun peste. În primele patruzeci de zile îi ținuse tovărășie un băiat. Dar când
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
zi cu zi, dar lupta ajunge să semnifice, dincolo de satisfacerea necesităților materiale, dorința omului de a-si afirmă propria valoare, ca justificare a existenței. Dar bucuria afirmării, a triumfului este repede urmată de pierderea a ceea ce a fost dobândit cu truda și suferința : “Era prea frumos ca să dăinuie” - este gândul bătrânului la atacul rechinilor. Iar când își pune singur întrebarea: “Și ce te-a înfrânt?”, răspunsul este: “Nimic. [...] Am ieșit prea în larg!”, pescarul apărându-ne astfel înscris într-un mit
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
deșteptătoare, plină de dragoste, cititorul (când acesta crede că nimeni dintre autori nu s-a gândit la el și dintr-o dată se aude apelat), de a-i înălța astfel statutul pasiv, la cel participativ, de individ capabil să culeagă rodul trudei celui care a ticluit. Actorul, față de text, este pus în lumină. Un actor care să înglobeze pe alții, emoția lor, care l-au jucat pe Hamlet sau în Godot, dacă e posibil să existe un asemenea actor, el nu poate
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
precum și de poeme, eseuri, publicate în reviste din Francofonie (peste 600, din Franța, Belgia, Italia, Luxemburg, Canada, dar și din Germania), între care, cca 100 de scriitori români etc. Aceste date pun în evidență o performanță greu de atins, o truda uriașă de a găsi echivalentele cele mai reușite dintr-o limba în alta, o stăpânire perfectă a acestora, a nuanțelor și bogăției lor de exprimare, o iubire nelecuită față de literaturile din care traduce (franceză, italiană, română). Mai mult, este și
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
un fir roșu întreaga operă poetică argheziană. Prima idee se referă la faptul că poezia este o valoare spirituală în care s-a sublimat munca truditorilor pământului. Chiar în volumul de debut, Tudor Arghezi, în poezia Plugule, aduce un elogiu trudei țăranului care și-a schimbat osânda în bucurie, dar mai ales în poezia Belșug, despre care Tudor Vianu nota: „este cea mai măreață odă ridicată vreodată țăranului român“. Titlul poeziei sugerează nu atât bunurile mteriale, cât mai ales bucuriile spirituale
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
publicitate care se sprijină pe o investiție financiară masivă în animatori, rețele de distribuție, prezentatori, regizori - și un număr record de cititori, evanghelia după Melania Cuc se naște din memoria unei trăitoare cu viața, mărturisitoare cu sufletul, și investitoare din truda fiecărei zile, a lui Iisus. Micul cioban Darius îl întâlnește pe gigantul Goliat, pe câmpul de luptă, având ca piatră, în mână, o fărâmă de suflet. Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte/ Decât un nume, adunat pe-o
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
revizuire a propriului fel de a gândi, în mansardă. Încete ore se risipesc în final, sub privirea poetului, ca în Privesc orașul furnicar: „Termite lungi târau întinderi, / Supt saltul stelelor, posac, / Sticloase semne, stând altminteri, / Într-un același sarcofag. // Dar truda, prinsă de lumina / Căzută-n văzător baraj, / Se-ngroașă alb într-o vitrină, / Printre mulțimi, în ermitaj”. Poezie cerebrală, de o muzicalitate care înalță ideea. Aceasta este pe scurt trăsătura volumului Algonauții (ediție bilingvă, traducerea în limba engleză aparține lui
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
formulă de remediere. Cu o siguranță sănătoasă, un tânăr ce poartă pantalonii unei uniforme pe care nu o pot identifica ușor încearcă să scoată o valiză veche, de piele, printre hățișul genților de pe coridor. - Să trăiești, flăcău! îi mulțumește pentru trudă un bătrân, de aceeași vârstă cu Crăcinul, bucuros că cineva i-a întins o mână. Oare el când a plecat prima dată de acasă? Între timp, un al doilea tânăr, cu aceeași uniformă și cu o bereta înfiptă elegant între
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
liber,va lăsa pragul inimii să fie primitor cu dragostea, va lăsa privirea ochilor în bună armonie cu privirea sufletului, va merge fascinat în urma pașilor spirituali pe care i-a mers prin spectacolul muzical folcloric într-o viață exemplară de trudă și credință, realizatoarea de emisiuni și filme cu orizont folcloric, Theodor Popescu. Așa se cere a se alcătui această însemnare afectivă, dorindu-se să facă plăcere cui citește, dacă găsește că iubirea sa pentru Theodora Popescu e geamănă cu iubirea
FLORI GRĂDINĂRITE DE MAESTRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341061_a_342390]
-
Pedagogic, la Baia Mare și Facultatea de Filologie la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj. A efectuat rodnice cercetări și culegeri muzicale, texte literare, datini, obiceiuri tradiționale, costume populare... îndeosebi în zonele și subzonele etnofolclorice ale Maramureșului, dar nu numai, valorificând această trudă în producțiile artistice de spectacole ale Ansamblului Național „Transilvania” din Baia Mare și pe suporturile fonografice Electrecord și ale Radio-Televiziunii Române. Timp de patru ani a efectuat cursuri intensive de specialitate în cadrul Ansamblului „Transilvania” pe care le-a integrat în cursuri
ANGELA BUCIU, FLOARE ÎN CUNUNA SPIRITUALĂ A MARAMUREŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341064_a_342393]
-
Săndica gusta cu nesaț din fructul oprit, trăind senzații pe care nu le-a mai avut niciodată, alintându-i bărbăția cu buzele și limba, iar mâna i se mișca ritmic susținând această măreție ca pe un trofeu cucerit cu mare trudă. Părăsind pentru moment ocupația de a-i alinta cu mișcări fine ale limbii rotunjimea minunatului instrument de plăceri divine, Săndica îl rugă pe Mircea în șoapte duioase: - Iubitule, aș dori să mă atingi ca și cum te-ai hrăni prin mângâierile tale
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
iveală aspectul. Se plimba ca un leu în cușcă. Nu-și putea retrage promisiunea. Guvernanta va rămâne o luna de zile așa cum discutaseră. Femeia îi crea o stare de disconfort. Mai bine zis, îi deranja tihna și rutina clădite cu trudă timp de doi ani. El nu avea nevoie de probleme. Faptul că guvernanta intrase în grațiile mezinului era o problemă. Îi trebuia multă diplomație, ca să scape de ea. Cu Leon era dificil. Nu-i cunoștea încăpățânarea și perseverența în idei
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
pe umerii gândului”,/ frica lor are cap de viperă,/ când grădinile-n amurg/ își plâng frunzele moarte.” („Viziune”) Atât, acum! Restul trebuie citit... Aceste câteva rânduri se vor doar fulgurarea unui exercițiu de admirație ce a determinat „plăcuta zăbavă” a trudei de a scoate în lumina tiparului... grădinile suspendate ale Poetului. MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Lazăr Lădariu-Vecerniile amiezii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 349, Anul I, 15 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
și jefuirii bogățiilor țării, rodul unei pregătiri istorice pe toate planurile și folosind toate mijloacele, pârghiile care să influențeze și să determine împlinirea idealului Unirii. De la eforturile diplomatice la cele militare, la o pregătire istorică cu nicio altă asemănare „de trudă a poporului român asupra lui însuși” și în cursul căreia acest popor „de eroi și de mucenici” a izbutit să-și apere cu stăruință și obol suprem „sărăcia și nevoile și neamul!”... Statele feudale românești, dezvoltate separat multe sute de
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]